Anora (2024)

Hălăduind printre filme, am dat de Anora. L-am vizionat acum o lună, două în urmă. M-au străfulgerat vreo două faze de căteva secunde. Înseamnă că valoarea lui ptr. mine este insignifiantă. Poate o să-l revăd cândva, în viitorul îndepărtat.

Bun,dar nu de 9 sau poate nici de 8! Fără un mesaj clar, sau moralizator, dar acțiunea este captivantă.
Juriului de Oscar asta o fi apreciat,pe lângă jocul actorilor i.e.excelent !

Cel mai bun film dintre ultimele aparute in 2024 ,2025 ,desi f lung nu m a plictisit absolut deloc Am trait fiecare emotie din film,am ras ,am fost acaparata cu totul de poveste.Un scenariu f bun si actorii nota 10!

O mizerie de film. Nu știu pentru ce a primit premii Pierdere de timp.

O mizerie. O copie fasaita dupa filmele lui Emir Kusturica

Un film despre viața perfectă pentru bărbați și deopotrivă pentru femei, cu un scenariu întrepătruns de la început până la final de accente importante de realism fără menajamente. Mai exact, cine nu ți-ar dori viața lui Vania? O viață de lux, plină cu de toate, sex în fiecare zi cu o femeie care știe efectiv orice secret pentru a seduce un bărbat, totul într-o vilă de lux. Pe de altă parte, visul femeii, mai ales prostituate, să o ia până la urmă cineva care nu ține cont de trecutul ei și culmea, nu un oricare, ci fiul unui oligarh care îi întreține stilul consumerist și îi promite iubire până la adânci bătrâneți. Un vis, nu? Doar că scenariul se răstoarnă și așa cum ne-am fi așteptat, familia băiatului se opune, el recunoaște că a fost doar o distracție, în timp ce Anora devine arogant-agresivă. Este atât de actual încât ai spune că nu era necesar acest film, dar poate necesitatea lui provine din lipsa contactului cu realitatea din ultima vreme a Occidentului. În sfârșit un film fără gay, un film fără negri care sunt superiori, un film în care băiatul bun este răsplătit într-un final, un film care amintește privitorului că astfel de miracole nu se întâmplă și fiecare își păstrează statutul pe care și l-a ales: milionar sau curvă. Sigur, termenul de „curvă” de greu și incorect asociat, pentru că în cele din urmă, Ani era o dansatoare și atât, dar una atât de bună.. Un sfat pentru bărbați: dacă filmul se mai derulează la cinema, mergeți să-l vedeți acolo. Anora este o profesionistă. În rest, da, este un Oscar forțat, la fel ca și nota mea, dar presupun că trebuie să ne obișnuim cu pseudo-realizări precum acest film.

Un film mediocru în stilul serialelor de pe HBO3 fără intrigă , plictisitor și cu scene mimate de sex .
În ultimii ani premiile Oscar erau alese pe considerente politice , nu știu de ce am impresia că filmul ăsta repară imaginea arhetipului de bărbat rus alcolic care își bate nevasta .

Un scurtmetraj îndoit cu multă apă. Povestea unei prostituate americane de origine est-europeană care-i fură ochii unui fiu de oligarh armean (Armenia e independentă din 1991, dar Baker a deschis Wikipedia prea tîrziu), care apoi se căsătorește cu ea.

În loc să avem o poveste expusă într-un mod captivant, să vadă și publicul detalii despre profesia Anorei, sistemul de valori în care apare prostituția, o analiză puțin mai aprofundată a personajelor etc., avem doar o comedioară ușuratică. Regizorul umple primele 40 de minute cu mult sex și alcool. A ținut nepărat să ne arate în cît mai multe ipostaze posibile că Anora și beizadeaua de bani gata au făcut sex, ba la un moment dat protagonista ne prezintă o tehnică prin care bărbatul poate rezista mai mult în pat. Rămîn în continuare la părerea că scenele de sex știrbesc din calitatea unui film, chiar dacă scenariul este grozav. Este precum muzica clasică interpretată de maneliști. Cu cît nuditatea este mai inutilă, cu atît producția își pierde din valoare și totul se transformă într-un erotism de duzină.

Aerul de autenticitate este palpabil, însă acțiunea rapidă, scenariul inteligent construit și interpretările viguroase sînt la fel de sintetice ca materialul din care sînt făcuți chiloții tanga ai striperițelor. Regizorul își îmbibă personajele în alcool și nu le lasă niciodată să exprime ceea ce știu sau gîndesc despre locurile pe care le locuiesc. Personajele vorbesc mult și spun puțin. Filmul pare adesea o comedioară erotică de weekend, în parte pentru că narațiunea se îndreaptă ocazional spre ridicol sau absurd, dar mai ales pentru că interpretările au o energie exagerată și caraghioasă.

Scenariul nu se apropie suficient de mult de actori și nici nu stă cu ei suficient de mult timp pentru a le lăsa personalitățile să se vadă. Sînt simpli exceutanți. Imaginile ilustrează, decorează și transmit o poveste, dar au puțină identitate. Rezultatul este colorat și superficial.

Filmul e bun , comedia și drama se îmbină perfect dar totuși OSCAR ??? Situația din industrie este foarte gravă, nivelul de calitate este foarte subțire . De ce am ajuns aici ? Datorită companiilor de streaming care pompează în fiecare săptămână o mulțime de mediocritate cinematografică.... cantitatea dar nu calitate. Situația este foarte tristă dar avem și o veste bună , dacă Mircea mai scoate 2-3 filme,sigur va da lovitura , sigur va lua Oscarul ! Mult succes, Mircea !

Mai multe nominalizari la Oscar pentru acest film.....dar, ma bucura nominalizarea pentru ,,Cea mai buna actrita in rolul principal" a lui Mikey Madison si/ sau mai ales a lui Yura Borisov pentru ,,Cel mai bun actor in rol secundar".
Filmul exploreaza relatiile umane intre persoane care apartin unor clase sociale total diferite: banii si situatia sociala stabila nu sunt garantul unui caracter onest; comportamentul hedonist este tipic persoanelor goale pe dinauntru, care cauta placerea cu orice pret.
Mitul Cenusàresei este reluat aici, de data asta Cenusareasa este o ,,lucratoare sexuala,, Anora sau Ani, o fiinta marginalizata, care lupta pentru supravietuirea zilnica; natura meseriei o face sa nu mai poata sa recunoasca adevarata afectiune si sensibilitatea umana, cu toate ca, de departe, calitatile ei umane sunt superioare multor dintre cei cu care interactioneaza. Filmul este o comedie alerta, dar si o drama in acelasi timp. Ultima scena te face, intr-adevar, sa respiri mai rar....pare ca intregul film e facut ca sa traiesti ultima scena.

mie nu mi s-a părut nimic atât de deosebit la filmul ăsta... nici prost nu e, dar nici nu mi s-a părut vreo capodoperă, nu înțeleg pentru ce a primit nominalizare la cel mai bun.

M-a luat prin surprindere acest film,desi citisem sinopsisul. Dar atat de bine realizat, dozat ca intensitate a actiunii si dramei, incat cred ca il voi revedea.

Mie mi-a placut, dar nu il pun in categoria filmelor de exceptie.

,,O pelicula extrem de intensa, cu o prima ora de pornografie pura,, scria doamna Irina Margareta Nistor intr-o corespondenta publicata imediat dupa ce filmul se alesese cu multravnitul Palme d Or la Cannes. Ei, nici chiar asa in ciuda faptului ca pelicula nu duce lipsa de scene fierbinti, ba dimpotriva. Important ar fi ca aceste scene sa fie justificate din punct de vedere artistic. Si, din ce-am vazut, sunt pe deplin justificate asa cum se intampla, de pilda, cu limbajul foarte dur folosit in romane si in filmele care au la baza romanele scrise de Irvine Welsh. La un moment dat tonul se schimba si e pusa in scena o comedie dementiala, de multa vreme n-am mai ras atat de mult si de sanatos. Si razi, si razi pana cand, la un moment dat, nu-ti mai vine nici macar sa zambesti. Foarte bune scenele de final. Eu as fi oprit ultima scena un pic mai devreme insa alegerile scenaristului si regizorului nu se discuta.

E prima oara cand ma intalnesc cu cinematografia lui Sean Baker, cel al carui stil de a face film se revendica din neorealismul italian si din realismul social britanic. Baker e recunoscut pentru faptul ca isi concentreaza atentia asupra unor personaje marginale din punct de vedere social, personaje nevoite sa lupte in permanenta in viata de zi cu zi in primul rand pentru supravietuire. Acest film m-a facut sa-mi doresc sa mai vad si altele ale regizorului. Foarte bune si prestatiile actoricesti, cu deosebire aceea a lui Mikey Madison.

Sean Baker e unul dintre cei mari. Știu, e o asociere paradoxală, una pe care, pentru că mi-e drag și-mi place ce creează, mi-o asum. Baker e regizorul care m-a fascinat cu „The Florida Project” — film care încă e (și va rămâne permanent) valoros pentru mine. Aflat în topul filmelor mele preferate ale deceniului trecut, subiectul copilăriei dificile și atmosfera specială a acelui film mă cheamă pentru o nouă vizionare. Cât despre acest film, al doilea pe care îl văd din catalogul său, există două posibilități: ori detestați (valuri pe care mă găseam și eu uneori, în anumite contexte care deveneau intoxicante și respingătoare) tot ce vedeți în primele 40 de minute, ori rămâneți bine așezați pe scaune până la final și o să vi se ofere o surpriză cu nuanțe neașteptat de dense și profunde: povestea unui personaj dezlănțuit și sălbatic care, indecis și captiv vieții care o împarte în bucăți în fiecare seară și o oferă brutelor înfometate, nu știe ce vrea și nu poate să se mai convingă că poate fi domesticit.

Prima parte oferă o combinație, conform principiilor mele, tristă: opulență în râuri, în avalanșe, în potopuri de băutură, destrăbălare și prafuri — tot binele superficialilor hedoniști și goi pe dinăuntru, care nu știu, de exemplu, să privească înspre ei și să se interogheze măcar o clipă, măcar un minut, rămânând doar carcase care se îmbăiază într-un delir al satisfacțiilor de suprafață. Scenele cu valoare există, iar Sean Baker îți oferă destule și multe opțiuni de a descoji gesturile de suprafață și a le vedea interior și cum — și de cine — sunt ghidate.

Rezumatul scurt are la bază ideea unei căsătorii ilegitime între un fiu de oligarh și o striperiță, totul culminând într-o cursă contracronometru (și extrem de amuzantă) pentru anularea imediată a ei, pentru restabilirea liniștii printre cei supuși tatălui milionar al băiatului și pentru dorința personajului feminin — care simțea că pusese mâna pe o comoară și că fusese salvată — de a păstra căsătoria. Cu toate astea, dedesubturile ambalajului simplist conțin mai mult decât atât. Concret, miezul poveștii semnifică aplecarea tot mai deasă spre un hedonism inconștient.

După un haos aparent imposibil de stăpânit în prima parte a filmului — mult sex, multă destrăbălare, dezmăț, lux și opulență în exces și necontrolate —, ceea ce urmează după aceea e o combinație neașteptată, fericită și curajoasă de umor negru spasmodic, acțiune alertă (pe străzile nocturne din New York) și dramă. Concret, totul prinde o nuanță de umor static, de comic de situație total neașteptat și de o amploare halucinată și hilară, ceea ce, sincer, am absorbit cu o poftă de care nu mă credeam capabil în acel moment al filmului — după o primă parte complet distinctă de ce începusem, dezarmat și resemnat, să primesc. Ba mai mult, aș îndrăzni să spun că mi s-a părut cea mai bună comedie văzută în ultimii ani.

Personajul Anora duce o luptă neclară, un conflict mocnit care o împarte pe ea în două, una mai triumfătoare în fața celeilalte: Ani (un alter ego creat pentru a se proteja de brutele care o doresc și o folosesc, ea primind în schimb recompense financiare necesare) vs. Anora (cea umană, captivă și prizonieră în propriul ei trup, pe care cealaltă îl oferă celorlalți). Mai exact, există un dans al unui dualism neclar nouă. Anora e ea, e cea care încă mai vrea (și nu știe cum) să spere în răspunsuri vindecătoare dinspre ceilalți. De cealaltă parte, Ani e protagonista din ea; pe ea se bazează pentru libertate și întâietate socială, dar și pentru a-și menține poziția și a se apăra de imprevizibil. Un dualism care o comandă mereu; unul de care, orice ar fi, nu poate scăpa. O fire conflictuală și explozivă care duce ea însăși un conflict cu sine.

El — Igor, personaj aproape absent — e altfel decât tot ce a văzut zi de zi: e real și o vede cum ea, înainte să se piardă, voia să fie privită și (poate) chiar se privea. El nu-și dorește ca ea să i se ofere cu trupul, carnal, el o dorește emoțional și i se oferă ca sprijin. El, față de Ivan (răzgâiatul fiu de oligarh care o folosea pentru sex), vede persoană, vede o Anora umană, neajutorată — vede, cu alte cuvinte, în interiorul ei, o ascultă și vrea s-o iubească cu îmbrățișări și cu săruturi pe frunte, cu vorbe care să-i lumineze spiritul și să-i întărească o realitate abandonată și reprimată adânc. Altfel spus, Igor e o inimă care tot bătea și bătea, când ea privea spre privilegii de suprafață și false, chiar lângă ea (și pentru ea). Cei doi sunt la fel: ingnorați, invizibili și folosiți de alții pentru propriile interese.

Un lucru e clar: o star s-a născut și a prins contur: Mikey Madison se dezlănțuie aici și-și pavează calea spre succesul în Hollywood. Iar filmul își merită toate laudele. Rezistați primele 40 de minute și o să începeți să luați parte la o aventură nebună, hilară și cu nuanțe dramatice nebănuite.

Cel mai bun film din 2024 mam uitat la el de 6 ori

Filmul e bun cum bine spunea cineva mai sus e o satiră socială.Mickey Madison face un rol foarte bun n am mai văzut o decât în Once Upon a time in Hollywood unde la fel are un rol de isterica de îți vine s o iei la palme din 2 in 2 secunde.Anora este o pițipoanca de nightclub plina de ifose și cu gândul numai la bani am mai văzut tipul ăsta de personaj in Casino al lui Scorsese.Anora e genul de film in care părerile sunt la extreme ori e un gunoi ori e un film bun eu inclin pentru a doua.

Un film de nota 0 . Nu recomand !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Super film! Subiect bun ,suspans ,prima jumătate de oră are scene cu animatoare foarte fierbinți ,îți taie respirația ,actrița principala foarte buna ,este favoritul meu pe 2024 .Sper să câștige oscarul .Recomand!

Holy macaroni!!! Aveam ganduri bune, probabil influentat de notele mari date de habar n-am cine. Setati-va asteptarile, daca va bate gandul sa mergeti. Premisa e simpla si promitatoare, dupa care o ia rau de tot pe tobogan si treneaza... si treneaza... si treneaza. Pare un film pentru TV cu buget redus. Zgomot, tipete, incercari de dialog si mult contact. M-am simtit pacalit pe banii mei. Probabil botii au crescut evaluarea filmului.

Excelent! Cu rupturi de ton. De la comedie, la dramă familială.Un portret al Americii. Satiră socială. Melanj tragi-comic. Burlesc. Cu o actriță explozivă. Road movie hilar. Secvențe isterice, dar și sublime. Cu un final de o intensitate emoțională incredibilă.