Tot uitându-mă la filme românești, am mai văzut filme tâmpite, dar ăsta depășește orice standard. Fiecare secundă a pănărămii de film frizează prostia.
Fiecare secundă e cârpăceală gravă și fiecare replică e cabotinism pur, o mostră de „actorie” cum numai la cluburile de teatru pentru clasa a VIII-a mai vezi. Tonul, intonația, pauzele — toate sunt false până aproape de grotesc. Parcă fiecare a primit scenariul cu o seară înainte, l-a citit în lift și l-a interpretat ca pe o compunere citită cu voce tare de pe o foiță mototolită. Niciun actor nu pare să fi trecut printr-un proces real de repetiție sau regie. Sau măcar ceva ore de actorie.
Fiecare replică sună fals, mai ales din gura numitei Vanesa (Zaira/Zoe, o rromă bogată prematur), care are chiar un nume potrivi pentru așa ceva. Vanesa cu accent rromesc, dar și incult ardelenesc, acolo unde cafea e cafia, avea e avia și seară e siară. Asta, cu mecla ei ce copiliță de clasa a 10a se crede în film „femeie” :D Tonul ei are o muzicalitate dezastruoasă, de manea, care-ți distruge urechile cu fiecare silabă.
Dialogurile te duc imediat cu gândul la o traducere proastă din engleză, ca la desenele animate dublate. Până și gramatica e englezită. Construcțiile gramaticale sună a Google Translate obosit. Cu scene penibile, tembele, supra-lungite ca guma de mestecat, filmul abia ajunge să aibă 1h15. La început este amuzant că-l vezi pe luptătorul de comando că aleargă ca un copil care a chiulit de la orele de sport. Pe parcurs, însă, abia aștepți să scapi de povestea asta telenovelistică.
Și, ca un bonus: trei regizori! Trei! Nu unul, nu doi, ci trei oameni care și-au pus numele pe acest monument de prostie. Trei persoane care, în loc să se oprească după prima vizionare, au spus „da, e bine, mergem așa mai departe!”. E aproape metafizic.
În final, filmul „Asimptomatic” devine dintr-un eșec cinematografic un simbol. Un simbol al eșecului educației culturale, al lipsei de gusturi, de disciplină artistică, de măsură, de rușine. E reflexia tristă a unei generații care confundă ideea cu realizarea.
romeo.preda85
pe 28 Decembrie 2024 21:56
Slab este mult spus,execrabil este cuvantul care descrie corect acest film
adelina_ioana_daescu
pe 16 Martie 2024 00:07
Interesant filmul, cel mai mult mi-au plăcut replicile Zoei.
raduvutu
pe 12 Martie 2024 22:30
Film romanesc cu o imagine wow si niste peisaje care iti taie respiratia
Fiecare secundă e cârpăceală gravă și fiecare replică e cabotinism pur, o mostră de „actorie” cum numai la cluburile de teatru pentru clasa a VIII-a mai vezi. Tonul, intonația, pauzele — toate sunt false până aproape de grotesc. Parcă fiecare a primit scenariul cu o seară înainte, l-a citit în lift și l-a interpretat ca pe o compunere citită cu voce tare de pe o foiță mototolită. Niciun actor nu pare să fi trecut printr-un proces real de repetiție sau regie. Sau măcar ceva ore de actorie.
Fiecare replică sună fals, mai ales din gura numitei Vanesa (Zaira/Zoe, o rromă bogată prematur), care are chiar un nume potrivi pentru așa ceva. Vanesa cu accent rromesc, dar și incult ardelenesc, acolo unde cafea e cafia, avea e avia și seară e siară. Asta, cu mecla ei ce copiliță de clasa a 10a se crede în film „femeie” :D Tonul ei are o muzicalitate dezastruoasă, de manea, care-ți distruge urechile cu fiecare silabă.
Dialogurile te duc imediat cu gândul la o traducere proastă din engleză, ca la desenele animate dublate. Până și gramatica e englezită. Construcțiile gramaticale sună a Google Translate obosit. Cu scene penibile, tembele, supra-lungite ca guma de mestecat, filmul abia ajunge să aibă 1h15. La început este amuzant că-l vezi pe luptătorul de comando că aleargă ca un copil care a chiulit de la orele de sport. Pe parcurs, însă, abia aștepți să scapi de povestea asta telenovelistică.
Și, ca un bonus: trei regizori! Trei! Nu unul, nu doi, ci trei oameni care și-au pus numele pe acest monument de prostie. Trei persoane care, în loc să se oprească după prima vizionare, au spus „da, e bine, mergem așa mai departe!”. E aproape metafizic.
În final, filmul „Asimptomatic” devine dintr-un eșec cinematografic un simbol. Un simbol al eșecului educației culturale, al lipsei de gusturi, de disciplină artistică, de măsură, de rușine. E reflexia tristă a unei generații care confundă ideea cu realizarea.