Părerea criticului
După ce l-a interpretat pe villain-ul Le Chiffre în Casino Royale (2006), actorul danez Mads (prenumele se pronunţă "mæs", unde vocala este un sunet între e şi a) Mikkelsen a tot interpretat sceleraţi în filme şi seriale cu buget mare de la Hollywood şi recent l-a înlocuit pe Johnny Depp în franciza Fantastic Beasts. Este uşor, aşadar, să uităm cum s-a lansat actorul şi cât de bun este el în a intepreta oameni obişnuiţi aruncaţi de destin în situaţii neobişnuite. Nicio grijă, Another Round/Încă un rând ne readuce aminte la ţanc.
Desigur, subiectul acestui film regizat de Thomas Vinterberg şi laureat cu premiul Oscar pentru Cel mai bun film străin acum câteva săptămâni, poate fi redus la doar câteva cuvinte: patru amici, toţi profesori de liceu, decid să testeze teoria confirm căreia o anumită cantitate de alcool în sânge nu are decât efecte benefice. Cei patru abordează totul ştiinţific şi măresc treptat doza, cu efecte mai mult sau mai puţin neaşteptate...
Probabil că pentru publicul larg, tocmai excesele tot mai categorice ale celor patru protagonişti sunt mai atractive, dar filmul foloseşte această metodă inedită (şi ofertantă din punct de vedere comic) pentru a discuta despre o problemă mai largă: ce faci atunci când descoperi că viaţa şi cariera îţi sunt în impas? Nu, să dai iama în rezervele de pălincă ale rudelor de la ţară poate că nu este o soluţie, dar cum provoci acel scurtcircuit în stare să te trezească din rigor mortis-ul existenţial? Şi poate că nu e moment mai bun să ne punem această întrebare decât acum, când iată că revenim încet-încet la normalitate (şi la cinema), după 15 luni ale căror efecte nici nu le putem aproxima încă.
Mads Mikkelsen este Martin, profesor de istorie care-şi recită neimplicat informaţiile despre evenimente de mult trecute. Îl macină lipsa de interes a elevilor, dar nici prin gând nu-i trece că poate el e de vină. Aniversarea de 40 de ani a colegului său, Nikolaj (Magnus Millang), îl face să realizeze că s-a schimbat pe nesimţite şi că viaţa i-a scăpat cumva din mâini, printre zile indentice cu cea de dinainte şi tăceri tot mai stânjenitoare cu soţia sa, Anika, pe care altădată o iubea ca pe ochii din cap. "Experimentul" titular îi spulberă inhibiţiile şi-l face să privească viaţa cu alţi ochi, iar inegalabilul Mads arată minunat metamorfoza, de la un Martin al zâmbetelor rezervate, de complezenţă, la unul exuberant. Da, Martin e beat, dar treaz!
Trebuie spus că o mare parte din aventurile îmbibate în alcool ale lui Martin, Nikolaj, Tommy (Thomas Bo Larsen) şi Peter (Lars Ranthe) sunt destul de banale, ca şi provocările ridicate în viaţa lor de noile excese. Dar modul cum se schimbă cei patru eroi nu doar că ne îndeamnă să ne scurtcircuităm şi noi (de preferat nu la fel), ci comentează şi asupra probabil celei mai dificile probleme a profesoratului: să-ţi fascinezi elevii şi să-i faci să iubească cunoaşterea (şi nu notele sau informaţiile învăţate pe de rost) este o adevărată superputere. Ne întrebăm ce ar face profesorii din România dacă le-am da un păhărel de pălincă înainte de a intra la oră...
Mai e ceva ce impresionează la Încă un rând, ceva ce nu ţine de filmul propriu-zis. Acest film, care până la urmă este o celebrare a vieţii, abia începuse producţia când fiica regizorului Thomas Vinterberg a murit într-un accident de maşină. Copleşit de durere, Vinterberg ar fi putut să oprească totul, dar a preferat să meargă mai departe. Asta fac şi personajele sale şi acesta e şi mesajul transmis publicului: o invitaţie aproape sfidătoare să dansăm şi să ne bucurăm de viaţă, oricare ne-ar fi problemele şi oricât de multe beteşugurile.
Desigur, subiectul acestui film regizat de Thomas Vinterberg şi laureat cu premiul Oscar pentru Cel mai bun film străin acum câteva săptămâni, poate fi redus la doar câteva cuvinte: patru amici, toţi profesori de liceu, decid să testeze teoria confirm căreia o anumită cantitate de alcool în sânge nu are decât efecte benefice. Cei patru abordează totul ştiinţific şi măresc treptat doza, cu efecte mai mult sau mai puţin neaşteptate...
Probabil că pentru publicul larg, tocmai excesele tot mai categorice ale celor patru protagonişti sunt mai atractive, dar filmul foloseşte această metodă inedită (şi ofertantă din punct de vedere comic) pentru a discuta despre o problemă mai largă: ce faci atunci când descoperi că viaţa şi cariera îţi sunt în impas? Nu, să dai iama în rezervele de pălincă ale rudelor de la ţară poate că nu este o soluţie, dar cum provoci acel scurtcircuit în stare să te trezească din rigor mortis-ul existenţial? Şi poate că nu e moment mai bun să ne punem această întrebare decât acum, când iată că revenim încet-încet la normalitate (şi la cinema), după 15 luni ale căror efecte nici nu le putem aproxima încă.
Mads Mikkelsen este Martin, profesor de istorie care-şi recită neimplicat informaţiile despre evenimente de mult trecute. Îl macină lipsa de interes a elevilor, dar nici prin gând nu-i trece că poate el e de vină. Aniversarea de 40 de ani a colegului său, Nikolaj (Magnus Millang), îl face să realizeze că s-a schimbat pe nesimţite şi că viaţa i-a scăpat cumva din mâini, printre zile indentice cu cea de dinainte şi tăceri tot mai stânjenitoare cu soţia sa, Anika, pe care altădată o iubea ca pe ochii din cap. "Experimentul" titular îi spulberă inhibiţiile şi-l face să privească viaţa cu alţi ochi, iar inegalabilul Mads arată minunat metamorfoza, de la un Martin al zâmbetelor rezervate, de complezenţă, la unul exuberant. Da, Martin e beat, dar treaz!
Trebuie spus că o mare parte din aventurile îmbibate în alcool ale lui Martin, Nikolaj, Tommy (Thomas Bo Larsen) şi Peter (Lars Ranthe) sunt destul de banale, ca şi provocările ridicate în viaţa lor de noile excese. Dar modul cum se schimbă cei patru eroi nu doar că ne îndeamnă să ne scurtcircuităm şi noi (de preferat nu la fel), ci comentează şi asupra probabil celei mai dificile probleme a profesoratului: să-ţi fascinezi elevii şi să-i faci să iubească cunoaşterea (şi nu notele sau informaţiile învăţate pe de rost) este o adevărată superputere. Ne întrebăm ce ar face profesorii din România dacă le-am da un păhărel de pălincă înainte de a intra la oră...
Mai e ceva ce impresionează la Încă un rând, ceva ce nu ţine de filmul propriu-zis. Acest film, care până la urmă este o celebrare a vieţii, abia începuse producţia când fiica regizorului Thomas Vinterberg a murit într-un accident de maşină. Copleşit de durere, Vinterberg ar fi putut să oprească totul, dar a preferat să meargă mai departe. Asta fac şi personajele sale şi acesta e şi mesajul transmis publicului: o invitaţie aproape sfidătoare să dansăm şi să ne bucurăm de viaţă, oricare ne-ar fi problemele şi oricât de multe beteşugurile.
