Scrisă și regizată de Camille Alméras, Ceylan Beyoglu și Natalia Chernysheva, animația Crăciunul magic al animalelor reprezintă însăși esența sărbătorilor de iarnă. Cele cinci povești sunt redate cu economie de replici, dar înglobează veridic spiritul Crăciunului.
Fie că vorbim despre animale, plante sau oameni, toate viețuitoarele își au locul în emoționantele capitole ale filmului pentru copii Crăciunul magic al animalelor. Pentru că această perioadă caldă din acest anotimp rece vizează o armonie aproape cosmică.
În ciuda barierei de limbaj și a comunicării preponderent prin onomatopee, comuniunea om-natură devine mai vizibilă ca oricând, și nu într-un mod conspiraționist, ci într-unul autentic. Generozitatea și altruismul își ating acum apogeul – deși indicat ar fi să fie prezente pe tot parcursul anului. Dar fiindcă suntem înclinați să atingem anumite teme în anumite momente specifice, ce clipă mai potrivită există pentru a arăta într-un film puterea comunității și a întrajutorării?
Când bucata de gheață unde își are Moș Crăciun casa se desprinde și începe să plutească în derivă, el, barza și vulpea trebuie să învețe să lucreze împreună pentru a supraviețui și a se salva, chiar dacă la început există neînțelegeri, ca în orice grup format din cauza factorilor externi. Cu timpul însă, cei trei realizează că diferențele lor pot fi privite ca niște atuuri și exploatate ca atare.
În „Primul Crăciun al puișorului”, personajul titular se vede nevoit să preia comanda cotețului de găini din cauza unei îmbolnăviri subite a cocoșului. În pofida lipsei sale de experiență și a dimensiunilor reduse, micuțul demonstrează că adevărata putere stă în ambiție și dorința de a-ți îndeplini misiunea. Ceilalți membri ai familiei, sceptici la început, prind curaj încetul cu încetul și devin chiar dornici să dea o mână de ajutor.
Capitolul meu preferat a fost de departe „Ultimul pom de Crăciun”, pentru că arată efectele distructive ale oamenilor asupra naturii, dar și locul mult prea mare pe care munca și tehnologia au ajuns să îl ocupe în viețile noastre, în detrimentul celor dragi. Totuși, pentru că este Crăciunul, această realizare vine și cu un final fericit, în care oamenii și animalele se bucură de același brad împodobit, unicul rămas într-o pădure golită de prea multă lăcomie.
În partea a patra, două surori găsesc un tanuki în zăpada necruțătoare și îl ajută să supraviețuiască, doar pentru a descoperi de fapt o vietate atipică. Să fie un înger, să fie un spirit al Crăciunului? Cert este că, la fel ca în orice basm, faptele bune duc la răsplate pe măsură.
Deși coloana sonoră a filmului prezintă în general piese instrumentale, una cu versuri este rezervată pentru finalul grandios, intitulat „Marea sărbătoare a animalelor”. După ce câteva dintre ele se pierd în viscol, animăluțele reușesc în cele din urmă să ajungă împreună pe dealul plin de veselie pentru a celebra uniunea lor și magica auroră boreală ce le veghează.
Caracteristica principală a unui film pentru întreaga familie este simplitatea, întrucât trebuie să fie înțeles atât de cei mici, cât și de părinții lor. De aceea producția celor trei cineaști se folosește de tehnici de animație minimaliste și abia schițează personajele și decorurile în care se petrece acțiunea. Estetica de acuarele, carioci și decupaje dă impresia că ar putea fi realizată de oricare dintre privitori, determinându-i să rezoneze mai puternic cu mesajul. Până la urmă, nu este atât de greu să ne creăm propria poveste de Crăciun. Putem reuși doar fiind darnici față de cei din jurul nostru și mediul înconjurător.
Fie că vorbim despre animale, plante sau oameni, toate viețuitoarele își au locul în emoționantele capitole ale filmului pentru copii Crăciunul magic al animalelor. Pentru că această perioadă caldă din acest anotimp rece vizează o armonie aproape cosmică.
În ciuda barierei de limbaj și a comunicării preponderent prin onomatopee, comuniunea om-natură devine mai vizibilă ca oricând, și nu într-un mod conspiraționist, ci într-unul autentic. Generozitatea și altruismul își ating acum apogeul – deși indicat ar fi să fie prezente pe tot parcursul anului. Dar fiindcă suntem înclinați să atingem anumite teme în anumite momente specifice, ce clipă mai potrivită există pentru a arăta într-un film puterea comunității și a întrajutorării?
Când bucata de gheață unde își are Moș Crăciun casa se desprinde și începe să plutească în derivă, el, barza și vulpea trebuie să învețe să lucreze împreună pentru a supraviețui și a se salva, chiar dacă la început există neînțelegeri, ca în orice grup format din cauza factorilor externi. Cu timpul însă, cei trei realizează că diferențele lor pot fi privite ca niște atuuri și exploatate ca atare.
În „Primul Crăciun al puișorului”, personajul titular se vede nevoit să preia comanda cotețului de găini din cauza unei îmbolnăviri subite a cocoșului. În pofida lipsei sale de experiență și a dimensiunilor reduse, micuțul demonstrează că adevărata putere stă în ambiție și dorința de a-ți îndeplini misiunea. Ceilalți membri ai familiei, sceptici la început, prind curaj încetul cu încetul și devin chiar dornici să dea o mână de ajutor.
Capitolul meu preferat a fost de departe „Ultimul pom de Crăciun”, pentru că arată efectele distructive ale oamenilor asupra naturii, dar și locul mult prea mare pe care munca și tehnologia au ajuns să îl ocupe în viețile noastre, în detrimentul celor dragi. Totuși, pentru că este Crăciunul, această realizare vine și cu un final fericit, în care oamenii și animalele se bucură de același brad împodobit, unicul rămas într-o pădure golită de prea multă lăcomie.
În partea a patra, două surori găsesc un tanuki în zăpada necruțătoare și îl ajută să supraviețuiască, doar pentru a descoperi de fapt o vietate atipică. Să fie un înger, să fie un spirit al Crăciunului? Cert este că, la fel ca în orice basm, faptele bune duc la răsplate pe măsură.
Deși coloana sonoră a filmului prezintă în general piese instrumentale, una cu versuri este rezervată pentru finalul grandios, intitulat „Marea sărbătoare a animalelor”. După ce câteva dintre ele se pierd în viscol, animăluțele reușesc în cele din urmă să ajungă împreună pe dealul plin de veselie pentru a celebra uniunea lor și magica auroră boreală ce le veghează.
Caracteristica principală a unui film pentru întreaga familie este simplitatea, întrucât trebuie să fie înțeles atât de cei mici, cât și de părinții lor. De aceea producția celor trei cineaști se folosește de tehnici de animație minimaliste și abia schițează personajele și decorurile în care se petrece acțiunea. Estetica de acuarele, carioci și decupaje dă impresia că ar putea fi realizată de oricare dintre privitori, determinându-i să rezoneze mai puternic cu mesajul. Până la urmă, nu este atât de greu să ne creăm propria poveste de Crăciun. Putem reuși doar fiind darnici față de cei din jurul nostru și mediul înconjurător.