Părerea criticului
Canadianul Denis Villeneuve continuă în forţă un deceniu început în stil mare cu Incendies/Scorched şi, după succese precum Prisoners şi Sicario, oferă o nouă surpriză plăcută cu inteligentul SF Arrival/Primul Contact. Cu siguranţă un candidat serios la Oscarurile de la anul, filmul tratează inedit o premisă familiară: sosirea pe Terra a unei civilizaţii extreterestre, evident mult mai dezvoltată tehnologic decât omenirea.
După nenumărate filme în care un prim contact cu extratereştrii se sfârşeşte prost, iar cele două rase îşi împart imediat rolurile de invadatori şi invadaţi, Arrival schimbă abordarea şi explorează următoarea premisă: ce-ar fi dacă, în loc de o bătălie pe viaţă şi pe moarte, un prim contact între oameni şi vizitatori ar fi unul paşnic, concentrat pe comunicare? Intră în scenă Louise Banks (Amy Adams, foarte bună), expert în lingvistică ce primeşte o misiune aparent imposibilă: să găsească mijloace de comunicare cu fiinţe a căror istorie nu coincide absolut deloc cu a noastră.
Cu greu poţi găsi un film care să se îndepărteze mai mult decât Arrival de comoda abordare belicoasă a unui prim contact cu o rasă extraterestră, abordare folosită şi răs-folosită de titluri precum Ziua independenţei (şi neglijabilul şi pe alocuri rizibilul sequel Ziua Independenţei: Renaşterea). Deşi premisa este identică, iar Villeneuve şi Roland Emmerich merg împreună o parte din drum pentru a arăta entuziasmul, confuzia şi chiar panica ce cucereşte omenirea o dată cu sosirea vizitatorilor, drumul lor se desparte iremediabil şi fericit.
Arrival este în primul rând un film despre comunicare, iar faptul că de această dată interlocutorii nu au niciun bagaj comun care să faciliteze dialogul nu face decât ca lucrurile să fie şi mai interesante. Deşi conceptele explorate de film şi-au mai făcut loc în seriale precum Star Trek sau în SF-uri recente precum Interstellar, Arrival reuşeşte să "te facă din vorbe" şi să se transforme într-un adevărat thriller comunicaţional, ridicând câteva întrebări importante: este comunicarea posibilă? şi dacă este posibilă, are vreun rost? Faptul că deznodământul conversaţiei ar putea fi catastrofal pentru omenire ridică şi mai mult miza din Arrival.
O mişcare inteligentă a scenariului este să o aşeze pe Louise Banks în centrul atenţiei. Ajutat de interpretarea excelentă a lui Amy Adams, personajul subliniază faptul că o imensă parte din comunicare ne este oferită pe tavă de experienţele comune. Într-un dialog cu un chinez, de exemplu, ştim de la început că, deşi nu cunoaştem niciun cuvânt din limba respectivă, mintea noastră înţelege şi foloseşte concepte esenţiale precum "da", "nu", "acum", "aici" şi aşa mai departe. Dar ce faci când aceste concepte comune nu există? Ajutată de omul de ştiinţă Ian Donnelly (Jeremy Renner) şi de o armată de lingvişti, fizicieni şi matematicieni, Louise înfruntă cea mai mare provocare întâmpinată vreodată de un lingvist: descoperirea unor sensuri comune în mentalitatea unei civilizaţii cu care nu avem nimic în comun.
Abordarea lui Villeneuve are şi un aspect politic: faptul că pe Terra ajung 12 nave extraterestre şi fiecare dintre ţările vizitate încearcă să comunice, prin forţe proprii, cu vizitatorii, subliniază cât de divizată şi imatură comunicaţional este rasa umană. Într-o istorie în care conflictul (şi implicit distrugerea) a fost adesea principalul mijloc de evoluţie tehnologică, vizita extratereştrilor are o greutate fantastică.
Un film obligatoriu de văzut.
După nenumărate filme în care un prim contact cu extratereştrii se sfârşeşte prost, iar cele două rase îşi împart imediat rolurile de invadatori şi invadaţi, Arrival schimbă abordarea şi explorează următoarea premisă: ce-ar fi dacă, în loc de o bătălie pe viaţă şi pe moarte, un prim contact între oameni şi vizitatori ar fi unul paşnic, concentrat pe comunicare? Intră în scenă Louise Banks (Amy Adams, foarte bună), expert în lingvistică ce primeşte o misiune aparent imposibilă: să găsească mijloace de comunicare cu fiinţe a căror istorie nu coincide absolut deloc cu a noastră.
Cu greu poţi găsi un film care să se îndepărteze mai mult decât Arrival de comoda abordare belicoasă a unui prim contact cu o rasă extraterestră, abordare folosită şi răs-folosită de titluri precum Ziua independenţei (şi neglijabilul şi pe alocuri rizibilul sequel Ziua Independenţei: Renaşterea). Deşi premisa este identică, iar Villeneuve şi Roland Emmerich merg împreună o parte din drum pentru a arăta entuziasmul, confuzia şi chiar panica ce cucereşte omenirea o dată cu sosirea vizitatorilor, drumul lor se desparte iremediabil şi fericit.
Arrival este în primul rând un film despre comunicare, iar faptul că de această dată interlocutorii nu au niciun bagaj comun care să faciliteze dialogul nu face decât ca lucrurile să fie şi mai interesante. Deşi conceptele explorate de film şi-au mai făcut loc în seriale precum Star Trek sau în SF-uri recente precum Interstellar, Arrival reuşeşte să "te facă din vorbe" şi să se transforme într-un adevărat thriller comunicaţional, ridicând câteva întrebări importante: este comunicarea posibilă? şi dacă este posibilă, are vreun rost? Faptul că deznodământul conversaţiei ar putea fi catastrofal pentru omenire ridică şi mai mult miza din Arrival.
O mişcare inteligentă a scenariului este să o aşeze pe Louise Banks în centrul atenţiei. Ajutat de interpretarea excelentă a lui Amy Adams, personajul subliniază faptul că o imensă parte din comunicare ne este oferită pe tavă de experienţele comune. Într-un dialog cu un chinez, de exemplu, ştim de la început că, deşi nu cunoaştem niciun cuvânt din limba respectivă, mintea noastră înţelege şi foloseşte concepte esenţiale precum "da", "nu", "acum", "aici" şi aşa mai departe. Dar ce faci când aceste concepte comune nu există? Ajutată de omul de ştiinţă Ian Donnelly (Jeremy Renner) şi de o armată de lingvişti, fizicieni şi matematicieni, Louise înfruntă cea mai mare provocare întâmpinată vreodată de un lingvist: descoperirea unor sensuri comune în mentalitatea unei civilizaţii cu care nu avem nimic în comun.
Abordarea lui Villeneuve are şi un aspect politic: faptul că pe Terra ajung 12 nave extraterestre şi fiecare dintre ţările vizitate încearcă să comunice, prin forţe proprii, cu vizitatorii, subliniază cât de divizată şi imatură comunicaţional este rasa umană. Într-o istorie în care conflictul (şi implicit distrugerea) a fost adesea principalul mijloc de evoluţie tehnologică, vizita extratereştrilor are o greutate fantastică.
Un film obligatoriu de văzut.
