Bakhita este o fata din Sudan care ajunge sclava la o varsta foarte mica. Ultimul ei stapan, un diplomat italian, este dur cu ea si cea care o ajuta pe sclava este Aurora, fiica acestuia. Atunci cand acesta isi revarsa furia asupra ei, fuge la biserica si ramane cu preotul care ii povesteste despre Dumnezeu. Aurora sufera mult si stapanul ei isi propune sa se razbune, dar nu poate ajunge la ea deoarece in sat apare o epidemie de rubeola. Bakhita ingrijeste oamenii bolnavi, printre care si preotul, si multi dintre ei se vindeca. Ea nu se imbolnaveste si continua sa se roage la Dumnezeu, chiar daca nu e crestina. Intr-o zi, niste maicute o cheama la cu ele in Venetia spunand ca un binefacator vrea sa o ajute. Acesta este chiar ruda stapanului ei, dar Bakhita se desparte de oamenii din sat si merge in marele oras necunoscut. Ea iubeste copiii si ii ajuta si in Venetia. Atunci cand afla cine este binefacatorul ei accepta deoarece ii spune ca nu mai este o sclava, este libera. Aurora este si ea foarte fericita si asista la botezul Bakhitei care va deveni o sfanta. Negresa isi incepe a doua etapa a vietii, plina de peripetii, dar si implinita. Povestea Bakhitei este povestita de Aurora care este acum mare si are trei fetite. Ea isi retraieste copilaria, povestind viata prietenei sale, Bakhita, negresa sfanta cu o inima de aur si o cruce de lemn pe care reuseste sa o duca pana la sfarsitul vietii.