Filmul nu trebuie comparat cu cartea; el nu trebuie să fie o copie a cărţii, ci să prezinte o viziune a scenaristului şi regizorului care poate diferi de cea a autorului cărţii. În fine, a fost o chimie deosebită între Sophie Marceau şi Sean Bean ceea ce a făcut ca filmul să aibă un farmec aparte. S-a filmat la Moscova şi Petersburg, ceea ce a făcut ca decorurile să fie mult mai convingătoare. Drama mi s-a părut bine reprezentată, ca şi începutul filmului care aduce o viziune nouă nemaiîntâlnită în celelalte realizări. Una peste alta, mie mi-a plăcut filmul.
Iulidesprefilme
pe 17 Aprilie 2013 19:56
În această versiune cinematografică a romanului scris de Lev Tostoi, este emoționant redată povestea de dragoste dramatică a Annei și a lui Vronski din momentul întâlnirii lor pe un peron de gară până la sfârșitul filmului care se petrece într-un tren...Anna, învinsă de autoritatea, intransigența soțului înșelat, de gelozia, depresia, provocate de o iubire fără leac, de dorul pentru fiul său, Serioja, recurge la gestul necugetat al sinuciderii poate, din punctul ei de vedere, pentru a-și regăsi liniștea...De meditat asupra relațiilor dintre personaje, asupra atitudinilor, reacțiilor, frustrărilor, neîmplinirilor acestora...Interpretarea actorilor este remarcabilă...
mishu88
pe 26 Mai 2012 16:59
O operă literară de mărimea şi maiestuozitatea dramei „Anna Karenina” merită atenţia multor regizori şi actori. Sutele de pagini scrise de Lev Tolstoi au reprezentat o reală provocare pentru cei care au vrut să facă din povestea de dragoste dintre Anna Karenina şi Vronski un film artistic. Cel puţin 3 producţii cinematografice dedicate acestui roman strălucesc pe candelabrul ecranizărilor din lume.
Deşi filmat exclusiv în Sankt Petersburg şi Moscova, actorii coordonaţi de regizorul Bernard Rose provin, în marea lor majoritate, din Marea Britanie. Dintre actori amintesc pe Sophie Marceau – Anna Karenina, Sean Bean – Vronski şi Alfred Molina – Levin. Aceştia s-au descurcat admirabil să readucă în atenţia cinefililor povestea lui Tolstoi, pe pământul lui Tolstoi, dar cu graiul lui Shakespeare.
Ideea generală care reiese din tot acest film este aceea că Levin, mujicul de la ţară căruia îi este frică de o bătrâneţe singuratică, este, de fapt, Lev Tolstoi. Momentele de reflexie ale lui Levin amplasate când şi când în film te apropie şi mai mult cu gândul de inima scriitorului rus.
Fondul muzical discret îndulceşte desfăşurarea acţiunilor, iar culorile foarte vii ale imaginii reuşesc să bucure ochiul, mai ales în scenele în care trenul este personajul principal. Apare, discret, motivul erotic, motiv care a stat, stă şi va sta la mijlocul tuturor cuplurilor. Acţiunile se petrec aidoma textului din roman, cu câteva dialoguri rare în care se depăşeşte niţel ideea textului. Limba rusă se aude atât din gura preoţilor sau personajelor episodice, cât şi din gurile eroilor principali. De apreciat intenţia regizorului de a nu evita în film limba lui Tolsoi.
Atenţia îţi este furată efectiv de scenele filmate în natură. Amintesc aici de scena cositului, scena curselor de cai sau scena de vânătoare. Cadrele filmate sunt de nivel profesionist, iar tehnica modernă îndulceşte şi mai mult atmosfera generală. Costumele folosite în scena balului, precum şi momentele filmate în interior arată grandoarea şi exclusivismului luxului rusesc.
Filmul primeşte o mare bilă albă din partea mea şi îl recomand tuturor acelora care au citit sau n-au citit romanul. Mi-a plăcut că regizorul a încercat să realizeze mai straşnic legătura scriitor-narator-personaj. De altfel, de-a lungul vremii, scriitorii au transpus în lucrările lor idei sau întâmplări din viaţa personală, intimă, iar romanul Anna Karenina nu face excepţie. Iată că acest obicei a fost înţeles de producătorii filmului şi au tratat acest aspect ca atare.
defav
pe 13 Mai 2012 20:44
Bunicel filmul , asta mai mult pentru ca sint fan al Sophiei Marceau ,dar si Sean Bean e un actor ce-mi place . Altfel , nu se poate compara cu cartea si sigur se putea face mai mult , sa transmita mai multe emotii , sa fie mai captivant . E reusit la capitolul costume si decoruri , reda bine anii 1880 in Rusia .
roxaroxi
pe 20 Iunie 2011 19:26
Mi se pare ca filmul a fost facut in graba.Detaliile mai importante si vitale nu au fost surprinse...pacat,cartea este de 1 milion de ori mai buna decat acest"scurt metraj".
ramonikramo
pe 09 Aprilie 2011 10:41
Deschide atat de multe discutii acest film pe care le maturam sub pres zicand ca nu vom ajunge in situatia Annei! Dar lucrurile acestea se intampla, iar filmul le reda cu o finete si un gust extraordinare.
BaetuAndrei
pe 01 Aprilie 2011 16:32
nu mi-a placut; doar locatiile pe unde s-au facut filmarile; exista alte variante mult mai bune (parerea mea).
ramon06
pe 19 Septembrie 2010 14:44
daca nu citesti cartea nu intelegi mai nimic din film.ca sa poata reda frumusetea cartii ar trebui sa dureze cam 20 de ore.mi-a placut ca am vazut ca un fel de rezumat video.e frumos,dar trebuie citita cartea in prealabil
lorenne
pe 23 Ianuarie 2010 11:26
nu se poate compara cu , cartea ... sfarsitul ei dureros a fost singurul lucru care m a impresionat dar mi a placut mult si finalul filmului , in rest...
pe 26 Iulie 2007 08:10
un superb si impresionant film. Din nefericire, prea scurt. Prea putine detalii. As fi vrut sa nu se mai termine! Interpretari magnifice!
Deşi filmat exclusiv în Sankt Petersburg şi Moscova, actorii coordonaţi de regizorul Bernard Rose provin, în marea lor majoritate, din Marea Britanie. Dintre actori amintesc pe Sophie Marceau – Anna Karenina, Sean Bean – Vronski şi Alfred Molina – Levin. Aceştia s-au descurcat admirabil să readucă în atenţia cinefililor povestea lui Tolstoi, pe pământul lui Tolstoi, dar cu graiul lui Shakespeare.
Ideea generală care reiese din tot acest film este aceea că Levin, mujicul de la ţară căruia îi este frică de o bătrâneţe singuratică, este, de fapt, Lev Tolstoi. Momentele de reflexie ale lui Levin amplasate când şi când în film te apropie şi mai mult cu gândul de inima scriitorului rus.
Fondul muzical discret îndulceşte desfăşurarea acţiunilor, iar culorile foarte vii ale imaginii reuşesc să bucure ochiul, mai ales în scenele în care trenul este personajul principal. Apare, discret, motivul erotic, motiv care a stat, stă şi va sta la mijlocul tuturor cuplurilor. Acţiunile se petrec aidoma textului din roman, cu câteva dialoguri rare în care se depăşeşte niţel ideea textului. Limba rusă se aude atât din gura preoţilor sau personajelor episodice, cât şi din gurile eroilor principali. De apreciat intenţia regizorului de a nu evita în film limba lui Tolsoi.
Atenţia îţi este furată efectiv de scenele filmate în natură. Amintesc aici de scena cositului, scena curselor de cai sau scena de vânătoare. Cadrele filmate sunt de nivel profesionist, iar tehnica modernă îndulceşte şi mai mult atmosfera generală. Costumele folosite în scena balului, precum şi momentele filmate în interior arată grandoarea şi exclusivismului luxului rusesc.
Filmul primeşte o mare bilă albă din partea mea şi îl recomand tuturor acelora care au citit sau n-au citit romanul. Mi-a plăcut că regizorul a încercat să realizeze mai straşnic legătura scriitor-narator-personaj. De altfel, de-a lungul vremii, scriitorii au transpus în lucrările lor idei sau întâmplări din viaţa personală, intimă, iar romanul Anna Karenina nu face excepţie. Iată că acest obicei a fost înţeles de producătorii filmului şi au tratat acest aspect ca atare.