Nu- ti fie teama! Intra in lumea profetiilor, a povestilor maya si urmeaza drumul catre locul in care se aduc jertfe zeilor. Apocalypto.
O poveste bine scrisa; si mai bine filmata; Mel Gibson construieste o lume fascinanta, genuina, salbatica urmand drumul lui Jaguar Paw/ Laba de jaguar (Rudy Youngblood) locuitor al padurii si mayas care traieste din vanatoare, sot si tata, catre “Orasul de piatra”, ca sclav destinat sacrificiului. Filmul e sub semnul haituirii, a urmaririi vanatului- fie ca e vorba de om sau fiara, iar drumul spre moarte, spectacolul sacrificiului uman in centrul orasului mayas, evadarea care reuseste datorita unui echilibru fragil de vointa/ putere si noroc, pun o aura eroica personajului. Acesta este Jaguar Paw, numele lui nefiind ales intamplator; el este “omul care aduce jaguarul”, dar si eclipsa, in lumea mayasa spunandu-se ca “ Atunci cand soarele iese pe usa de apus si intra in lumea de dedesubt, el devine ferocele zeu jaguar''. Actori extrem de expresivi.O productie care te tine cu sufletul la gura; tocmai pentru ca Gibson are un fin simt al epicului.
Mai mult, este o noua productie a experimentarii senzatiilor. Daca in Passion of the Christ am avut parte de imagini cu sfasierea carnii din cauza batailor, prelungite obsesiv- flagerarea, de exemplu, dureaza aproape 15 minute, carnea lui Iisus zburand in bucati sub biciul cu cuie- in Apocalypto Gibson se exprima din nou pe sine, regizor absorbit de imaginea ranilor sangerande, a torturii fizice , cicatricilor (obsesia lui Gibson pentru acestea e vizibila si in filmele lui anterioare, Braveheart si Man without a Face) si desfigurarii.
Da, filmul e violent- mayasii aduc jertfa zeilor,in film, prin excizia inimii celor sacrificati – si asta a determinat chiar cererea ca Apocalypto sa fie retras din salile de cinema. Inima scoasa prin abdomen nu e carne moarta, ci pastreaza convulsia suferintei; pe langa aceasta sunt si alte secvente care trezesc in noi senzatii taioase, unele cadre apropiindu-se de viziunea picturala din tablourile lui Francis Bacon care declara ca "Flesh and meat are life! If I paint red meat as I paint bodies it is just because I find it very beautiful."
O privire aruncata peste lucrarile "Head Surrounded by Sides of Beef" (1954), "Autoportret" (1971) unde pictorul se reprezinta pe sine cu figura desfigurata, contorsionata de durere, "Head VI", sau "Painting"(1946) lamuresc asupra unei viziuni comune pictorului si regizorului,amandoi apropiati printr-un soi de voaieurism de imaginea carnii, contorsionarii si sangelui.
Experimentam senzatiile datorita cadrelor stranse (putine panorame), camera urmand indeaproape personajele sau parand ca, o data cu ele, cauta sa descopere ce ascunde jungla. Si daca Lynch la Festivalul de la Cannes a fot vazut regland singur sonorul cand a urmat proiectia filmului Wild at Heart, obsedat fiind- se stie – de sunet ( va amintiti cat de sonora e inghitirea sampaniei de catre mama Lulei, actrita Diane Ladd in Wild at Heart/Suflet salbatic) si Gibson a mizat mult pe sunet, dar si pe realizarea unui film puternic, pregnant pentru toate simturile.
Cu Apocalypto, Mel Gibson pune accentul pe brutalitatea culturii mayase in detrimentul pasiunii si priceperii acestui popor pentru astrologie, arhitectura, arte in general. Filmul a fost contestat deja de liderii guatemalezi numind versiunea lui Gibson despre civilizatia maya eronata, mincinoasa. Dar Gibson nu are pretentia – si nici noi dealtfel- ca a facut un documentar, iar un film de fictiune trebuie sa-l tratam ca atare. Imi amintesc de romanul Codul lui Da Vinci si de reactiile virulente pe care le-a trezit fiind declarata o carte mincinoasa. Insa cati au tratat cartea ca pe un roman, ca pe o scriere de fictiune?
Am vazut filmul si l-as mai vedea de cateva ori; ca sa ma tulbur ascultand profetiile, ca sa ma bucur in jurul focului la auzul Batranului Povestitor, sa ma las fascinata de chipuri si costume mayase, si ca sa ma infior la vederea Marelui Preot (Fernando Hernandez, el însusi mayas, originar din Chiapas, Mexic, actor care mai apare anul acesta în filmul lui Darren Aronofsky “The Fountain”) in timpul ritualului de sacrificiu.
