Alali: sper ca nu mai comentezi niciodată, oricum nu te baga nimeni în seama
ioanaa_ioana
pe 26 August 2022 16:56
Un film minunat.
Nu-l ratati.
Un pic de reclama la dopamina artificiala dar nu conteaza , un scenariu de nota 100+
Nota 10.
Nota 10.
Nota 10.
delllia
pe 07 Iunie 2021 20:50
Un film motivational.
Avem nevoie de filmele astea.
Interpretarea magistrala.
xerses
pe 06 Aprilie 2021 20:16
Nota 10 pe toata linia... interpretare, regie, scenariu.Uau!
andystarx
pe 27 Ianuarie 2019 16:50
Nota 8 pentru povestea destul de trista,si jocul impecabil al lui De Niro si Williams,doi giganti ai cinematografiei ! Un film pe care il recomand cu caldura,tuturor !
OviStof
pe 24 Februarie 2018 18:36
De Niro - la înălțime - cât de credibil face trecerea de la pacientul catatonic la individul ce vrea să-și recupereze viața obișnuită pe care, de altfel, nu a cunoscut-o.
Robin Williams bun și-n altfel de filme decât comedii.
Merită de văzut pentru a aprecia câte ne oferă viața, ca pe ceva firesc, fără a ști cât luptă alții să fie normali.
alali
pe 07 Iulie 2017 01:21
Nu sunt un fan al acestui gen de filme ce au un astfel de mesaj non violent, non provocator si calm. Posibil ca evenimentele prezentate sa fie foarte asemanatoare cu cele intamplate in realitate si ca pe pelicula sa se fi surprins intocmai faptele asa cum s-au intamplat ele atunci, dar permiteti-mi sa am mari indoieli. Sa nu ma intelegeti insa gresit; Trezirea la Viata este un film bun. Incearca sa fie prea bun si pe alocuri reuseste. Insa tot timpul vizionarii am simtit ca are acea patina, nu a timpului trecut - aici observandu-se mai degraba nenumarate inadvertente: modelele de masini ce nu au fost inca lansate pana in '69, autobuze si avioane care nu fusesera inca date in circulatie -, ci a impaciuirii si a multumirii tuturor. Nu cunosc prea multe detalii despre doctorul Oliver Sacks, Malcolm Sayer in film, interpretat de Robin Williams, o interpretare decenta, dar parca prea ii este exagerata timiditatea si incapacitatea de a interactiona cu oamenii, fie ei chiar si bolnavi in stare vegetativa.
Desi s-a spus ca Williams a demonstart pentru prima oara ca este un actor capabil si de roluri dramatice, asta fara sa apeleze la registrul comic ce l-a consacrat, lucrurile nu stau deloc asa. Umorul il insoteste peste tot pe protagonist prin chiar excesele pe care le pomeneam. E intradevar un umor subinteles si care deriva din elementele de situatie, nu creat de gestica sau mimica asa cum eram obisnuiti de la acest actor, dar e umor si nu se poate nega existenta lui.
Gradul de cumintenie a filmului cenzureaza din pacate si aceasta coloratura a povestii. Totul incearca sa fie atat de neutru incat medicului i se rapeste posibilitatea de a-si crea o carisma proprie cum a si avut dealtfel Williams in pielea personajului Patch Adams.
Cazul prezentat este induiosator si prestatia lui DeNiro creste exponential gradul de empatia resimtita pentru acesti oameni impietriti. Doar ca este prea simplu, lucrurile rezumandu-se la o munca de observatie urmata de o analiza a alegerii unui nou medicament aflat in faza experimentala si nu de vreo descoperire ce a revolutinoat medicina. Rezultate au fost, chiar daca pentru o scurta perioada de timp, pana cand pacientii au dezvoltat o toleranta marita la acel nou drog sau pana au aparut efectele secundare. Eliberarea acelor oameni din inchisoara propriului corp in care au fost captivi pentru 20 sau 30 de ani, reprezinta un succes inimaginabil, cu atat mai mult cu cat trebuie sa raportam permanent filmul la persoane reale, faptele fiind inspirate de cazuri adevarate. Insa repet, circumstantele, asa cum sunt ele regasite in film, sunt rudimentare si simpliste, iar asta ii aduce un mare deserviciu peliculei.
Pentru a-mi demonstra parerea o sa iterez un episod ce ridica serioase semne de intrebare si pe care nimeni nu vrea sa il comenteze pentru ca e prea mic, prea in off ca sa conteze. Acel moment in care doctorul Sayer imparte mingi pacientilor imobili iar un alt bolnav ce suferea de o cu totul alta afectiune, desi a asistat cu o bucurie sincera la tot acest exercitiu de prindere a mingilor, cere cu disperare ca doctorul sa ii arunce si lui una. Cum rezolva filmul acesta situatie? Trantind o usa cu gratii in urma staff-ul medical ce impreuna cu pacientii selectionati, parasesc incaperea, lasandu-l pe bolnavul "ce nu prezenta importanta" pentru grup, urland ca apucatul. Bineinteles ca el nu facea parte din cercul de interes al filmului, dar un doctor atat de aplecat spre suferind, nu cred ca ar fi procedat cu atata cinism intr-un caz similar. Pur si simplu il contrazice pe personajul Sayer, conturat ca un alt fel de medic fata de colegii sai.
Stilul filmului, amprenta regizorala sau mai stiu eu ce alt artificiu artistico-tehnico-tactic nu se poate aduce in discutie. Regizoarea Penny Marshall este cunoscuta stric prin comediile pe care le-a produs, seriale sau artistice, premiul din 1992 luat la Festivalul American al Comediilor, Creative Achievement Award fiind definitoriu.
Colcluzie: Un film bun, emotionant si foarte pacifist ce nu va deranja nici un cinefil. Nu intra in polemici si nu ataca subiecte delicate. Pentru a fi cat mai apropiat de marea masa a spectatorilor, trateaza chestiunile serioase cu umor si cu maxime exagerate sau atat de importante incat depasesc chiar anvergura filmului. Una singura gasesc ca este memorabila si doar pe aceasta voi incerca sa o retin:
"Mrs. Lowe: When my son was born healthy, I never asked why. Why was I so lucky? What did I do to deserve this perfect child, this perfect life? But when he got sick, you can bet I asked why! I demanded you to know why! Why was this happening?" Nota 7,46!
remus_escape
pe 04 Iulie 2017 23:08
Un film pe care IL incadres top 10 cele Mai bune De niro exceptional recomand SA vizionati e o drama care te marcheaza orecum...
IceT
pe 24 Decembrie 2014 22:36
Ce tre sa fac sa pot vedea filmul?
radu3455
pe 18 Iulie 2014 17:46
o drama inspirata din intamplari reale foarte reusita unde atat De Niro cat si Robin Williams joaca ireprosabil,recomand!
diablo85
pe 23 Noiembrie 2013 21:34
Te face sa te intrebi daca nu cumva tot ce ti se pare rau in viata ta e defapt consecinta unui spirit "subnutrit"
lili22
pe 20 Iunie 2013 11:02
Nici de Niro , nici R. Williams nu fac cele mai mari roluri din cariera .Scenariul e mediocru, greu de crezut in revenirea spectaculoasa a atitor suferinzi.
deadlord
pe 04 Iunie 2013 17:53
Un film bun si impresionant. Mi-a placut filmul, mai ales ca este inspirat din fapte reale. Scenariul este foarte bine scris, regia este buna, iar distributia este foarte bun. Robin Williams di De Niro in acelasi film este ceva ce vroiam sa vad de mult si in sfarsit am reusit sa vad si acest lucru. Nu credeam ca De Niro este in stare sa joace si asemenea roluri, dar iata ca i se potrivesc si roluri de genul asta si nu numai de cap al mafiei sau cine sie ce bad ass. Robin Williams este unul dintre actorii mei preferati si in acest film m-a surprins prin cat de emotionant este. In ciuda mcilor greseli pe care le are, este un film bun ce merita vazut. Nu ai cum sa regreti dupa ce il vezi.
cosmin_kedii
pe 30 Martie 2013 16:36
Robin Williams si Robert De Niro ne trimite o emoție puternică pe tot parcursul filmului
Eleonor
pe 01 Martie 2013 14:31
Foarte emotionant, ”Awakening” ne aminteste sa ne bucuram de viata, aratand ca in orice moment putem pierde totul si ne prezinta cum un leac neasteptat pentru pacientii aflati in coma, ofera speranta continuarii unei vieti normale.
Dar totul nu este atat de simplist, complicatiile avand loc sub forma relatiei dintre primul pacient ce testeaza medicamentul si descoperitorul sau.
Concomitent cu dificultatile de adaptare ale bolnavilor ce au uitat cum se traieste, filmul da un plus de dramatism cand peste toata fericirea revenirii planeaza intoarcerea la starea initiala a celor care tocmai au inceput sa se bucure de noua sansa de a trai.
Cu niste roluri foarte complexe actorii Robin Williams si Robert de Niro, realizeaza doua personaje unite de situatia critica a bolnavilor de encefalita, care dezvolta o prietenie cu atat mai dificila si neobisnuita prin legatura dintre medicul neputincios in fata sperantelor pacientului sau.
anda_nicole_16
pe 26 Ianuarie 2013 22:13
Un film foarte bun, iar faptul ca au jucat doi actori exceptionali l-au facut si mai bun.. Cat despre De Niro, a jucat excelent, deci pur si simplu nu mi-am putut lua gandul de la cat de bine a intrat in rol..
Foarte bun, si in acelasi timp, destul de trist..
margott
pe 19 Decembrie 2012 21:51
Pe Robin Williams il prind rolurile de doctor, in 1998 a mai interpretat un medic - Patch Adams, adept al medicinei neconventionale. Daca ar fi sa le compar, Awakenings are un plus din cauza dramatismului si a ideii pe care o transmite. De obicei nu-mi plac filmele ostentativ moralizatoare, dar Awakenings transmite discret, printre frazele si gesturile personajelor, indemnul de a te bucura de viata pentru ca e un dar de care altii nu se pot bucura pe deplin. Si nu in ultimul rand, transmite faptul ca mai exista si oameni care-si aleg medicina ca meserie nu din motive pecuniare, ci pentru ca scopul lor in viata e sa-i ajute pe cei mai putin norocosi. Robin Williams, la unul din cele mai bune roluri ale lui.
fanfirth
pe 13 Octombrie 2012 14:49
un film care emotioneza si acum desi e facut in 1990. 2 actori mari in roluri extraordinare. O poveste despre cum sa vezi altfel viata si cum sa te bucuri de ea .
Vegetarian
pe 10 Octombrie 2012 23:47
la 47 ani Robert De Niro ==
True Story = Filme inspirate din cazuri reale = scrie la inceputul filmului
Iulidesprefilme
pe 11 Septembrie 2012 21:53
Un film psihologic de bună calitate, cu actori puternici: Robert De Niro, Robin Williams.
BiaB
pe 08 Septembrie 2012 15:40
Intradevar te pune pe ganduri.Ma bucur ca nu am schimbat canalul cand incepuse filmul.10!
Tyybi1
pe 03 Septembrie 2012 11:52
Unul din cele mai bune filme psihologice din ultimele decenii. Chiar merita vazut... Actorii si-au aratat clasa... Recomand !
MNarcis
pe 11 Mai 2012 11:42
Un film foarte frumos, interesant, emotionant si sensibil (cu atat mai mult ca este din fapte reale). Robert De Niro joaca exceptional (ca si Robin Williams de altfel)........un film care merita vazut cu siguranta!
cezarika21
pe 17 Aprilie 2012 17:26
Pentru început vreau să precizez că acest film este inspirat din fapte reale: experimentele făcute de dr. Oliver Sacks în tratarea bolnavilor de encefalită letargică şi succesele iniţiale obţinute în cazul "revenirii la viaţă" a unor bolnavi. Doctorul a scris o carte despre tratamentul realizat şi efectele sale, după care s-a realizat filmul de faţă. Numele personajelor au fost însă schimbate.
”Revenire la viaţă” e un film cutremurător care prezintă eforturile făcute de un medic pentru a combate maladia de care sufereau nişte oameni necăjiţi care trăiau de 30-40 de ani în stare catatonică. Te face să înţelegi mai bine ce noroc ai că eşti sănătos (că vezi, auzi, nu ai lipsă nicio mână sau picior). Toţi oamenii ar trebui să sprijine financiar şi instituţional eforturile făcute de medici precum medicul din film pentru că s-ar putea şi ei să sufere la un moment dat.
Champion
pe 01 Aprilie 2012 09:14
orice film cu Vin Diesel pt mine o capodopera , un super actor ,regizor si producator ...bv
cercetas
pe 30 Decembrie 2011 22:07
Dincolo de povestea cutremuratoare (nu poate sa nu te zdruncine gandul ca dupa aproximativ 20 de ani in care niste oameni au fost complet dependenti de ajutorul altcuiva din cauza faptului ca nu erau capabili sa efectueze simple miscari, un medicament miraculos le vine in ajutor, scotandu-i pentru moment din aceasta situatie, redandu-le libertatea de a actiona singuri, ca apoi sa revina la starea initiala), filmul este o lectie de viata deoarece, cum spunea si doctorul Malcolm Sayer, nici noi nu mai stim sa traim.
Piratu
pe 27 Aprilie 2011 01:51
Awakenings(1990) un film de care mi-am adus aminte odata cu revizualizarea “spechului” tinut de Robert de Niro cu ocazia primirii globului de aur (2011) pentru intreaga cariera, unde in urma unui scurt-metraj ce prezenta cele mai importante roluri ale actorului (din Taxi Driver, The King of Comedy, The Gofather 2,The Untochables,Goodfellas,New York,New York etc.) am zarit si imagini din Awakenings.
Avem parte de- o distributie aleasa incepand desigur cu Robert De Niro care alaturi de Robin Wiliams dau viata unor personaje reale bazate pe memoriile doctorului neurolog Oliver Sacks.Daca rolurile interpretate de cei doi le putem clasa ca fiind memorabile,de referinta, la nivel de scenariu avem de-a face cu celebrul Steven Zaillian (Schindler’s List, Hannibal, Gangs of New York,American Gangster etc).
Filmul ne reda o poveste dramatica,emotionanta a unor bolnavi de encefalita din anii 60′ (se pare ca nu aveau tratament pe atunci),printre care se afla si Leonard(De Niro) bolnav inca din tinerete,pe care dr. Sayer(Robin) incerca prin eforturi disperate sa-i vindece.
Un subiect dur ce ne prezinta cat se poate de real,lupta si resemnarea,reusita si esecul, zugravite in diferite culori, viata care poate fi de multe ori trista doar pe alocuri cu sanse de izbanda si acelea iluzorii…
Sergiu.Lobont
pe 11 Aprilie 2011 01:48
Filmul încep printr-o gafă… este o scenă care cuprinde trei băieţi ce poartă un dialog însă buzele lor nu se mişcă… mă gândeam că e un artificiu intenţionat, doar e un film cu vechiul Robert De Niro si cu Robin Williams, dar nu… au trecut peste, acum nu e o gafă chiar atât de mare. Zic vechiul Robert De Niro pentru că cel nou este catastrofal, nu pentru că ar fi uitat actoria dar se pare că acum se ghidează după alte principii în momentul în care alege un film. Anul 2010 este cel mai bun exemplu care ni-l aduce pe De Niro în filme ca „Stone”, „Machete” sau „Little Fockers”, doar filme demne de Zmeura de Aur. Cum or da astea în CV pe lângă „The Godfather 2”, „Raging Bull” sau „Taxi Driver” mă tot întreb.
Robin Williams este cel ce deschide filmul… ca şi coloană sonoră, o melodie lentă ce relaxează atmosfera, o melodie care îmi aduce aminte de „Închisoarea Îngerilor” care cu toate că este un film ce prezintă zbuciumul singurătăţii printre cele patru ziduri, maniera în care o face este una foarte colorată şi foarte antrenantă. Zice-se că Malcolm Sayer, personajul lui Robin Williams este un pseudo-doctor, fără prea multă experienţă clinică în domeniul neurologic dar care pe fondul lipsei de personal reuşeşte să se angajeze… ca neurolog, evident.
Noii pacienţi suferă de boli cât se poate de diversificate, Parkinson, MS, Tourette, totul la nivel neurologic. Toate cauzele acestor boli par să se regăsească în urmă cu 20 de ani, când o epidemie de encefalită a cuprins împrejurările, ei bine, pacienţii sunt cei ce au reuşit să supravieţuiască. Un alt fapt care pare să îi lege este că fiecare pare să răspundă la un anumit tip de stimul. Dacă unul răspunde la muzică simfonică, un altul răspunde la muzică rock iar altul la contact uman. Întâmplarea face ca un medicament miraculos, pe nume L-Dopa să poată să îi readucă la viaţă pe pacienţi cu toate că nu sunt chiar ei ţinta medicamentului.
Până să ajungeţi în momentul de faţă veţi fi deja cuprinşi de film, ceea ce este de apreciat şi odată cu evoluţia lui vă veţi bucura şi vă veţi întrista tot mai mult. Avându-l ca prim pacient experimental pe Leonard Lowe (Robert De Niro) care a stat nemişcat mai bine de 22 de ani, doctorul observă că medicamentul chiar îşi face efectul, în mod miraculos chiar, deci îl administrează şi celorlalţi pacienţi suferinzi de boli asemănătoare. Iniţial a avut loc un dialog remarcabil între cei doi mari actori, chiar în momentul posticipat trezirii miraculoase a lui Lowe „De ce este atât de linişte?” întreabă el „Toată lumea doarme” „Eu nu mai dorm” „Da, te-ai trezit”. Acesta este primul moment ce îi scoate în lumină pe cei doi, moment ce sparge gheaţa în ceea ce priveşte dialogurile dintre cei doi, adevărate demonstraţii de actorie.
Uşor, mi se pare că evoluţia filmului a ajuns la un nivel atât de ridicat în ceea ce priveşte însănătoşirea pacienţilor încât mă întreb ce se mai poate întâmpla şi de asemenea îmi pun şi primele semne de întrebare… să fie oare ceva efecte secundare la medicament. Au fost urcuşuri, trebuie să fie şi coborâşuri. Pur şi simplu pare că finalul filmului vine prea repede. O scenă genială din punctul meu de vedere este cea în care în cadrul în care Lowe face primii paşi de după „trezire” apare şi un copil care pare să facă primii paşi în viaţă. Analogia este una magnifică şi vrea să scoată în evidenţă faptul că şi pentru Lowe aceştia par ca primi paşi după un lung somn. Dacă în cazul filmului „Serpico” m-am plâns că subiectul nu acoperă timpul filmului, aici situaţia este una inedită… timpul pare să nu poată cuprinde subiectul, ceea ce este într-adevăr genial.
Pentru mine, filmul acesta este o piatră luată de pe inimă. Mă plângeam până deunăzi că în ciuda faptului că De Niro este unul din cei mai buni actori din lume pare să joace acelaşi tip de roluri,acela de mafiot, mare boss ba joacă în drame (Taxi Driver), ba în comedii (Little Fockers), pur şi simplu vroiam şi altceva de la el să văd că poate, să văd ceea ce văd la Johnny Depp… diversitate în roluri. A jucat magnific rolul unui pacient cu encefalită cronică, mi-am luat un gând de pe suflet.
După cum ziceam anterior, orice urcuş are şi un coborâş iar acesta nu încetează să vină. Efectele scontate nu sunt cele dorite iar probleme încep să reapară. Observ că îmi e din ce în ce mai uşor să devin evaziv, astfel încât cei ce citesc cronicile să nu dibuiască de fapt la ce mă refer… practica e răspunsul.
Lowe începe să dea primele semne de deteriorare, una permanentă din păcate. Şi Sayer şi eu ne-am pus aceeaşi întrebare… Cât de bine e să dai ca mai apoi să iei? Este bine sau rău? Este amăgirea unei speranţe vădite sau o porţie de speranţă pur şi simplu? Răspunsul vine odată cu proverbul „E mai bine să iubeşti şi să fii rănit decât să nu iubeşti niciodată” Acea scenă de natură psihologică ce propune o asemenea temă merită dezbătută mai în larg dar nu de mine… de cei de la Psihologie, eu sunt un simplu viitor economist.
Morala filmului, una puternică de altfel, este aceea de a şti cum să întâmpinăm miracolele, de a fi conştienţi de fragilitatea lor în existenţă şi de a ne adapta realităţii lor… la fel de uşor cum apar pot să şi dispară. De asemenea un fapt important… spiritul uman este mai puternic decât orice medicament iar dovada este efectul Placebo, efect pe care eu îl amintesc de câte ori am ocazia. Bănuiesc că ştiţi deja cum că dacă serveşti cuiva o linguriţă de zahăr pur şi spui că de fapt conţine şi algocalmin, bolnavul se vindecă cu toate că a luat doar zahăr pur… e la nivelul subconştientului.. e efectul Placebo.
cetateanu
pe 12 Septembrie 2010 17:40
Impresionant acest film cu 2 mari actori care ne ofera recitaluri actoricesti:Robert De Niro in rolul pacientului in coma si Robin Williams in rolul Dr. Malcolm Sayer .
kanibalo
pe 17 Iunie 2010 13:02
Un film foarte bun,o interpretare buna din partea lui Robert De Niro insotit de Robin Williams care a scos un film la fel de bun Patch Adams in 1998.
iondindeal
pe 09 Iunie 2010 22:16
Interpretare exceptionala a lui De Niro la probabil cel dificil rol din cariera, Robin Williams in stilu` caracteristic.. O drama grea, cu un final emotionant.
lavinea
pe 25 Aprilie 2010 13:35
ft interesant, uite un rol care il prinde pe de niro, si fara a fi gangster sau agent fbi..
Nick06
pe 21 Aprilie 2010 20:29
bine ca mai imi ascult si eu parintii. datorita lor am vazut filmul acesta extraordinar si incredibil de trist. a fost genul de film care atunci cand s-a terminat, am ramas cu ochii tintuiti pe ecran.
Edbah
pe 10 Februarie 2010 10:01
Excelent film. La fel prestatiile lui De Niro si R. Williams.
Pentru cei care au urmarit filmul, fac trimitere si la un articol care trateaza acelasi subiect ca cel al filmului:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/886104/Misterul-celui-captiv-in-propriul-corp/
FreakDoll
pe 27 Ianuarie 2010 03:36
Wow, cum joaca De Niro..Este fenomenal..Destul de trist filmul.
axxo
pe 29 August 2009 19:52
1. REGIZOR - talentul regizoarei Penny Marshall nu este unul intamplator ea provenind dintro familie cunoscuta tatal ei fiind si el regizor si fratele ei un scenarist de televiziune. Parcurge toate etapele posibile de la actrita, scenarista terminand cu rolul de regizoare, creatiile sale sunt putine dar bine evidentiate nominalizand mereu personajele sale la premiul oscar ce nu e putin (8)
2. SCENARIU - este scris de celebrul Steven Zaillian scenarisul peliculelor (Schindler's List, Mission: Impossible, Hannibal, Gangs of New York, All the King's Men, American Gangster) . Povestea in sine este una foarte dramatica inspirata dintro poveste adevarata. Bine gandita si bine scrisa pentru ca subiectul sa nu plictiseaca , sa sensibilizeze aproape la maxim pe cei care vizioneaza filmul, dar introduce si momente de amuzament atunci cand este cazul (9)
3. DISTRIBUTIE - ii avem pe Robin Williams mereu cu stilul sau copilaros incercand parca totusi sa nu ne intristeze la maxim povestea in sine a filmului aducand momente comici si Robert De Niro care joaca magistral rolul unuia dintre pacienti, rol pentru care va fi si nominalizat la premiul oscar (10)
4. CALITATIV SI VALORIC - putem sa zicem ca neam fi asteptat la mai mult dar tinand cont ca e un film al anilor 90 si actiune se petrece in ani 70 e destul de bunicel. Peste alti 20 ani probabil ne vom uita la acest film ca la unul classic si de mult mai buna calitate . (-8)
5. CONCLUZIE - este un adevarat film din categoria filmelor dramatice din care noi toti avem ceva de invatat ,, oamenii nu sunt doar niste statistici intru spital si fiecare are dreptul la o viata cel putin normala ‘’ Nota finala este (9)
Nu-l ratati.
Un pic de reclama la dopamina artificiala dar nu conteaza , un scenariu de nota 100+
Nota 10.
Nota 10.
Nota 10.
Avem nevoie de filmele astea.
Interpretarea magistrala.
Robin Williams bun și-n altfel de filme decât comedii.
Merită de văzut pentru a aprecia câte ne oferă viața, ca pe ceva firesc, fără a ști cât luptă alții să fie normali.
Desi s-a spus ca Williams a demonstart pentru prima oara ca este un actor capabil si de roluri dramatice, asta fara sa apeleze la registrul comic ce l-a consacrat, lucrurile nu stau deloc asa. Umorul il insoteste peste tot pe protagonist prin chiar excesele pe care le pomeneam. E intradevar un umor subinteles si care deriva din elementele de situatie, nu creat de gestica sau mimica asa cum eram obisnuiti de la acest actor, dar e umor si nu se poate nega existenta lui.
Gradul de cumintenie a filmului cenzureaza din pacate si aceasta coloratura a povestii. Totul incearca sa fie atat de neutru incat medicului i se rapeste posibilitatea de a-si crea o carisma proprie cum a si avut dealtfel Williams in pielea personajului Patch Adams.
Cazul prezentat este induiosator si prestatia lui DeNiro creste exponential gradul de empatia resimtita pentru acesti oameni impietriti. Doar ca este prea simplu, lucrurile rezumandu-se la o munca de observatie urmata de o analiza a alegerii unui nou medicament aflat in faza experimentala si nu de vreo descoperire ce a revolutinoat medicina. Rezultate au fost, chiar daca pentru o scurta perioada de timp, pana cand pacientii au dezvoltat o toleranta marita la acel nou drog sau pana au aparut efectele secundare. Eliberarea acelor oameni din inchisoara propriului corp in care au fost captivi pentru 20 sau 30 de ani, reprezinta un succes inimaginabil, cu atat mai mult cu cat trebuie sa raportam permanent filmul la persoane reale, faptele fiind inspirate de cazuri adevarate. Insa repet, circumstantele, asa cum sunt ele regasite in film, sunt rudimentare si simpliste, iar asta ii aduce un mare deserviciu peliculei.
Pentru a-mi demonstra parerea o sa iterez un episod ce ridica serioase semne de intrebare si pe care nimeni nu vrea sa il comenteze pentru ca e prea mic, prea in off ca sa conteze. Acel moment in care doctorul Sayer imparte mingi pacientilor imobili iar un alt bolnav ce suferea de o cu totul alta afectiune, desi a asistat cu o bucurie sincera la tot acest exercitiu de prindere a mingilor, cere cu disperare ca doctorul sa ii arunce si lui una. Cum rezolva filmul acesta situatie? Trantind o usa cu gratii in urma staff-ul medical ce impreuna cu pacientii selectionati, parasesc incaperea, lasandu-l pe bolnavul "ce nu prezenta importanta" pentru grup, urland ca apucatul. Bineinteles ca el nu facea parte din cercul de interes al filmului, dar un doctor atat de aplecat spre suferind, nu cred ca ar fi procedat cu atata cinism intr-un caz similar. Pur si simplu il contrazice pe personajul Sayer, conturat ca un alt fel de medic fata de colegii sai.
Stilul filmului, amprenta regizorala sau mai stiu eu ce alt artificiu artistico-tehnico-tactic nu se poate aduce in discutie. Regizoarea Penny Marshall este cunoscuta stric prin comediile pe care le-a produs, seriale sau artistice, premiul din 1992 luat la Festivalul American al Comediilor, Creative Achievement Award fiind definitoriu.
Colcluzie: Un film bun, emotionant si foarte pacifist ce nu va deranja nici un cinefil. Nu intra in polemici si nu ataca subiecte delicate. Pentru a fi cat mai apropiat de marea masa a spectatorilor, trateaza chestiunile serioase cu umor si cu maxime exagerate sau atat de importante incat depasesc chiar anvergura filmului. Una singura gasesc ca este memorabila si doar pe aceasta voi incerca sa o retin:
"Mrs. Lowe: When my son was born healthy, I never asked why. Why was I so lucky? What did I do to deserve this perfect child, this perfect life? But when he got sick, you can bet I asked why! I demanded you to know why! Why was this happening?" Nota 7,46!
Dar totul nu este atat de simplist, complicatiile avand loc sub forma relatiei dintre primul pacient ce testeaza medicamentul si descoperitorul sau.
Concomitent cu dificultatile de adaptare ale bolnavilor ce au uitat cum se traieste, filmul da un plus de dramatism cand peste toata fericirea revenirii planeaza intoarcerea la starea initiala a celor care tocmai au inceput sa se bucure de noua sansa de a trai.
Cu niste roluri foarte complexe actorii Robin Williams si Robert de Niro, realizeaza doua personaje unite de situatia critica a bolnavilor de encefalita, care dezvolta o prietenie cu atat mai dificila si neobisnuita prin legatura dintre medicul neputincios in fata sperantelor pacientului sau.
Foarte bun, si in acelasi timp, destul de trist..
True Story = Filme inspirate din cazuri reale = scrie la inceputul filmului
”Revenire la viaţă” e un film cutremurător care prezintă eforturile făcute de un medic pentru a combate maladia de care sufereau nişte oameni necăjiţi care trăiau de 30-40 de ani în stare catatonică. Te face să înţelegi mai bine ce noroc ai că eşti sănătos (că vezi, auzi, nu ai lipsă nicio mână sau picior). Toţi oamenii ar trebui să sprijine financiar şi instituţional eforturile făcute de medici precum medicul din film pentru că s-ar putea şi ei să sufere la un moment dat.
Avem parte de- o distributie aleasa incepand desigur cu Robert De Niro care alaturi de Robin Wiliams dau viata unor personaje reale bazate pe memoriile doctorului neurolog Oliver Sacks.Daca rolurile interpretate de cei doi le putem clasa ca fiind memorabile,de referinta, la nivel de scenariu avem de-a face cu celebrul Steven Zaillian (Schindler’s List, Hannibal, Gangs of New York,American Gangster etc).
Filmul ne reda o poveste dramatica,emotionanta a unor bolnavi de encefalita din anii 60′ (se pare ca nu aveau tratament pe atunci),printre care se afla si Leonard(De Niro) bolnav inca din tinerete,pe care dr. Sayer(Robin) incerca prin eforturi disperate sa-i vindece.
Un subiect dur ce ne prezinta cat se poate de real,lupta si resemnarea,reusita si esecul, zugravite in diferite culori, viata care poate fi de multe ori trista doar pe alocuri cu sanse de izbanda si acelea iluzorii…
Robin Williams este cel ce deschide filmul… ca şi coloană sonoră, o melodie lentă ce relaxează atmosfera, o melodie care îmi aduce aminte de „Închisoarea Îngerilor” care cu toate că este un film ce prezintă zbuciumul singurătăţii printre cele patru ziduri, maniera în care o face este una foarte colorată şi foarte antrenantă. Zice-se că Malcolm Sayer, personajul lui Robin Williams este un pseudo-doctor, fără prea multă experienţă clinică în domeniul neurologic dar care pe fondul lipsei de personal reuşeşte să se angajeze… ca neurolog, evident.
Noii pacienţi suferă de boli cât se poate de diversificate, Parkinson, MS, Tourette, totul la nivel neurologic. Toate cauzele acestor boli par să se regăsească în urmă cu 20 de ani, când o epidemie de encefalită a cuprins împrejurările, ei bine, pacienţii sunt cei ce au reuşit să supravieţuiască. Un alt fapt care pare să îi lege este că fiecare pare să răspundă la un anumit tip de stimul. Dacă unul răspunde la muzică simfonică, un altul răspunde la muzică rock iar altul la contact uman. Întâmplarea face ca un medicament miraculos, pe nume L-Dopa să poată să îi readucă la viaţă pe pacienţi cu toate că nu sunt chiar ei ţinta medicamentului.
Până să ajungeţi în momentul de faţă veţi fi deja cuprinşi de film, ceea ce este de apreciat şi odată cu evoluţia lui vă veţi bucura şi vă veţi întrista tot mai mult. Avându-l ca prim pacient experimental pe Leonard Lowe (Robert De Niro) care a stat nemişcat mai bine de 22 de ani, doctorul observă că medicamentul chiar îşi face efectul, în mod miraculos chiar, deci îl administrează şi celorlalţi pacienţi suferinzi de boli asemănătoare. Iniţial a avut loc un dialog remarcabil între cei doi mari actori, chiar în momentul posticipat trezirii miraculoase a lui Lowe „De ce este atât de linişte?” întreabă el „Toată lumea doarme” „Eu nu mai dorm” „Da, te-ai trezit”. Acesta este primul moment ce îi scoate în lumină pe cei doi, moment ce sparge gheaţa în ceea ce priveşte dialogurile dintre cei doi, adevărate demonstraţii de actorie.
Uşor, mi se pare că evoluţia filmului a ajuns la un nivel atât de ridicat în ceea ce priveşte însănătoşirea pacienţilor încât mă întreb ce se mai poate întâmpla şi de asemenea îmi pun şi primele semne de întrebare… să fie oare ceva efecte secundare la medicament. Au fost urcuşuri, trebuie să fie şi coborâşuri. Pur şi simplu pare că finalul filmului vine prea repede. O scenă genială din punctul meu de vedere este cea în care în cadrul în care Lowe face primii paşi de după „trezire” apare şi un copil care pare să facă primii paşi în viaţă. Analogia este una magnifică şi vrea să scoată în evidenţă faptul că şi pentru Lowe aceştia par ca primi paşi după un lung somn. Dacă în cazul filmului „Serpico” m-am plâns că subiectul nu acoperă timpul filmului, aici situaţia este una inedită… timpul pare să nu poată cuprinde subiectul, ceea ce este într-adevăr genial.
Pentru mine, filmul acesta este o piatră luată de pe inimă. Mă plângeam până deunăzi că în ciuda faptului că De Niro este unul din cei mai buni actori din lume pare să joace acelaşi tip de roluri,acela de mafiot, mare boss ba joacă în drame (Taxi Driver), ba în comedii (Little Fockers), pur şi simplu vroiam şi altceva de la el să văd că poate, să văd ceea ce văd la Johnny Depp… diversitate în roluri. A jucat magnific rolul unui pacient cu encefalită cronică, mi-am luat un gând de pe suflet.
După cum ziceam anterior, orice urcuş are şi un coborâş iar acesta nu încetează să vină. Efectele scontate nu sunt cele dorite iar probleme încep să reapară. Observ că îmi e din ce în ce mai uşor să devin evaziv, astfel încât cei ce citesc cronicile să nu dibuiască de fapt la ce mă refer… practica e răspunsul.
Lowe începe să dea primele semne de deteriorare, una permanentă din păcate. Şi Sayer şi eu ne-am pus aceeaşi întrebare… Cât de bine e să dai ca mai apoi să iei? Este bine sau rău? Este amăgirea unei speranţe vădite sau o porţie de speranţă pur şi simplu? Răspunsul vine odată cu proverbul „E mai bine să iubeşti şi să fii rănit decât să nu iubeşti niciodată” Acea scenă de natură psihologică ce propune o asemenea temă merită dezbătută mai în larg dar nu de mine… de cei de la Psihologie, eu sunt un simplu viitor economist.
Morala filmului, una puternică de altfel, este aceea de a şti cum să întâmpinăm miracolele, de a fi conştienţi de fragilitatea lor în existenţă şi de a ne adapta realităţii lor… la fel de uşor cum apar pot să şi dispară. De asemenea un fapt important… spiritul uman este mai puternic decât orice medicament iar dovada este efectul Placebo, efect pe care eu îl amintesc de câte ori am ocazia. Bănuiesc că ştiţi deja cum că dacă serveşti cuiva o linguriţă de zahăr pur şi spui că de fapt conţine şi algocalmin, bolnavul se vindecă cu toate că a luat doar zahăr pur… e la nivelul subconştientului.. e efectul Placebo.
Pentru cei care au urmarit filmul, fac trimitere si la un articol care trateaza acelasi subiect ca cel al filmului:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/886104/Misterul-celui-captiv-in-propriul-corp/
2. SCENARIU - este scris de celebrul Steven Zaillian scenarisul peliculelor (Schindler's List, Mission: Impossible, Hannibal, Gangs of New York, All the King's Men, American Gangster) . Povestea in sine este una foarte dramatica inspirata dintro poveste adevarata. Bine gandita si bine scrisa pentru ca subiectul sa nu plictiseaca , sa sensibilizeze aproape la maxim pe cei care vizioneaza filmul, dar introduce si momente de amuzament atunci cand este cazul (9)
3. DISTRIBUTIE - ii avem pe Robin Williams mereu cu stilul sau copilaros incercand parca totusi sa nu ne intristeze la maxim povestea in sine a filmului aducand momente comici si Robert De Niro care joaca magistral rolul unuia dintre pacienti, rol pentru care va fi si nominalizat la premiul oscar (10)
4. CALITATIV SI VALORIC - putem sa zicem ca neam fi asteptat la mai mult dar tinand cont ca e un film al anilor 90 si actiune se petrece in ani 70 e destul de bunicel. Peste alti 20 ani probabil ne vom uita la acest film ca la unul classic si de mult mai buna calitate . (-8)
5. CONCLUZIE - este un adevarat film din categoria filmelor dramatice din care noi toti avem ceva de invatat ,, oamenii nu sunt doar niste statistici intru spital si fiecare are dreptul la o viata cel putin normala ‘’ Nota finala este (9)