Părerea criticului
Chiar dacă pe toată durata lui August: Osage County/Ţinutul din mijlocul verii este evident că filmul a pornit de la o piesă de teatru (scrisă de Tracy Letts şi premiată cu Pulitzer), distribuţia extraordinară distrage atenţia de la contextul vag necinematografic: sunt ani de când nu am mai văzut pe marele ecran un asemenea ansamblu de actori, care să se completeze şi să se sincronizeze atât de desăvârşit.
Filmul lui John Wells (The Company Men) ne poartă în Oklahoma într-un august torid. Miile de acri de pământ arabil sunt pârjolite de arşiţă, iar oamenii se retrag în liniştea ranch-urilor lor, fugind de soarele nemilos. Numai că pentru familia Weston nu este linişte şi pace nici înăuntru: după o ceartă cu Violet (Meryl Streep), soţia sa dependentă de pastile, patriarhul familiei, Beverly Weston (Sam Shepard) fuge de acasă, iar criza face ca întreaga familie să se reunească în ferma toropită de soare.
Julia Roberts, Juliette Lewis şi Julianne Nicholson (Julia, Juliette şi Julianne, cât de bine le-au nimerit) le interpretează pe cele trei fiice, Barbara, Karen şi Ivy. Ele vin însoţite de partenerii lor, aducându-şi propriile probleme şi frustrări, gata să dea piept în piept cu Violet, tot mai incoerentă şi dezlănţuită din cauza pastilelor şi a secretelor din trecut, dar şi cu Mattie Fae (Margo Martindale), mătuşa lor. În camerele înghesuite ale fermei se vor auzi multe invective, se vor face destăinuiri şocante, iar spectatorul le va urmări cu (sperăm) vaga satisfacţie că e doar martor şi nu membru al unei familii atât de disfuncţionale.
După ce am ieşit de la vizionarea de presă, un gând nu-mi dădea pace: Meryl Streep TREBUIE să-şi câştige al patrulea Oscar cu rolul imprevizibilei, răutăcioasei, redutabilei Violet, a cărei suferinţă (are cancer bucal) o face să ţină cu tot dinadinsul o ultimă lecţie de viaţă fiicelor ei, cumnatului, nepoatei şi practic tuturor celor strânşi în casa ce fierbe la propriu, vorbindu-le despre putere, sacrificiu, diferenţele dintre generaţii, aţâţându-i unii împotriva celorlalţi, spunându-le că nu are nevoie de ei. Este un tur de forţă al lui Meryl Streep, o actriţă în stare să dozeze într-o singură replică sau un gest un melanj de agresivitate, ironie, dispreţ, neputinţă şi detaşare.
Deşi totul orbitează în jurul lui Violet şi a fiicelor ei, toţi actorii au parte de măcar un moment extrem de puternic. Chris Cooper îl interpretează pe Charles, blândul şi respectuosul cumnat al lui Violet, în timp ce Benedict Cumberbatch este fiul lui, Micul Charles. Ewan McGregor este Bill, soţul separat al Barbarei, venit alături de fiica lor Jean (Abigail Breslin) pentru a fi alături de familie. Rareori vezi o concentraţie mai mare de staruri pe acelaşi afiş şi rareori vezi colaborări mai bune ca în August: Osage County.
Din păcate, spectatorul are uneori senzaţia că familia Weston este o colecţie de improbabile tipuri psihologice. Ţi-l poţi uşor imagina pe Tracy Letts încercând să aglomereze în paginile sale combinaţii cât mai variate de personaje, dar cumulul pare neverosimil. O adevărată menajerie, familia Weston pur şi simplu nu are cum să existe sau, dacă ar avea cum să existe într-un univers al conflictului, membrii ei nu s-ar reuni niciodată. Ar fi prea nesănătos! Aşa cum 12 ani de sclavie apăsa prea tare pedala tratamentului inuman aplicat sclavilor în America secolului 19, şi Ţinutul din mijlocul verii stă sub semnul exagerării. Oferă, în schimb, o extraordinară intensitate.
Obligatoriu de văzut, pentru unele dintre cele mai bune interpretări ale anului.
Filmul lui John Wells (The Company Men) ne poartă în Oklahoma într-un august torid. Miile de acri de pământ arabil sunt pârjolite de arşiţă, iar oamenii se retrag în liniştea ranch-urilor lor, fugind de soarele nemilos. Numai că pentru familia Weston nu este linişte şi pace nici înăuntru: după o ceartă cu Violet (Meryl Streep), soţia sa dependentă de pastile, patriarhul familiei, Beverly Weston (Sam Shepard) fuge de acasă, iar criza face ca întreaga familie să se reunească în ferma toropită de soare.
Julia Roberts, Juliette Lewis şi Julianne Nicholson (Julia, Juliette şi Julianne, cât de bine le-au nimerit) le interpretează pe cele trei fiice, Barbara, Karen şi Ivy. Ele vin însoţite de partenerii lor, aducându-şi propriile probleme şi frustrări, gata să dea piept în piept cu Violet, tot mai incoerentă şi dezlănţuită din cauza pastilelor şi a secretelor din trecut, dar şi cu Mattie Fae (Margo Martindale), mătuşa lor. În camerele înghesuite ale fermei se vor auzi multe invective, se vor face destăinuiri şocante, iar spectatorul le va urmări cu (sperăm) vaga satisfacţie că e doar martor şi nu membru al unei familii atât de disfuncţionale.
După ce am ieşit de la vizionarea de presă, un gând nu-mi dădea pace: Meryl Streep TREBUIE să-şi câştige al patrulea Oscar cu rolul imprevizibilei, răutăcioasei, redutabilei Violet, a cărei suferinţă (are cancer bucal) o face să ţină cu tot dinadinsul o ultimă lecţie de viaţă fiicelor ei, cumnatului, nepoatei şi practic tuturor celor strânşi în casa ce fierbe la propriu, vorbindu-le despre putere, sacrificiu, diferenţele dintre generaţii, aţâţându-i unii împotriva celorlalţi, spunându-le că nu are nevoie de ei. Este un tur de forţă al lui Meryl Streep, o actriţă în stare să dozeze într-o singură replică sau un gest un melanj de agresivitate, ironie, dispreţ, neputinţă şi detaşare.
Deşi totul orbitează în jurul lui Violet şi a fiicelor ei, toţi actorii au parte de măcar un moment extrem de puternic. Chris Cooper îl interpretează pe Charles, blândul şi respectuosul cumnat al lui Violet, în timp ce Benedict Cumberbatch este fiul lui, Micul Charles. Ewan McGregor este Bill, soţul separat al Barbarei, venit alături de fiica lor Jean (Abigail Breslin) pentru a fi alături de familie. Rareori vezi o concentraţie mai mare de staruri pe acelaşi afiş şi rareori vezi colaborări mai bune ca în August: Osage County.
Din păcate, spectatorul are uneori senzaţia că familia Weston este o colecţie de improbabile tipuri psihologice. Ţi-l poţi uşor imagina pe Tracy Letts încercând să aglomereze în paginile sale combinaţii cât mai variate de personaje, dar cumulul pare neverosimil. O adevărată menajerie, familia Weston pur şi simplu nu are cum să existe sau, dacă ar avea cum să existe într-un univers al conflictului, membrii ei nu s-ar reuni niciodată. Ar fi prea nesănătos! Aşa cum 12 ani de sclavie apăsa prea tare pedala tratamentului inuman aplicat sclavilor în America secolului 19, şi Ţinutul din mijlocul verii stă sub semnul exagerării. Oferă, în schimb, o extraordinară intensitate.
Obligatoriu de văzut, pentru unele dintre cele mai bune interpretări ale anului.
