Într-adevăr o poveste înduioşătoare spusă cum multă sensibiltate şi mult umor. Foarte mult mi-a plăcut mama Annei, posesiva şi cu un simţ evident al umorului, doamnă procuror care-şi bănuie fiul de consum de droguri, şi-i cercetează de-a fir a păr camera, după ce mai întâi face o duzină de poze, pentru a se aigura că lasă camera în dezordinea-n care-o găsise. După cum e şi de aşteptat puştiul are preocupări mai puţin ilegale decât bănuiau părinţii.
Puţină iresponsabilitate n-ar fi stricat Annei, ci doar ar fi dat ceva credibilitate-n plus personajului.
Puţină iresponsabilitate n-ar fi stricat Annei, ci doar ar fi dat ceva credibilitate-n plus personajului.