Mai avea putin si ar fi stat langa Solaris si Calauza.
Aproape cumva pe langa Odisee.
Oricum, in sfarsit in sf european de inalta tinuta,cum nu s-a mai intamplat de mult.
danzandt_gmail_com
pe 14 Februarie 2022 16:10
Filmul a fost dus fortat în directia SF. S-a inventat o nava imensa, o mare de oameni (pasagerii), un accident fatidic si, vrând-nevrând am ajuns unde s-a vrut: racilele spetei umane, dezumanizarea colectiva, etc.
O filozofie de doi bani, îmbarcata pe nava si dusa în spatiu. Eu nu am rezistat sa vizionez tot filmul, l-am oprit când tocmai avea loc o ceremonie religioasa, unde toti participantii erau goi si îngânau un fel de cântec atonal...
Mihai_Moise
pe 17 Martie 2020 10:07
Ar fi putut iesi o capodoperă...
Genul de sci-fi ce nu-si propune neaparat un final fericit, cu o idee de scenariu foarte ofertantă! Prima parte captivează de-a dreptul, actorii isi fac treaba extrem de bine și nu te prea poți dezlipi de ecran. In ciuda povestii de dragoste originale, nu prea pe placul multora, cred ca, pâna la un punct, dezvoltarea plotului curge atragator, desi cu ceva fisuri la nivelul rolurilor secundare. Apoi totul se disipeaza, diluează si ... atât! E oarecum dezamăgitor modul in care lipsa unui obiectiv clar al calatoriei interstelare e tratată la nivelul psihologiei echipajului si pasagerilor. Cateva scene sunt memorabile (cum ar fi cea a sectei si ritualului practicat), insa, per total, totul pare disparat, rupt, difuz, lipsit de fluență.
Și un final magistral, ce mai recuperează din dezamagire...
PiticVerde
pe 29 Februarie 2020 00:02
Prima parte a filmului m-a captivat. Dar sfarsitul este atat de sec si brusc de zici ca a taiat cineva cu foarfeca filmul..Pt. sfarsitul complet aiurea o nota mediocra din partea mea.Actiunea filmului putea sa fie mult inbunatatita,idea avea mult potential. Eu vad acest film ca un alegator care si-a rupt ambele picioare inainte de finish.
dorrin
pe 03 Ianuarie 2020 10:46
Cu vreo cateva zile in urma am vazut Ad Astra. Am avut totusi rabdare sa-l vad pana la capat, dar sincer, m-a dezamagit, pot spune profund. Poate, voi argumenta candva. Apoi, am vizionat Aniara. Pt mine e o capodopera, dar ma rezum la a spune ca e "obligatoriu de vazut". Este un scenariu absolut deosebit. Daca meditatia iti este familiara, vizioneaza Aniara. Vei fi impresionat mai mult decat iti imaginezi!
Aproape cumva pe langa Odisee.
Oricum, in sfarsit in sf european de inalta tinuta,cum nu s-a mai intamplat de mult.
O filozofie de doi bani, îmbarcata pe nava si dusa în spatiu. Eu nu am rezistat sa vizionez tot filmul, l-am oprit când tocmai avea loc o ceremonie religioasa, unde toti participantii erau goi si îngânau un fel de cântec atonal...
Genul de sci-fi ce nu-si propune neaparat un final fericit, cu o idee de scenariu foarte ofertantă! Prima parte captivează de-a dreptul, actorii isi fac treaba extrem de bine și nu te prea poți dezlipi de ecran. In ciuda povestii de dragoste originale, nu prea pe placul multora, cred ca, pâna la un punct, dezvoltarea plotului curge atragator, desi cu ceva fisuri la nivelul rolurilor secundare. Apoi totul se disipeaza, diluează si ... atât! E oarecum dezamăgitor modul in care lipsa unui obiectiv clar al calatoriei interstelare e tratată la nivelul psihologiei echipajului si pasagerilor. Cateva scene sunt memorabile (cum ar fi cea a sectei si ritualului practicat), insa, per total, totul pare disparat, rupt, difuz, lipsit de fluență.
Și un final magistral, ce mai recuperează din dezamagire...