Atlas (2024)

Nu a reușit să mă convingă nici măcar pe jumătate..De mult timp Jennifer Lopez a început să mă obosească cu aparițiile ei slabe în filmele în care a jucat. Prea plină de ea, nu-și intră în rol, ai senzația că face doar așa cum vrea ea..Filmul în sine nu a fost chiar foarte rău dar nici unul care să-ți transmită ceva, și nici de ținut minte nu e. O lălăială chinuitoare care îți pune răbdarea la încercare, iar pe deasupra mai e și lung. Pentru fanii SF doar.

Un film slab cu un plot care a mai fost folosit si
Dialogul e asa de prost incat zici ca e facut de chat gpt(AI) cu replici ca: "mai stiti vremurile cand existau smartphone uri? Ha ha"
Cgi ul din film arata prost uneori poate mediocru sau decent.
Scenariul e unul prost , cliseic .

Tipic românesc se dă cu părerea deapre un film.Au devenit românii mari specialiști în filme și de asta avem premii multe în lumea cinematografiei (ironie pentru toți "marii" critici români).Dacă și acest film e criticat că te miri de ce sau cum, atunci puteți să vă apucați în a face fulme.Film bun și punct!

J Lo o să-l întreacă pe Chuck Norris la salvat planeta.

Prost. Prost rău de tot! O fufă cu aere de superioritate și comportament de grătaragioaică se ceartă tot filmul cu un AI, pe o planetă, la dracu‘-n praznic!

Fain ca mai apare cate un SF, că cineva incercă sa mai delecteze si fanii genului. Din pacate scenariul este fortat, sa fiu delicat cu ei. Ce nu poate face cei mai buni in breasla, rezolva J Lo cat ai zice pește. Unde nu exista nici o sansa pentru o echipa de profesionisti, J Lo improvizeaza si rezolva ca omenirea sa mearga mai departe. Daca esti fan al genului merita sa iti pierzi o dupamasa ploioasa cu acest film, dar la final nu ramai cu prea multe. Zile faine

Idee buna, deși nu e noua, e doar refăcută sa fie mai captivanta prin dialogul dintre om și AI, stabilit printr-o legătură neurala, adică o contopire a celor doua inteligente, cu tot bagajul de cunoștiinte si memorie, inclusiv afective.
Filmul urmează deci o rețetă de succes a SF-ului, aceea de a miza pe emoții, dileme, alegeri morale sau de alta natura. Numai ca partea tehnica, chiar ideea ca grosul acțiunii sa se petreacă pe alta planeta, cu toate implicațiile tehnico-științifice și toate echipamentele mi s-a părut trasa de par.
Per ansamblu, datorita mai mult ideilor și a interpretării divei cu fund celebru-nu mi se pare deloc expirata ca actrița, cum zic unii- mi-a plăcut, merita văzut o data, i-aș da un 6,2 nota.

Prestatie foarte buna a lui Jennifer Lopez- o artista in adevăratul sens al cuvântului, cu un talent vocal și actoricesc remercabil, însă overall, judecând cinematografia, Atlas este ușor tras de păr pe alocuri. Totuși rămâne un film care ne prezintă o realitate viitoare posibilă, un semnal de alarmă referitor la cum beneficiile AI-ului pot deveni catastrofale.

Ar merita o investigație jurnalistică despre cum Jennifer Lopez reușeste în continuare să apară în filme. Momentul de luciditate din cariera divei de Bronx a fost cînd și-a asigurat fundul pentru 27 de milioane de dolari, atunci și-a dat seama de singurul atu care i-a îngrășat conturile și de pe urma căruia a devenit faimoasă. Este și ea conștientă de acest fapt, dar nu ar recunoaște nici în ruptul capului. Ea este o artistă în toată regula. Actriță și cîntăreață despărțită de un șnur. Rîdem pe bună dreptate cînd mai vedem sforțări teatrale autohtone. Antonia, Ruby sau Nicole Cherry, au apărut și ele în maculatură popcorniană, doar că au avut ghinionul să se nască în România și nu le invită vreun șeic să cînte la inaugurarea unui hotel in Dubai, cum a făcut Gei Lău, ci se duc la să cînte la șmecherașii locali pe mai puține zerouri.

Nu-mi dau seama ce poate fi în capul unui regizor care o alege pe señora Lopez în propria producție. Doamna este mult prea îndrogostită de propria persoană și nu va putea vreodată să se piardă într-un personaj, ea pozează în continuare, mai are puțin și-și pune agentul să apară în locul ei, spectatorii trebuie să-i vadă doar trupul pe afișul filmului, astfel încît să-i iasă în evidență posteriorul multilateral dezvoltat. Restul nu contează. Orgoliul a fost alimentat, banii au intrat, trecem la următorul proiect.

Dacă tot o interesează să fie mai mult decît un nume de care a auzit lumea și vrea să sară prima treaptă în actorie, Jennifer Lopez are nevoie de un regizor care să o trezească la realitate și să-i prezinte o analiză dureroasă în față, departe de sclipiciul și ipocrizia în care se scaldă un astfel de personaj.

„Atlas” este un thriller SF standard, plin de burți obositoare și evidente. Există răufăcătorul care nu vrea să moară, inteligența artificială necinstită, viitoruri distopice care seamănă cu realitățile noastre actuale și Jennifer Lopez purtînd o perucă și ochelari, pentru ca mai tîrziu să-și pună ochelarii de soare pițiponcești și să poarte lentile de contact. Filmul tratează toate aceste concepte banale cu o gravitate nemeritată, ca și cum ar face parte din ceva măreț, de parcă ar fi un seminar cinematografic despre starea actuală a inteligenței artificiale. Poate că dacă scenariștii cu inteligență naturală, Leo Sardarian și Aron Eli Coleite, ar fi încercat să se descurce cu conceptul de ironie înainte de a implementa trocul transformării, „Atlas” ar fi avut o șansă.

Un film făcut de oameni care au crezut că au o idee suficient de bună pentru a investi sute de milioane de dolari în conceperea sa. Într-un moment în care toată lumea este îngrijorată, mai mult sau mai puțin justificat, de rolul pe care inteligența artificială îl va juca în viețile noastre, crearea unui film atît de șchiop și nesigur, care abordează direct subiectul, dar nu spune absolut nimic despre el, nu este doar o risipă de bani, este o pierdere de timp.

O idee de senariu care pune in evidenta ca AI poate fi ca in povestea cu lupul pe care il hranesti.

Nici măcar AI-ului nu poate scăpa de o confruntare obligatorie chiar previzibilă cu Femeia . .Fantastică.