Minunat film! L-am vazut prin anii '80 si apoi l-am cautat ani in sir! Anul trecut l-am descoperit cu mare bucurie pe Netflix. Vizionare placuta
El_KaPpa
pe 14 Mai 2020 15:32
Dincolo de niste peisaje Venetiene minunate am descoperit doi protagonisti in preajma carora nu as vrea sa petrec nici macar doua minute si destule situatii neverosimile, spre final impinse intr-un colt plin de emotii impuse spectatorului.
mihai_cezar
pe 02 Iunie 2018 01:48
Muzica din film a fost compusă de Stelvio Cipriani și o puteți asculta pe YouTube unde deasemenea se poate viziona și filmul. Tony Musante și Florinda Bolkan au jucat excelent !
fresie
pe 23 Iunie 2014 04:06
Filmul, desi din 1970, pare mai degraba o poveste actuala. Astazi a fi rebel, a nu-ti pasa de nimic cand inca esti tanar, considerand ca ai timp si de lucruri complicate, a glumi cu viata, a crede ca mereu va exista o a doua sansa sunt tendinte la moda. Dar ce faci cand ti se spune brusc stop si realizezi ca nu ai facut nimic din ceea ce avea cu adevarat importanta? Nu cred ca intamplator personajul principal masculin este artist. Acest lucru il apara oarecum, stiut fiind faptul ca artistii sunt ”altfel” si ca sacrifica totul pentru arta. Dincolo de bla-bla-ul anterior si fara a cadea prada ispitei de a judeca, filmul este sensibil si reuseste sa scoata la suprafata o dragoste puternica, care nu a fost pe deplin constientizata si pentru care nu s-a cautat o rezolvare atunci cand au aparut neintelegeri, poveste abandonata de cei doi protagonisti fara a se fi terminat vreodata si careia, din pacate, destinul a fost cel care i-a decis finalul.
cezarika21
pe 17 Mai 2014 13:17
Bolnav incurabil, Enrico (Tony Musante) o cheamă la Veneţia pe soţia lui, Valeria (Florinda Bolkan), pentru a-l vedea pentru ultima oară, de fapt pentru a-i plânge de milă. Cei doi se plimbă pe străzile oraşului, rememorând trecutul tumultuos şi dându-şi seama că iubirea lor nu a murit încă.
Filmul impresionează prin peisajele veneţiene şi mai ales prin interpretarea excelentă a celor doi actori străini: americanul Tony Musante şi braziliana Florinda Bolkan. Povestea este însă dulceagă şi neverosimilă, iar personajul Enrico e de-a dreptul odios. Cât timp a trăit cu Valeria, egoistul Enrico a înşelat-o pe rupte, a alungat-o şi timp de şapte ani după despărţire nu a vizitat-o niciodată, nedorind să-şi vadă nici măcar propriul fiu. Auzind că e pe moarte, îşi plânge de milă şi este indignat că va trebui să moară tocmai el în loc să moară alţi oameni (o lungă bucată de film se tot întreabă: "de ce tocmai eu şi nu alţii?"). Într-un final, o cheamă pe Valeria la Veneţia, sub pretextul mincinos că-i va semna actele de divorţ. O ameninţă că vrea să primească custodia propriului fiu minor (pe care nu-l văzuse de şapte ani, nu ştia nici cum arată şi nici nu simţea sentimente paterne faţă de el), îl jigneşte pe bărbatul cumsecade cu care trăia Valeria (şi care se comporta ca un adevărat tată pentru fiul său) şi o insultă pe ea, afirmând că ar fi curvă pentru că trăia cu un alt bărbat decât soţul legitim. Şi Valeria ce credeţi că face? Îi cade în braţe, face dragoste cu el şi îi plânge de milă, spunând că l-a iubit întotdeauna şi că nu-l va uita niciodată. Am mai auzit eu de dragoste oarbă, dar povestea de pe ecran este incredibilă, cum nici în telenovele nu vezi.
Am auzit de cazuri reale în care câte o femeie era zilnic snopită în bătaie de către un soţ alcoolic şi curvar, dar nu se îndura să-l părăsească, spunând că-l iubeşte. M-am întrebat serios în acele cazuri dacă acea femeie era întreagă la minte şi cred că ori era masochistă, ori era nebună. În nici un caz, nu cred că era vorba de dragoste, aşa cum pretindea acea sărmană fiinţă.
Filmul nu mi-a plăcut, nu are o viziune artistică interesantă şi este indicat doar gospodinelor ce lăcrimează vizionând o telenovelă tristă cu femei nefericite în dragoste. Îmi pare rău că am spus-o atât de franc, dar aceasta este părerea mea. Mă consider o persoană sensibilă, agreez dragostea şi romantismul, dar nu şi dulcegăriile exagerate.
Rose
pe 09 Aprilie 2014 14:39
Un film foarte bun. O poveste de dragoste trista, emotionanta, interpretata excelent de cei doi actori din rolurile principale.
cosmin_kedii
pe 28 Februarie 2013 12:39
utilizează o gamă largă de emoții și sentimente. Un subiect frumos, în orice caz
Iulidesprefilme
pe 06 Decembrie 2012 19:33
Love Story în variantă italiană, deloc de ignorat...
lili22
pe 26 Octombrie 2012 11:29
Ce poate fi mai romantic decit sa te intilnesti pentru ultima oara cu femeia iubita , cind stii ca nu mai ai mult de trait.Sigur, lucrurile nu ies asa cum le-ai planificat, sar scintei, se fac reprosuri, se dezgroapa mortii.
Coloana sonora extraordinara.
cosmin742000
pe 18 Februarie 2012 09:56
Un film excelent cu o coloana sonora magnifica. Un fel de Love Story , dar fara clisee.
mihaelatb
pe 05 Octombrie 2010 22:20
este una dintre cele mai frumoase si mai triste povesti de dragoste pe care le-am vazut.
Iata si parerile a doi importanti critici si oameni de film
"Poveste despre iubire şi moarte, de un răscolitor rafinament plastic." - Tudor Caranfil - 2002 (Dicţionar universal de filme).
"De vreme ce el moare, de vreme ce Venetia moare, de vreme ce ea, iubita lui, este pierduta pentru el - compozitorul venetian se va pierde si el in lumea anonima a mortilor...O scurta intalnire de-a lungul unei Venetii tot atat de frumoase ca iubirea si moartea." - D.I. Suchianu -1972 (Romania literara)
annatolis
pe 25 Iulie 2009 20:00
Culoare, muzica, poveste! Imaginea care imi revine mereu, mai ales toamna, e cea in care el isi vede iubirea in toate culorile, atunci cand ea se ascunde dupa matasurile acelea. Mi-ar placea mult sa/l revad
pe 13 Martie 2009 12:40
Am vazut filmul cu ani multi in urma si nici azi nu l-am uitat. L-am revazut zilele astea, fara titrare si-mi doresc din suflet sa am si titrare la el. Am cautat peste tot si nimic! Va rog din suflet, daca e cineva care ma poate ajuta!!!!
pe 01 Februarie 2009 19:25
Imi doresc foarte mult sa achizitionez filmul"Anonimul venetian " din 1970 ,titrat, Va rog am nevoie disperata de film .Va multumesc
pe 02 Iunie 2008 23:13
Un film de dragoste trist dar adevarat! Muzica completeaza sublim povestea ...celor doi. Mi-as dori foarte mult sa-l revad. Poate cineva sa ma ajute sa fac rost de DVD? I-as fi recunoscatoare!
pe 22 Ianuarie 2008 10:51
splendid
pe 29 Iunie 2007 22:21
Am revazut, pt a cita oara? Anonimul venetian si l-am iubit ca si prima data. Este povestea iubirii frumoase, dezlantuita intr-o Venetie la fel de frumoasa, neinteleasa, sigura prin nesiguranta zilei de miine.... Un film, o poveste pe care simti nevoia s-o ai pe noptiera.
gyges77
pe 29 Iunie 2007 22:15
Un film de o frumusete debordanta.
pe 01 Mai 2007 19:40
acum 37 de ani aveam 22 de ani.am vazut filmul alaturi de prietena mea.un film sfasietor de romantic,mi-l aduc aminte si acum.am vazut-o azi, 1 mai ,pe florinda bolcan in "Valea fagaduintei" si uitasem ,datorita varstei, numele superbei actrite de origine sarba sau croata ,parca,mi-am adus in schimb aminte de filmul care facea ravagii in randul tinerilor de acum ...37de ani si asa am ajuns pe acest interesant site.recomand calduros filmul tinerilor care vor fi peste inca 37 de ani.
pe 18 Martie 2007 10:55
supeeeeeeeer film si muzica dementiala.
pe 08 Martie 2007 19:14
Superb te incanta si iti aminteste ca viata e asa frumoasa daca sti s-o traiesti. Un film ce merita vazut.
Ilila
pe 25 Februarie 2004 09:47
L-am vazut acum 2 sau 3 ani in urma la un post de televiziune. Singurul lucru care m-a deranjat la film a fost faptul ca s-au certau prea mult (in stil italian). In rest, muzica superba!
pe 07 Ianuarie 2004 11:39
Un film extraordinar!!!!!!!!!!! Pacat ca nu-l pot gasi nicaieri! Eu l-am vazut de citeva ori acum multi ani in urma!
Filmul impresionează prin peisajele veneţiene şi mai ales prin interpretarea excelentă a celor doi actori străini: americanul Tony Musante şi braziliana Florinda Bolkan. Povestea este însă dulceagă şi neverosimilă, iar personajul Enrico e de-a dreptul odios. Cât timp a trăit cu Valeria, egoistul Enrico a înşelat-o pe rupte, a alungat-o şi timp de şapte ani după despărţire nu a vizitat-o niciodată, nedorind să-şi vadă nici măcar propriul fiu. Auzind că e pe moarte, îşi plânge de milă şi este indignat că va trebui să moară tocmai el în loc să moară alţi oameni (o lungă bucată de film se tot întreabă: "de ce tocmai eu şi nu alţii?"). Într-un final, o cheamă pe Valeria la Veneţia, sub pretextul mincinos că-i va semna actele de divorţ. O ameninţă că vrea să primească custodia propriului fiu minor (pe care nu-l văzuse de şapte ani, nu ştia nici cum arată şi nici nu simţea sentimente paterne faţă de el), îl jigneşte pe bărbatul cumsecade cu care trăia Valeria (şi care se comporta ca un adevărat tată pentru fiul său) şi o insultă pe ea, afirmând că ar fi curvă pentru că trăia cu un alt bărbat decât soţul legitim. Şi Valeria ce credeţi că face? Îi cade în braţe, face dragoste cu el şi îi plânge de milă, spunând că l-a iubit întotdeauna şi că nu-l va uita niciodată. Am mai auzit eu de dragoste oarbă, dar povestea de pe ecran este incredibilă, cum nici în telenovele nu vezi.
Am auzit de cazuri reale în care câte o femeie era zilnic snopită în bătaie de către un soţ alcoolic şi curvar, dar nu se îndura să-l părăsească, spunând că-l iubeşte. M-am întrebat serios în acele cazuri dacă acea femeie era întreagă la minte şi cred că ori era masochistă, ori era nebună. În nici un caz, nu cred că era vorba de dragoste, aşa cum pretindea acea sărmană fiinţă.
Filmul nu mi-a plăcut, nu are o viziune artistică interesantă şi este indicat doar gospodinelor ce lăcrimează vizionând o telenovelă tristă cu femei nefericite în dragoste. Îmi pare rău că am spus-o atât de franc, dar aceasta este părerea mea. Mă consider o persoană sensibilă, agreez dragostea şi romantismul, dar nu şi dulcegăriile exagerate.
Coloana sonora extraordinara.
Iata si parerile a doi importanti critici si oameni de film
"Poveste despre iubire şi moarte, de un răscolitor rafinament plastic." - Tudor Caranfil - 2002 (Dicţionar universal de filme).
"De vreme ce el moare, de vreme ce Venetia moare, de vreme ce ea, iubita lui, este pierduta pentru el - compozitorul venetian se va pierde si el in lumea anonima a mortilor...O scurta intalnire de-a lungul unei Venetii tot atat de frumoase ca iubirea si moartea." - D.I. Suchianu -1972 (Romania literara)