Felul in care plecam din lumea asta … greu si dramatic uneori, sau confuz si senin, demn sau umil, linistit sau luptind, parca nu depinde intotdeauna de noi, nu-i asa?
Aceasta este o poveste despre ce ti se intimpla cind nu ai control asupra a ce ti se intimpla. Si despre ce alegeri ai la indemina in acel moment. Si despre ce fel de om esti in final.
EL alege sa ii asigure Ei – femeia pe care o iubeste de 44 ani – un sfirsit demn si putina eleganta. Chiar daca asta ii sfisie inima. Prefera sa o vada fericita si linistita linga un alt barbat, decat deprimata si confuza linga el, pe care oricum nu il mai recunoaste.
Morala: ceea ce faci pt cineva care nu iti poate intoarce gestul si de la care nu mai astepti nimic inapoi defineste cine esti. Sau … “nu e niciodata prea tirziu sa devii ceea ce ai fi putut deveni”.
Turi
pe 27 Iunie 2011 22:13
Este o zicere batraneasca care spune:" Doamne lasa-mi mintile!", dupa un asemenea film intelegi mai bine sensul acestor vorbe. Sunt multe ecranizari despre sindromul Alzheimer, majoritatea bune, insa acesta mi-a placut in mod deosebit pt ca a prezentat simptomele bolii mai realist, pe etape si fara sa plictiseasca. Personajele aveau o casnicie de peste patru decenii, insa nu sunt prezentati ca niste eterni Romeo si Julieta, sunt oameni normali cu lucruri bune, cu scapari ca oricare.
Aceasta este o poveste despre ce ti se intimpla cind nu ai control asupra a ce ti se intimpla. Si despre ce alegeri ai la indemina in acel moment. Si despre ce fel de om esti in final.
EL alege sa ii asigure Ei – femeia pe care o iubeste de 44 ani – un sfirsit demn si putina eleganta. Chiar daca asta ii sfisie inima. Prefera sa o vada fericita si linistita linga un alt barbat, decat deprimata si confuza linga el, pe care oricum nu il mai recunoaste.
Morala: ceea ce faci pt cineva care nu iti poate intoarce gestul si de la care nu mai astepti nimic inapoi defineste cine esti. Sau … “nu e niciodata prea tirziu sa devii ceea ce ai fi putut deveni”.