Părerea criticului
Am intrat cu inima îndoită la vizionarea de presă a Astérix & Obélix: L'Empire du Milieu/Asterix și Obelix: Regatul de mijloc din pricina unui nedrept rating de doar 4,6 de pe imdb. Desigur, nu e deloc greu să găseşti filme mai bune sau mai amuzante, dar, dacă îţi doreşti doar să te relaxezi cu aventuri care nu au nicio legătură cu viaţa ta, acest al cincilea film live action cu Asterix şi Obelix ar putea fi o opţiune bună.
De fapt, ne întrebăm dacă această cronică foloseşte cuiva: seria Asterix îi atrage pe unii spectatori în timp ce alţii ştiu de la bun început că acest gen de film e doldora de convenţii pe care sunt dispuşi sau nu să le accepte. Dacă ţi-au plăcut celelalte părţi, cu siguranţă îţi va plăcea şi aceasta. Dacă nu, probabil că premiera din 24 februarie nu te va convinge.
Ca de obicei, ştim că romanii conduşi de Iulius Cezar (Vincent Cassel) au cucerit întreaga Galie, cu excepţia unui sătuc apărat de vajnicii Asterix (Guillaume Canet, care e şi regizorul filmului) şi Obelix (Gilles Lellouche, care preia rolul de la controversatul Gérard Depardieu) cu ajutorul poţiunii magice preparate cu atenţie de Panoramix (legendarul Pierre Richard). Dar liniştea sătucului se duce de râpă când la porţi ajunge în goana mare o căruţă în care se ascunde prinţesa Fu Yi (Julie Chen), fiica împărătesei Chinei, scăpată ca prin minune de un complot pus la cale un pretendent la tron, Deng Tsin Quin. Povestea prinţesei îi mişcă pe gali, iar Asterix şi Obelix o însoţesc în China pentru a restabili ordinea. În acelaşi timp, uzurpatorul îşi trimite sfetnicul la Iulius Cezar pentru a-i cere ajutorul şi o armată de zeci de mii de soldaţi.
Filmul este doldora de glumiţe ce fac referire la preocupările moderne. De exemplu Asterix, preocupat de sănătate, devine vegetarian şi-i interzice lui Obelix să-şi gătească mistreţii în coliba pe care o împart, iar Iulius Cezar trimite porumbei voiajori care la sosire scot zgomote similare cu cele ale unui smartphone ce tocmai a primit un mesaj. Unele glume funcţionează, altele mai puţin, iar altele se pierd la traducere. De exemplu Deng, numele antagonistului, se pronunţă în franceză ca "dingue" (nebun, tont), un joc de cuvinte foarte greu de strecurat în traducerea în limba română. Un plus indiscutabil al filmului este celebra Marion Cotillard în rolul şi mai celebrei Cleopatra, care râde maniacal şi îl ironizează pe Iulius Cezar că n-a auzit nimeni de el în China. Ei îi aparţine, în scris, şi una dintre cele mai amuzante replici ale anului (atenţie la cuvântul "piramidă"). Pe de altă parte, cooptarea celebrului fotbalist Zlatan Ibrahimović în rolul celui mai redutabil soldat roman, Antivirus (numai numele e de el) nouă ni s-a părut un minus al filmului.
În Franţa, seria Asterix şi Obelix a provocat o adevărată controversă din cauza bugetelor exorbitante şi a calităţii uneori îndoielnice a rezultatului final. De exemplu Regatul de mijloc a avut un buget de 75 de milioane de euro, mult mai mare decât media de 2,7 milioane de euro din ţări precum Franţa, Italia şi Germania şi de doar 1,1 milioane de euro pentru ţări cu industrii cinematografice mai mici. Desigur, se poate discuta la nesfârşit cât de oportune sunt astfel de filme, dar, din punctul de vedere al spectatorilor, o reevaluare a aşteptărilor ar putea fi o cale de a se distra la acest film cu Asterix şi Obelix. Noi am intrat cu aşteptări mici şi ne-am distrat.
De fapt, ne întrebăm dacă această cronică foloseşte cuiva: seria Asterix îi atrage pe unii spectatori în timp ce alţii ştiu de la bun început că acest gen de film e doldora de convenţii pe care sunt dispuşi sau nu să le accepte. Dacă ţi-au plăcut celelalte părţi, cu siguranţă îţi va plăcea şi aceasta. Dacă nu, probabil că premiera din 24 februarie nu te va convinge.
Ca de obicei, ştim că romanii conduşi de Iulius Cezar (Vincent Cassel) au cucerit întreaga Galie, cu excepţia unui sătuc apărat de vajnicii Asterix (Guillaume Canet, care e şi regizorul filmului) şi Obelix (Gilles Lellouche, care preia rolul de la controversatul Gérard Depardieu) cu ajutorul poţiunii magice preparate cu atenţie de Panoramix (legendarul Pierre Richard). Dar liniştea sătucului se duce de râpă când la porţi ajunge în goana mare o căruţă în care se ascunde prinţesa Fu Yi (Julie Chen), fiica împărătesei Chinei, scăpată ca prin minune de un complot pus la cale un pretendent la tron, Deng Tsin Quin. Povestea prinţesei îi mişcă pe gali, iar Asterix şi Obelix o însoţesc în China pentru a restabili ordinea. În acelaşi timp, uzurpatorul îşi trimite sfetnicul la Iulius Cezar pentru a-i cere ajutorul şi o armată de zeci de mii de soldaţi.
Filmul este doldora de glumiţe ce fac referire la preocupările moderne. De exemplu Asterix, preocupat de sănătate, devine vegetarian şi-i interzice lui Obelix să-şi gătească mistreţii în coliba pe care o împart, iar Iulius Cezar trimite porumbei voiajori care la sosire scot zgomote similare cu cele ale unui smartphone ce tocmai a primit un mesaj. Unele glume funcţionează, altele mai puţin, iar altele se pierd la traducere. De exemplu Deng, numele antagonistului, se pronunţă în franceză ca "dingue" (nebun, tont), un joc de cuvinte foarte greu de strecurat în traducerea în limba română. Un plus indiscutabil al filmului este celebra Marion Cotillard în rolul şi mai celebrei Cleopatra, care râde maniacal şi îl ironizează pe Iulius Cezar că n-a auzit nimeni de el în China. Ei îi aparţine, în scris, şi una dintre cele mai amuzante replici ale anului (atenţie la cuvântul "piramidă"). Pe de altă parte, cooptarea celebrului fotbalist Zlatan Ibrahimović în rolul celui mai redutabil soldat roman, Antivirus (numai numele e de el) nouă ni s-a părut un minus al filmului.
În Franţa, seria Asterix şi Obelix a provocat o adevărată controversă din cauza bugetelor exorbitante şi a calităţii uneori îndoielnice a rezultatului final. De exemplu Regatul de mijloc a avut un buget de 75 de milioane de euro, mult mai mare decât media de 2,7 milioane de euro din ţări precum Franţa, Italia şi Germania şi de doar 1,1 milioane de euro pentru ţări cu industrii cinematografice mai mici. Desigur, se poate discuta la nesfârşit cât de oportune sunt astfel de filme, dar, din punctul de vedere al spectatorilor, o reevaluare a aşteptărilor ar putea fi o cale de a se distra la acest film cu Asterix şi Obelix. Noi am intrat cu aşteptări mici şi ne-am distrat.
