Părerea criticului
Aşa-numitul cinema "al celor patru cvadranţi", care vizează publicul de amândouă sexele şi de toate generaţiile, este una din marile priorităţi ale Hollywood-ului, acesta ignorând adesea producţiile mai mici, cu un public-ţintă mai restrâns. Publicul feminin are parte de revenire în atenţie datorită lui Bad Moms/Mame bune şi nebune, o comedie plină de energie numai bună pentru mers la cinema cu prietenele.
În centrul atenţiei este Amy (Mila Kunis), o tânără mamă care se chinuie din răsputeri să exceleze şi la serviciu, dar şi acasă. Excedată de un şef stupid, un soţ neglijent (David Walton într-un rol reciclat din serialul About a Boy), nesfârşitele pretenţii ale copiilor, dar şi ale autoritarei Gwendolyn (Christina Applegate), preşedinta asociaţiei părinţilor de la liceu, Amy se hotărăşte să devină o "mamă rea" (un concept mai complex decât pare la prima vedere) şi să nu mai facă poftele tuturor. Iniţiativa ei va provoca o mică revoluţie mai întâi în familie, şi apoi în întreaga suburbie, Bad Moms putând oferi câteva lecţii de "parenting" şi mamelor din România.
Filmul foloseşte eficient reţetele altor producţii de succes, precum deja clasicul Mean Girls şi mai recentul Easy A, şi le actualizează pentru publicul cel puţin trentagenar, într-un mod care amuză şi dă lecţii într-o egală măsură. Departe de a fi original, Bad Moms oferă 100 de minute agreabile mai ales datorită distribuţiei pline de nume mari, gata să folosească la maxim povestea familiară.
Ce uimeşte la Bad Moms este şi faptul că filmul regizat de Jon Lucas şi Scott Moore (scenariştii primului Marea mahmureală, dar şi ai dezamăgitoarelor Four Christmases şi Ghosts of Girlfriends Past) foloseşte în roluri secundare actriţe obişnuite să fie primele pe afiş. Kristen Bell, de exemplu, o interpretează pe Kiki, adevărată prizonieră a celor trei copii ai săi, în timp ce Jada Pinkett Smith, beneficiara unei reveniri convingătoare în atenţie datorită serialului Gotham, este Stacy, aghiotanta maleficei şi manipulatoarei Gwendolyn.
Deşi e înconjurată de actriţe mult mai cunoscute, starul filmului este Kathryn Hahn în rolul Carlei, o cvadragenară mai preocupată de întâlniri şi petreceri decât de bunăstarea fiului ei adolescent. Cu o viziune mai mult decât personală asupra vieţii şi asupra rolului femeii în societate, Carla nu ezită niciodată să le spună amicelor unde "greşesc" şi le împinge adesea în aventuri penibile. Puţine sunt personajele mai entuziasmente văzute anul acesta la cinema.
În ciuda unor momente neconvingătoare, a evoluţiei previzibile în conflictul dintre protagonistă şi antagonistă şi a unei poveşti de dragoste văzute de o mie de ori până acum la cinema, Mamele reuşesc să ţi se bage pe sub piele şi să-ţi spună, convingător, că de restul familiei nu se va alege praful dacă tu iei o pauză de la organizarea unei vieţi "perfecte".
În centrul atenţiei este Amy (Mila Kunis), o tânără mamă care se chinuie din răsputeri să exceleze şi la serviciu, dar şi acasă. Excedată de un şef stupid, un soţ neglijent (David Walton într-un rol reciclat din serialul About a Boy), nesfârşitele pretenţii ale copiilor, dar şi ale autoritarei Gwendolyn (Christina Applegate), preşedinta asociaţiei părinţilor de la liceu, Amy se hotărăşte să devină o "mamă rea" (un concept mai complex decât pare la prima vedere) şi să nu mai facă poftele tuturor. Iniţiativa ei va provoca o mică revoluţie mai întâi în familie, şi apoi în întreaga suburbie, Bad Moms putând oferi câteva lecţii de "parenting" şi mamelor din România.
Filmul foloseşte eficient reţetele altor producţii de succes, precum deja clasicul Mean Girls şi mai recentul Easy A, şi le actualizează pentru publicul cel puţin trentagenar, într-un mod care amuză şi dă lecţii într-o egală măsură. Departe de a fi original, Bad Moms oferă 100 de minute agreabile mai ales datorită distribuţiei pline de nume mari, gata să folosească la maxim povestea familiară.
Ce uimeşte la Bad Moms este şi faptul că filmul regizat de Jon Lucas şi Scott Moore (scenariştii primului Marea mahmureală, dar şi ai dezamăgitoarelor Four Christmases şi Ghosts of Girlfriends Past) foloseşte în roluri secundare actriţe obişnuite să fie primele pe afiş. Kristen Bell, de exemplu, o interpretează pe Kiki, adevărată prizonieră a celor trei copii ai săi, în timp ce Jada Pinkett Smith, beneficiara unei reveniri convingătoare în atenţie datorită serialului Gotham, este Stacy, aghiotanta maleficei şi manipulatoarei Gwendolyn.
Deşi e înconjurată de actriţe mult mai cunoscute, starul filmului este Kathryn Hahn în rolul Carlei, o cvadragenară mai preocupată de întâlniri şi petreceri decât de bunăstarea fiului ei adolescent. Cu o viziune mai mult decât personală asupra vieţii şi asupra rolului femeii în societate, Carla nu ezită niciodată să le spună amicelor unde "greşesc" şi le împinge adesea în aventuri penibile. Puţine sunt personajele mai entuziasmente văzute anul acesta la cinema.
În ciuda unor momente neconvingătoare, a evoluţiei previzibile în conflictul dintre protagonistă şi antagonistă şi a unei poveşti de dragoste văzute de o mie de ori până acum la cinema, Mamele reuşesc să ţi se bage pe sub piele şi să-ţi spună, convingător, că de restul familiei nu se va alege praful dacă tu iei o pauză de la organizarea unei vieţi "perfecte".
