Anita, o tânără de origine maghiară care a reușit să scape cu viață din lagărul de la Auschwitz este dată, după încheierea războiului, în grijă singurei rude în viață, mătușa sa Monika, sora tatălui său, în vârstă de 30 de ani. Monika nu o primește cu prea mult entuziasm pe nepoata sa și îi cere să nu îi spună “mătușă”. Monika locuiește împreună cu soțul său Aron și fiul său Roby într-un sat izolat din Cehia, nu departe de Praga. În casă cu ei mai sta și Eli, fratele lui Aron. În tot acest timp, comuniștii se pregătesc să preia controlul. Odată ajunsă în casa mătușii sale, Anita se simte tot o prizonieră, la fel ca la Auschwitz: nu părăsește casa și nu vede alte persoane în afară de cei din casă. Anita are o mulțime de vise însă, spre deosebire de ceilalți, este determinată să nu întoarcă spatele trecutului.