Generalul Jorge Videla a preluat conducerea armatei Argentinei in 1975 intr-un moment cand fortele de dreapta de pe continentul sud-american erau sprijinite de SUA in Razboiul Rece dus impotriva fortelor de stanga si extrema stanga. In martie 1976, profitand de instabilitatea majora existenta in Tara tangoului, armata condusa de Videla preia puterea printr-o lovitura de stat impotriva Isabelei Peron. Ceea ce a urmat a fost crancen: Congresul a fost dizolvat, partidele politice interzise, libertatile civile drastic limitate si, in urmatorii ani, in jur de 30.000 de argentinieni au fost ucisi sau au disparut de langa familiile lor. Filmul de fata ne prezinta ce s-a intamplat dupa martie 1981 atunci cand Videla a fost fortat sa demisioneze iar teroarea impusa de el si oamenii sai a luat sfarsit.
Subiectul e unul cat se poate de ofertant si impresionant insa modul in care ne este infatisat nu se ridica la aceeasi inaltime. Regizorul Santiago Mitre prezinta evenimentele mai degraba in stil documentar fara a produce emotia pe care o starneste o astfel de tragedie colectiva. Remarcabila, in schimb, interpretarea la nuanta a binecunoscutului Ricardo Darin, protagonist al celor mai importante filme argentiniene din ultimele decenii, cu deosebire al castigatorului de Oscar ,,El secreto de sus ojos,,.
Smrs
pe 11 Februarie 2023 18:29
Marcând un moment de-a dreptul eroic, un history changing, filmul poate avea o valoare în plus pentru amatorii de semi-documentare despre fapte care au schimbat lumea. Sigur că acest film nu e un documentar, dar se dedică 100% momentului în care tirania militară a generalilor fideli fostei dictaturi este învinsă de democrație și de persoana lui Julio Strassera. Pot părea nume și aspecte neimportante, dar uneori trebuie să mai apreciem și aceste detalii din istorie. 7,5
andrei_oarga
pe 25 Ianuarie 2023 20:13
Printre cele mai bune filme ale anului 2022 cu siguranța,arată atât ororile dictaturii,mai ales a celei militare cât si lupta pentru dreptate într-un mod cât mai complex si emotionant,interpretări excelente si regie foarte buna,un mesaj pentru multe tari care trec sau au trecut prin ororile dictaturii si au căutat dreptatea,a câștigat pe merite Globul de aur pentru cel mai bun film străin si sper sa castige si Oscarul la aceeași categorie deși merita clar mai multe nominalizări!
mihaelatb
pe 14 Ianuarie 2023 22:32
Filmul de fata prezinta ca si Imagining Argentina o problema grava, care a macinat Argentina anilor 70 - 80, DISPARITIA de persoane. Los desaparecidos. Numai ca in filmul de fata- posibil candidat pentru acest an la premiile Oscar- avem de a face chiar cu procesul vinovatilor.
Procesul juntelor militare (sau Juicio a las Juntas, așa cum este cunoscut istoric) a fost primul din lume cand o instanța civila a a judecat actiunile comandanților militari care deținuseră puterea.
Ca si in Chile (No -2012) si in Argentina „revolutia” s-a facut cu tineri. Cei mai in varsta erau ori pro militari, ori aveau rude in armata, ori le era frica de amenintari, ori erau prea sceptici ca sa mai creada intr-o reusita. Asa incat fiscalul Julio César Strassera a fost nevoit sa-si formeze o echipa de tineri avocati care erau pusi sa faca alte munci in judecatoriile unde lucrau, munci care nu aveau legatura cu avocatura. Erau tineri care nu voiau ca vreodata aceasta situatie sa se repete. Acesti tineri au muncit zi si noapte pentru a aduna probe care sa-i incrimineze pe militarii acuzati, astfel incat ei sa nu mai poata sa spuna ca nu stiau, ca toate atrocitatile s-au facut din excesul de zel al subordonatilor.
Filmul poate parea de un interes regional, dar ororile dictaturii sunt aceleasi peste tot. Los desaparesidos din Argentina, mi-au adus aminte de disparutii Timisoarei, din decembrie 89.
Ricardo Darín face un rolul memorabil, poate cel mai bun din cariera.
Cred ca are sanse mari la Oscar. Sa vedem daca politicul va surclasa economicul. Daca Argentina 1985 va `bate Decision to Leave).
lili22
pe 11 Ianuarie 2023 10:33
Castigatorul Globului de Aur decernat in ianuarie 2023.
Subiectul e unul cat se poate de ofertant si impresionant insa modul in care ne este infatisat nu se ridica la aceeasi inaltime. Regizorul Santiago Mitre prezinta evenimentele mai degraba in stil documentar fara a produce emotia pe care o starneste o astfel de tragedie colectiva. Remarcabila, in schimb, interpretarea la nuanta a binecunoscutului Ricardo Darin, protagonist al celor mai importante filme argentiniene din ultimele decenii, cu deosebire al castigatorului de Oscar ,,El secreto de sus ojos,,.
Procesul juntelor militare (sau Juicio a las Juntas, așa cum este cunoscut istoric) a fost primul din lume cand o instanța civila a a judecat actiunile comandanților militari care deținuseră puterea.
Ca si in Chile (No -2012) si in Argentina „revolutia” s-a facut cu tineri. Cei mai in varsta erau ori pro militari, ori aveau rude in armata, ori le era frica de amenintari, ori erau prea sceptici ca sa mai creada intr-o reusita. Asa incat fiscalul Julio César Strassera a fost nevoit sa-si formeze o echipa de tineri avocati care erau pusi sa faca alte munci in judecatoriile unde lucrau, munci care nu aveau legatura cu avocatura. Erau tineri care nu voiau ca vreodata aceasta situatie sa se repete. Acesti tineri au muncit zi si noapte pentru a aduna probe care sa-i incrimineze pe militarii acuzati, astfel incat ei sa nu mai poata sa spuna ca nu stiau, ca toate atrocitatile s-au facut din excesul de zel al subordonatilor.
Filmul poate parea de un interes regional, dar ororile dictaturii sunt aceleasi peste tot. Los desaparesidos din Argentina, mi-au adus aminte de disparutii Timisoarei, din decembrie 89.
Ricardo Darín face un rolul memorabil, poate cel mai bun din cariera.
Cred ca are sanse mari la Oscar. Sa vedem daca politicul va surclasa economicul. Daca Argentina 1985 va `bate Decision to Leave).