Părerea criticului
Nu ducem deloc lipsă de seriale şi filme a căror acţiune are loc în spaţiu, cu eroi remarcabili nevoiţi să înfrunte fel de fel de primejdii, dar Away/Departe nu ar putea fi încadrat perfect în rândul acestor producţii. Serialul o are în centrul atenţiei pe Hilary Swank, actriţa dispărută din atenţie după ce a câştigat de două ori Oscarul pentru rol principal, aici în rolul Emmei Green, o astronaută aleasă să conducă prima misiune umană pe Marte.
Ce intrigă la Away este faptul că face un slalom ataşant între provocările misiunii marţiene şi problemele de familie ale eroilor. Misiunea căreia i se dedică absolut nu o lasă pe Emma să uite de soţul Matt (Josh Charles din The Good Wife) şi fiica Lex (Talitha Bateman), iar uneori avem impresia că serialul este mai degrabă o dramă de familie (cu unul dintre membri departe, în spaţiu) şi nu un SF. Pe unii spectatori ar putea să-i surprindă faptul că scenariul se concentrează adesea pe elemente anodine (de exemplu notele de la şcoală ale lui Lex) şi nu pe pericolele înfruntate de astronauţi în spaţiu.
Sacrificiul este o temă recurentă în Away, serialul discutând pe larg ceea ce trebuie să pierzi pentru a-ţi îndeplini un vis. Multe flashback-uri ne-o arată pe Emma nevoită să înfrunte alegeri dificile de-a lungul drumului spre visul vieţii ei, acela de a conduce o primă misiune umană pe Marte. Deşi adesea îl simţi ca un portret-robot al eroului care face întotdeauna alegerea corectă, sacrificând o parte din sine pentru a nu renunţa să privească în viitor şi în depărtare la ţelul său, personajul are un stoicism şi o dârzenie impresionante şi nu poţi sfârşi decât prin a-l stima.
Ce ne-a atras pe noi la Away este şi diversitatea sa deloc forţată. Faptul că misiunea marţiană este finanţată de marile puteri de pe glob face ca la bordul navei să se afle un echipaj internaţional format din Green, rusul Misha (Mark Ivanir), chinezoaica Yu (Vivian Wu), indianul Ram (Ray Panthaki) şi africanul Kwesi (Ato Essandoh). Diversitatea rasială vine la pachet cu o diversitate a mentalităţilor, disensiunile de la bord ajungând să aibă complexitatea unor adevărate negocieri între misiuni diplomatice internaţionale. La bordul navei şi în centrul de comandă de pe Pământ se poartă furtunoase discuţii în contradictoriu, dar Away te lasă mai degrabă să visezi la o asemenea colaborare şi în realitate, nu doar pe ecran...
Prin amabilitatea Netflix, am putut vedea cele zece episoade ale primului sezon încă de la începutul lunii august şi iată că îţi putem spune ce ar putea să te atragă la Away. Totuşi, serialul e departe de a fi perfect: îngreunată de prea multe flashback-uri menite să justifice reacţii şi alegeri ale personajelor principale, povestea suferă şi din cauza unor provocări parcă prea banale, atât în spaţiu, cât şi pe Terra. Dar acesta este poate şi motivul pentru care simţi povestea pe cât de verosimilă, pe atât de aproape (păstrând proporţiile) de realitatea noastră de zi cu zi. Iar ideea de bază, aceea că pentru a atinge stelele trebuie să laşi ceva în urmă, este aplicabilă la absolut toate ambiţiile şi visurile noastre.
Ce intrigă la Away este faptul că face un slalom ataşant între provocările misiunii marţiene şi problemele de familie ale eroilor. Misiunea căreia i se dedică absolut nu o lasă pe Emma să uite de soţul Matt (Josh Charles din The Good Wife) şi fiica Lex (Talitha Bateman), iar uneori avem impresia că serialul este mai degrabă o dramă de familie (cu unul dintre membri departe, în spaţiu) şi nu un SF. Pe unii spectatori ar putea să-i surprindă faptul că scenariul se concentrează adesea pe elemente anodine (de exemplu notele de la şcoală ale lui Lex) şi nu pe pericolele înfruntate de astronauţi în spaţiu.
Sacrificiul este o temă recurentă în Away, serialul discutând pe larg ceea ce trebuie să pierzi pentru a-ţi îndeplini un vis. Multe flashback-uri ne-o arată pe Emma nevoită să înfrunte alegeri dificile de-a lungul drumului spre visul vieţii ei, acela de a conduce o primă misiune umană pe Marte. Deşi adesea îl simţi ca un portret-robot al eroului care face întotdeauna alegerea corectă, sacrificând o parte din sine pentru a nu renunţa să privească în viitor şi în depărtare la ţelul său, personajul are un stoicism şi o dârzenie impresionante şi nu poţi sfârşi decât prin a-l stima.
Ce ne-a atras pe noi la Away este şi diversitatea sa deloc forţată. Faptul că misiunea marţiană este finanţată de marile puteri de pe glob face ca la bordul navei să se afle un echipaj internaţional format din Green, rusul Misha (Mark Ivanir), chinezoaica Yu (Vivian Wu), indianul Ram (Ray Panthaki) şi africanul Kwesi (Ato Essandoh). Diversitatea rasială vine la pachet cu o diversitate a mentalităţilor, disensiunile de la bord ajungând să aibă complexitatea unor adevărate negocieri între misiuni diplomatice internaţionale. La bordul navei şi în centrul de comandă de pe Pământ se poartă furtunoase discuţii în contradictoriu, dar Away te lasă mai degrabă să visezi la o asemenea colaborare şi în realitate, nu doar pe ecran...
Prin amabilitatea Netflix, am putut vedea cele zece episoade ale primului sezon încă de la începutul lunii august şi iată că îţi putem spune ce ar putea să te atragă la Away. Totuşi, serialul e departe de a fi perfect: îngreunată de prea multe flashback-uri menite să justifice reacţii şi alegeri ale personajelor principale, povestea suferă şi din cauza unor provocări parcă prea banale, atât în spaţiu, cât şi pe Terra. Dar acesta este poate şi motivul pentru care simţi povestea pe cât de verosimilă, pe atât de aproape (păstrând proporţiile) de realitatea noastră de zi cu zi. Iar ideea de bază, aceea că pentru a atinge stelele trebuie să laşi ceva în urmă, este aplicabilă la absolut toate ambiţiile şi visurile noastre.
