Apollo 13 (1995)

"Houston, avem o problemă", aceastea sunt cuvintele care au marcat zilele tensionate ale crizei misiunii Apollo 13. Suspansul, frica, adrenalina la maximum din acele zile sunt surprinse în filmul regizorului Ron Howard, inspirat și purtând numele misiunii din 1970 care a ținut cu sufletul la gură o planetă întreagă.

Astronautul Jim Lovell, comandantul acestei misiuni, interpretat într-un mod cu totul și cu totul excepțional, de către Tom Hanks și piloții modulelor Jack Swigert (Kevin Bacon) și Fred Haise (Bill Paxton) pornesc în cea de-a cincea misiune pe Lună, după ce comandantul inițial se retrage. Totul merge conform planului până la mijlocul misiunii când unul dintre rezervoarele navei explodează, punând în pericol viața echipajului. În timp ce curajoșii astronauți trebuie să aleagă între a muri sufocați sau înghețați, Mattingly și comandantul de la sol (Ed Harris) încearcă cu disperare să recupereze echipajul, conștienți fiind că aceștia ar putea să moară în momentul în care intră în contact cu atmosfera Pământului. În cele din urmă, cei trei astronauți ajung cu bine acasă, binecunoscutul happy-end nu a spulberat suspansul unuia dintre cele mai bune filme din ultimii cinci ani.

Apollo 13 este cu excepția a mici detalii, o reproducere fidelă a misiunii de atunci, o alternare superbă între acțiunea din spațiu și scenele care au avut loc la sediul NASA, suprinzand cu o acuratețe extraordinară detalii ale triumfului din spațiu și de pe Pământ.
Toate scenele și efectele speciale folosite din acest film au fost cu totul și cu totul noi, fără a se apela la nici un material documentar, la nici o peliculă anterioară. Realizarea filmului de un realism șocant a fost cu atât mai remarcabilă cu cât este exemplul perfect pentru clișeul "dă viață istoriei".