O animatie ciudata, dar inedita. O poveste stranie, dar interesanta, care te face sa astepti deznodamantul.
alali
pe 25 August 2018 15:24
Un motivational speaker de succes ce se simte mai mereu nefericit ori inecat in monotonia cotidiana. O operatoare telefonica al serviciului de relatii cu clientii dintr-o mare companie ce nu a mai avut o relatie de circa 8 ani. El e inconjurat de o multime de oameni, dar se simte singur. Ea, fara prieteni adevarati, priveste solitudinea ca pe o sansa la a se autocunoaste si viseaza la o schimbare majora in viara ei. Tocmai i-am descris pe cei ce ne vor fi ghizii unei zile (ziua incepe noaptea aici), in noua animatie ce poarta doua semnaturi: Duke Johnson, Charlie Kaufman. Iar daca e prezent Charlie Kaufman, care e si scenarist, nici nu se putea altfel, cu siguranta trebuie sa fie ceva bun, diferit si controversat. E de ajuns sa amintim scripturile din Being John Malkovich (1999), Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004) si Synecdoche, New York (2008) si am spus tot. Ar mai fi trebuit pomenite poate Adaptation (2002) ori Confessions of a Dangerous Mind (2002), dar astea fiind adaptari ale unor varti deja publicate, le-am lasat deoparte, preferand lucrarile originale ale lui Kaufman.
Inca de la inceput o sa accentuez ideea geniala care sta in spatele acestei realizari si anume uniformizarea personajelor. Dar nu chipul lor asa cum a fost in cazul Malkovich, desi si aici se zice ca s-a creat pe calculator o fizionomie cu trasaturile comune a mai multor actori si aceasta noua infatisare a stat la baza crearii tuturor celorlalte personaje, ci vocea lor. Peste tot, fie ca e barbat, fie ca e femeie, auzi aceeasi voce masculina, (Tom Noonan fiind personajul - vocea enervanta prin repetitie). Personal, am suspectat filmul in perioada sa de introducere, cum ca ar fi avut un subiect gay, prezentand transsexuali in acele scene in care corpuri de femeie vorbeau ragusit pe un ton barbatesc. Identificarea adevaratului subiect si intelegerea pleonasmului timbrului vocal ce la inceput a fost extrem de derutant, pe langa placerea descoperirii si farmecul pe care il capata intreaga constructie, au fost indicii si ca va urma sa vizionez ceva special.
Figura de stil in care un singur actor imprumuta vocea tuturor rolurilor secundare ajuta in primul rand la intelegerea personajului Michael, (personificare David Thewlis). E de nebanuit cat de iritanti devin figurantii care intra in contact cu el si care palavragesc vrute si mai ales nevrute, pe acelasi ton, cu aceeasi voce. Te scoate din rabdari, nu alta! Si personajul Lisei, (Jennifer Jason Leigh), beneficiaza de acest artificiu, dar intr-o maniera diferita. Fiind singura voce altfel, feminina, toata atentia se muta rapid catre ea. Devine practic ceva exotic in tot acest decor tern si automat, noul centru de interes. Sa nu mai spun ca dupa atatia barbati-barbati, barbati-femei, senzualitatea unei prezente feminine trup si voce e garantata. Lisa, "fata ce cauta soarele", avand autostima la un nivel foarte coborat din cauza numeroaselor esecuri suferite de-a lungul timpului, se intruchipeaza in ochii unui Michael atat de plictisit incat il vede chiar si pe propriul copil ca fiind o persoana contstruita pe acelasi calapod ca celelalte fiinte agasante ce misuna in jurul sau, in ipostaza unei eliberatoare, fie ea si pentru o singura ora, atat cat dureaza sa bei un pahar la barul hotelului.
Urmeaza scena de amor cu de toate in ea. Nu ii lipseste nimic pentru a deveni o scena de sex demna de un film cu o audienta 18+. Are dezbracatul lasciv, preludiul, chiar si datul cu capul de speteaza patului, un moment amuzant, bine introdus in scena si care mai detensioneaza putin atmosfera supra-dezbracata, asata... supra-incarcata ce se asezase peste ecran. Aceasta excapada nocturna constituie si motivul pentru care filmul nu primeste 100% calificative pozitive din partea criticilor de specialitate. Trebuie totusi remarcat ca si cei mai pudici dintre ei, nu au riscat sa acorde punctaje negative ci s-au remuzat la a posta o valorificare neutra. E si asta un semn ca desi nu rezonezi din diferite motive cu productia de fata, caracterul ei diferit, unicitatea incontestabila, nu poate fi ignorata. Pe Metactiric, din 50 de reviwuri la ora la care realizez acest material, doar 4 sau 5 sunt neutre, restul, la superlativ.
Despre necesitatea, sau nu, ca acest material sa fie ecranizat sub forma unei animatii, aici se poate discuta. Nu ai ceva anume ce sa ceara aceasta tehnica speciala. Povestea putea la fel de bine sa fie adaptata si sub forma unui film cu actori. Poate doar scena visului, cea in care protagonistul isi pierde fata - identitatea, sa recomande desenul. Insasi acceptarea filmului in genul in care este inclus poate parea fortata intrucat in pelicula s-au folosit papusi si papusari si nu desene si desenatori. Insa animatia, asa cum e ea perceputa azi, a devenit atat de incapatoare incat primeste in interiorul ei si noile versiuni de "stop motion" in care se folosesc obiecte ce sunt fizic manipulate, in cazul de fata papusi din ce in ce mai complexe, cu schelete metalice si cu garderobe pe care orice fetita le-ar invidia, totul incepand cu legendara Poveste a Vulpii din 1930. La naiba, ca pana si "pixelation" sau "pixilation" a devenit un subgen al animatiei!
Scrisoarea citita la sfarsit e elementul ce adauga plus valoare intregii constructii. Modul in care Lisa isi accepta rolul de AnomaLisa e divin. Nu e nici unde regret sau frustrare. Ambele personaje si-au asumat escapada, amble au suferit transformari, mai mult sau mai putin profunde. Michael doar de moment, el avand nevoie de extra imboldul ce sa il ajute sa se reintoarca acasa, Lisa castigand incredere.
Geneza numelui personajului feminin, cel ce aduna in jurul lui cea mai mare cantitate de emotie, e si ea minunata. Un joc de cuvinte ce genereaza o noua constructie cu un inteles aparte, poetic s-ar putea spune. Fiecare om are nevoie de o anomalie doar a lui in viata sa, iar de multe ori, chiar de o AnomaLisa.
Concluzie: O minunata animatie ce transmite incredere si dorinta de viata, cotata R18. Are scene de sex explicit si de aceea nu cred ca mai e nevoie sa reiteram ca se adreseaza exclusiv adultilor. O mica rezerva la momentul erotic. Parca prea explicit realizat. Vorbim totusi de niste papusi ce actueaza parca mai mult intr-un fetis decat intr-o scena senzuala. Cred ca trebuia gasita o cale de mijloc, asta luand tot timpul in calcul cum ca o abordare mai tandra ar fi prejudiciat personajul feminin ce, devenind mai atasat de partener, ar fi suferit mai mult la despartire si astfel nu ar mai fi avut taria si pozitivismul din final. Nu e insa treaba noastra sa ne batem capul cu asa ceva. Era de datoria regizorilor sa gaseasca proportia perfecta de vulgaritate-erotism si sentiment. Oricum, nota 8,08!
Ps. Din toata povestea, raman cu intrebarea Lisei: Noi, cei diferiti de restul, suntem astfel pentru ca asa e bine sau suntem niste anomalii?
balta67verde
pe 25 Mai 2017 18:32
Un film interesant, ceva original, ceva mai ... aparte. Ca o gura de oxigen, la atatea filme penibile de peste ocean, cu care suntem bombardati constant.
Licurici75
pe 31 Martie 2017 19:37
Foarte buna ideea cu toate vocile sunt masculine, doar vocea ei feminina. Un film cu subiect banal din viata unui asa zis star american si legaturile lui cu simpatizantii(ele)
margochirila24_69
pe 20 Decembrie 2016 10:41
Surprinzator! O animatie despre oameni, insingurare si pierderea identitatii!!!
Stephen2D
pe 15 Februarie 2016 10:55
xerses
pe 07 Ianuarie 2016 12:47
Personajele au fost desenate atat de bine, incat puteai spune ca sunt adevarate..
JohnnyAddams
pe 28 Decembrie 2015 19:38
Sa speram ca apucam si noi, romanii, sa vedem acest film in viata asta la cinematografele din tara. Evident ca nu are data de lansare. Cum putea un film mai diferit de ce apare zilnic sa se lanseze in Romania in acelasi timp cu toate tarile civilizate?
Inca de la inceput o sa accentuez ideea geniala care sta in spatele acestei realizari si anume uniformizarea personajelor. Dar nu chipul lor asa cum a fost in cazul Malkovich, desi si aici se zice ca s-a creat pe calculator o fizionomie cu trasaturile comune a mai multor actori si aceasta noua infatisare a stat la baza crearii tuturor celorlalte personaje, ci vocea lor. Peste tot, fie ca e barbat, fie ca e femeie, auzi aceeasi voce masculina, (Tom Noonan fiind personajul - vocea enervanta prin repetitie). Personal, am suspectat filmul in perioada sa de introducere, cum ca ar fi avut un subiect gay, prezentand transsexuali in acele scene in care corpuri de femeie vorbeau ragusit pe un ton barbatesc. Identificarea adevaratului subiect si intelegerea pleonasmului timbrului vocal ce la inceput a fost extrem de derutant, pe langa placerea descoperirii si farmecul pe care il capata intreaga constructie, au fost indicii si ca va urma sa vizionez ceva special.
Figura de stil in care un singur actor imprumuta vocea tuturor rolurilor secundare ajuta in primul rand la intelegerea personajului Michael, (personificare David Thewlis). E de nebanuit cat de iritanti devin figurantii care intra in contact cu el si care palavragesc vrute si mai ales nevrute, pe acelasi ton, cu aceeasi voce. Te scoate din rabdari, nu alta! Si personajul Lisei, (Jennifer Jason Leigh), beneficiaza de acest artificiu, dar intr-o maniera diferita. Fiind singura voce altfel, feminina, toata atentia se muta rapid catre ea. Devine practic ceva exotic in tot acest decor tern si automat, noul centru de interes. Sa nu mai spun ca dupa atatia barbati-barbati, barbati-femei, senzualitatea unei prezente feminine trup si voce e garantata. Lisa, "fata ce cauta soarele", avand autostima la un nivel foarte coborat din cauza numeroaselor esecuri suferite de-a lungul timpului, se intruchipeaza in ochii unui Michael atat de plictisit incat il vede chiar si pe propriul copil ca fiind o persoana contstruita pe acelasi calapod ca celelalte fiinte agasante ce misuna in jurul sau, in ipostaza unei eliberatoare, fie ea si pentru o singura ora, atat cat dureaza sa bei un pahar la barul hotelului.
Urmeaza scena de amor cu de toate in ea. Nu ii lipseste nimic pentru a deveni o scena de sex demna de un film cu o audienta 18+. Are dezbracatul lasciv, preludiul, chiar si datul cu capul de speteaza patului, un moment amuzant, bine introdus in scena si care mai detensioneaza putin atmosfera supra-dezbracata, asata... supra-incarcata ce se asezase peste ecran. Aceasta excapada nocturna constituie si motivul pentru care filmul nu primeste 100% calificative pozitive din partea criticilor de specialitate. Trebuie totusi remarcat ca si cei mai pudici dintre ei, nu au riscat sa acorde punctaje negative ci s-au remuzat la a posta o valorificare neutra. E si asta un semn ca desi nu rezonezi din diferite motive cu productia de fata, caracterul ei diferit, unicitatea incontestabila, nu poate fi ignorata. Pe Metactiric, din 50 de reviwuri la ora la care realizez acest material, doar 4 sau 5 sunt neutre, restul, la superlativ.
Despre necesitatea, sau nu, ca acest material sa fie ecranizat sub forma unei animatii, aici se poate discuta. Nu ai ceva anume ce sa ceara aceasta tehnica speciala. Povestea putea la fel de bine sa fie adaptata si sub forma unui film cu actori. Poate doar scena visului, cea in care protagonistul isi pierde fata - identitatea, sa recomande desenul. Insasi acceptarea filmului in genul in care este inclus poate parea fortata intrucat in pelicula s-au folosit papusi si papusari si nu desene si desenatori. Insa animatia, asa cum e ea perceputa azi, a devenit atat de incapatoare incat primeste in interiorul ei si noile versiuni de "stop motion" in care se folosesc obiecte ce sunt fizic manipulate, in cazul de fata papusi din ce in ce mai complexe, cu schelete metalice si cu garderobe pe care orice fetita le-ar invidia, totul incepand cu legendara Poveste a Vulpii din 1930. La naiba, ca pana si "pixelation" sau "pixilation" a devenit un subgen al animatiei!
Scrisoarea citita la sfarsit e elementul ce adauga plus valoare intregii constructii. Modul in care Lisa isi accepta rolul de AnomaLisa e divin. Nu e nici unde regret sau frustrare. Ambele personaje si-au asumat escapada, amble au suferit transformari, mai mult sau mai putin profunde. Michael doar de moment, el avand nevoie de extra imboldul ce sa il ajute sa se reintoarca acasa, Lisa castigand incredere.
Geneza numelui personajului feminin, cel ce aduna in jurul lui cea mai mare cantitate de emotie, e si ea minunata. Un joc de cuvinte ce genereaza o noua constructie cu un inteles aparte, poetic s-ar putea spune. Fiecare om are nevoie de o anomalie doar a lui in viata sa, iar de multe ori, chiar de o AnomaLisa.
Concluzie: O minunata animatie ce transmite incredere si dorinta de viata, cotata R18. Are scene de sex explicit si de aceea nu cred ca mai e nevoie sa reiteram ca se adreseaza exclusiv adultilor. O mica rezerva la momentul erotic. Parca prea explicit realizat. Vorbim totusi de niste papusi ce actueaza parca mai mult intr-un fetis decat intr-o scena senzuala. Cred ca trebuia gasita o cale de mijloc, asta luand tot timpul in calcul cum ca o abordare mai tandra ar fi prejudiciat personajul feminin ce, devenind mai atasat de partener, ar fi suferit mai mult la despartire si astfel nu ar mai fi avut taria si pozitivismul din final. Nu e insa treaba noastra sa ne batem capul cu asa ceva. Era de datoria regizorilor sa gaseasca proportia perfecta de vulgaritate-erotism si sentiment. Oricum, nota 8,08!
Ps. Din toata povestea, raman cu intrebarea Lisei: Noi, cei diferiti de restul, suntem astfel pentru ca asa e bine sau suntem niste anomalii?