Părerea criticului
După succesul lui The Conjuring, păpuşa Annabelle, întrezărită în camere cu "trofee" a protagoniştilor, a avut curând parte de un spin off. Nu l-am văzut, pentru că cronicile nu s-au grăbit să-l laude, dar cu totul altfel stau lucrurile cu Annabelle: Creation, un prequel care explică puterile demonice ale păpuşii. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la acest horror care a fost deja văzut de peste 30.000 de români în weekend-ul lansării.

Nu trebuie să fi văzut filmul din 2014 pentru a face cunoştinţă cu Annabelle, pentru că povestea ne poartă în America anilor '50. Şase orfane însoţite de sora Charlotte (Stephanie Sigman) sunt primite în izolatul conac al soţilor Mullins după ce orfelinatul lor se închide. Ceva pare să fi secat de viaţă impozanta casă, iar faptul că doamna Mullins (Miranda Otto) suferă de o misterioasă maladie şi rămâne mereu închisă într-o cameră nu îmbunătăţeşte deloc atmosfera. Încă din prima seară, Janice (Talitha Bateman), cea mai mică dintre orfane, este momită în faţa uşii unei camere. Înăuntru o aşteaptă Annabelle...

Este una din regulile genului: primul contact se face cu cea mai slabă dintre victime. Janice şi prietena ei cea mai bună, Carol (Lulu Wilson), vor fi în curând nevoite să înfrunte o prezenţă malefică ce nu se rezumă la apariţiile misterioase ale păpuşii Annabelle. Scenariul scris de Gary Dauberman oferă tot mai multe detalii despre contextul apariţiei lui Annabelle şi creează terifiante legături cu The Conjuring 2. Spectatorii ar putea să râdă din plin la pomenirea unei mănăstiri din România, pentru că da, ce poate fi mai "cool" într-un film horror american decât ca unul din personaje să fi vizitat o mănăstire românească?

Annabelle 2 nu inventează roata, ba chiar bifează multe dintre clişeele genului, dar reuşeşte să-şi atragă publicul într-un univers coerent în care răul pândeşte la fiecare pas. Expresivitatea actriţelor este complimentată de aspectele tehnice ale filmului, de la scenografia ce creează un spaţiu casnic mai mult decât lugubru până la efectele speciale mai mult sau mai puţin clasice. Coloana sonoră este şi ea foarte eficientă, iar spectatorul ajunge curând să se teamă de momentele de tăcere. Un alt detaliu extrem de eficient vizual este puterea demonului de a absoarbe lumina din jur, personajele descoperind repede că graniţa dintre lumina dătătoare de siguranţă şi întunericul unde bântuie pericolul de moarte se poate schimba cât ai clipi din ochi.

Funcţionează foarte bine şi trecerea de la efectul minimal al prezenţei malefice, când aceasta afectează doar un mic obiect din cadru, pe care ochiul spectatorului îl înregistrează aproape fără să vrea, la o adevărată invazie a ecranului, când "răul" se răspândeşte vrând parcă să-i spargă graniţele. Vulnerabilitatea orfanelor şi modul cum regia controlează invazia malefică manipulează cele mai adânci temeri ale publicului privind siguranţa în propria casă, oferind şi câteva momente bântuitoare.

Filmul a primit rating-ul "Interzis minorilor", iar acesta este întrutotul meritat. Chiar dacă principalul mijloc de a crea tensiune este atmosfera, unele secvenţe sunt cât se poate de explicite şi sângeroase. Consideră-te avertizat(ă), Annabelle 2 i-ar putea afecta pe consumatorii ocazionali de horror mai mult decât aceştia s-ar putea aştepta.

Atenţie, pe genericul de final se află o secvenţă pe care poate nu ai vrea s-o ratezi, pentru că este o punte de legătură spre al doilea spin off al seriei The Conjuring, The Nun, cu premiera românească programată pe 20 iulie 2018. Protagonist este terifiantul demon Valak, din The Conjuring 2.