Balaur (2021)

Filmul este bazat pe o poveste reală, ceea ce dă o consistență incredibilă și personajelor și acțiunii.

Titlul este cu dublu sens, primul fiind că întâmplarea reală care stă la baza filmului a avut loc în Piatra Neamț, iar pădurea din apropierea orașului este numită de localnici ”Balaur”, pădurea fiind, în mod analog, un detaliu important în film, iar cel de-al doilea este înțelesul cuvântului ”balaur”, care în tradiția populară românească înseamnă monstru, punând în evidență monstrul interior cu care se luptă fiecare personaj. Acest monstru poate întruchipa, privind și perspectiva religioasă a filmului, păcatul.

Dealtfel barierele religioase între care se desfășoară viața Ecaterinei dublează greutatea morală și civică a consecințelor faptelor acesteia.

Finalul filmului, care se așteaptă a fi unul revelator, cu rol de deznodământ, lasă loc pentru îndoieli asupra sănătății mentale a personajului principal, prin trecerea de la cadrul cu ea în fața laptopului vorbind în ceea ce pare a fi un apel video cu fiul ei întrerupt constant de o conexiune precară la internet, la un cadru în care ea vorbește în fața laptopului fără răspuns, iar Dragoș închizând ușa dormitorului după ce ea se așează în pat într-o stare evidentă de vid psihic. Acestă premiză ne lasă deasemenea cu un semn de întrebare în ceea ce privește moartea soțului.

În film sunt abordate finuț mai multe aspecte psihologice, cum ar fi efectele copilariei dezordonate asupra acum adolescentului Iuliu, precum și urmele trecutului femeii ce reies în urma discuției din casa socrilor. Deasemenea și neasumarea de care dă dovadă Ecaterina, ce se conturează prin consumarea țigărilor în ascuns, lasă loc instalării gândurilor imorale în viața ei. Toate personajele sunt punctate foarte bine, iar actorii reușesc să transmită exact starea acestora.

Foarte mișto peisajele de pe deal,natura , muntii ,

mi-a placut, a fost putin difierit fata de alte filme dar la stilul romanesc de cadre plictisitoare lungite la nesfarsit cu fundal de vitrina cu bibelouri tot n-au putut sa renunte. povestea e interesanta si intra putin si pe latura de ipocrizie a religiei noastre. Jucat bine. Mai mult nu e de zis.

Am citit înainte sinopsis-ul și deja îmi venise în cap niște filme asemănătoare deja văzute în virtutea cărora avea să fie judecat și acesta. Cu toate că este sub Lolita și peste The boy next door cu J.Lo, Balaur este acolo, sus. Începe și se desfășoară prea previzibil, iar ideea de religiozitate care a ridicat pe aici iar nivelul de venin din haterii antireligie este doar pentru a contrasta tot ce s-a întâmplat și mai mult cu ideea de păcat, de imoral, de interzis. Chiar nu are nicio legătură cu ce preda femeia aia și este mai degrabă despre relația profesor-elev care poate trece uneori la alt nivel. Filmul își revine pe parcurs, chiar dacă te aștepți să urmeze un fel de desfășurare obsesivă a lucrurilor, dar gândul ni se oprește la: da, ok, elevul va posta pe grupurile claselor niște poze cu profa ca să se răzbune, iar ea este văzută și râsă de toată lumea când ajunge la liceu. Era prea simplu, tot ce se petrece apoi este intens, cadrul religios fix la asta ajută, cu soțul care își spovedește soția obligată să îi spună că l-a înșelat. Totul este la alt nivel. Și dacă toți au înțeles pe aici numai despre religie sau despre relații prof-elev, eu merg mai departe și punctez câteva aspecte care ne arată cât de important este să ții cont de obiceiurile rele și red flag-urile dinainte ale femeii, care doar și le inhibă dar nu dispar niciodată din peisaj: fumează pe ascuns, nu e nici măcar asumată dacă tot păcătuiește, se îndoiește de ce predă și se simte lipsită de libertate din cauza religiei, aspect pe care îl înțelegem mai bine când soacra îi amintește ce desfrâu a însemnat pentru Ecaterina perioada libertății și desigur, antecedentele: de la o elevă care a făcut sex cu un prof la banchet, la o profă care se culcă cu un elev. Merită un 8,5. Un film de meditat asupra lui.

Un film foarte bun, recomand.Dragostea e o boala. In cazul adolescentilor trairile sunt foarte intense,deci grija mare.E greu de gestionat si pentru adulti. Ecaterina dezvolta o simpatie pentru elevul ei Iuliu care are o parere originala despre un paradox biblic. Intelectul lui ajunge sa se identifice cu simtamintele sale.Il percepe ca pe jumatatea ei decalata in timp.Apare lupta intre cele doua lumi, ceea ce esti si ceea ce ai fi putut sa fii.

Un film bun deși subiectul nu e chiar nou, au existat în trecut destule filme despre obsesia pentru o profesoara, The boy next door, sau obsesia pentru anumită persoană în Fear sau Fatal Attraction. Actorii joaca veridic, filmul are acea nota de realism specifica filmelor românești.

Tensiunea / suspansul este cheia prin care spectatorul ramane treaz pe durata intregii actiuni. Scenariul este bun , spre foarte bun , insa jocul actorilor imi pare slabut pentru anvergura povestii. Simt o durere in suflet cand vad aceaste reflexie a realitatii , aceea a individualismului , bucuriei aduse de necazul altora , ipocrizia si lipsa responsablitatii.
Ecaterina este un personaj vulnerabil fiind ascuns in spatele credintei , Dragos e un cinic parca obligat pedepsit sa traiasca intr-o aceasta lume. S-au punctat excelent relatia de familie ( adica ai inteles in ce sens merge si cum e configutata ) si tulburarile interioare ce vin impreuna cu pacatele sau revelatiile.

Bunicel.Te tine captiv in fata ecranului, actorii au dictie, lucru rar la noi.

Parerea mea este una foarte buna filmul fiind foarte bun

Balaurul este un monstru fantastic care întruchipează răul, imaginat ca un şarpe uriaş cu unul sau cu șapte capete, adesea înaripat.
Se lupta Făt-Frumos cu Balaurul cu Șapte Capete și de câte ori reușea să-i taie un cap, altul îi creștea la loc.
Pentru că răul e continuu, nu se termină niciodată. Iar noi trebuie să ne luptăm mereu cu Răul.
Mai avem și câte un Balaur interior care ne îndeamnă la rele. E inexplicabil de ce facem unele chestii ieșite din comun, de furie, de răzbunare, de ură, de gelozie, apoi când realizăm ce-am făcut zicem:"parcă Dracul m-a împins".
Inspirat din fapte reale, filmul a fost realizat în 2020, în timpul pandemiei și a fost filmat în Piatra Neamț, acolo unde a avut loc și povestea de dragoste dintre profesoara de română(de religie în film) și elevul ei.
In realitate, după ce elevul s-a sinucis, profesoara a fost arestată fiind gravidă în luna a șasea. Soțul ei, preot, cu care mai avea trei copii, a afirmat că e copilul lui. Profesoara a fost condamnată la un an și jumătate cu suspendare. A născut o fetiță(2017).

Un film foarte bine scris și bine realizat. Spun doar bine realizat pentru că mi s-a părut un pic prea lung. Poate un plus de dinamism l-ar fi făcut mult mai atractiv. Însă trecănd peste asta pot să spun că mi-a plăcut. A reușit să îmi capteze atenția și m-a ținut în tensiune până la sfârșit. Felicitări întregii echipe!
Vreau să mă opresc în mod deosebit asupra actorilor. Cei doi băieți Florin (Voicu Dumitraș) și în special Iuliu (Sergiu Smerea) sunt foarte buni. Reușesc roluri în care sunt firești, profunzi asumați, credibili. Lasă impresia în tot ce fac că între ei și regizor s-a creat o conexiune în care acesta a reușit să le transmită ce vrea de la ei, iar ei se simt confortabil și cu lecțiile făcute, ca să zic așa. Bravo lor!
Nu vreau să închei fără să o menționez pe actrița principală: Mălina Manovici care, practic, duce tot greul acestui film, face aici un rol extraordinar ce poate fi un bun exemplu pentru orice student la actorie. Și în cazul ei, ca și al băieților se simte o bună colaborare cu regizorul, împreună cu care a reușit să creeze momente memorabile. Vreau să amintesc doar scena din biroul directorului care mi-a plăcut foarte mult și care arată că se pot scrie dialoguri bune care să ofere actorilor posibilitatea să joace ceva care să merite privit. Bravo, Gabriel Spahiu, Richard Bovnoczki și Mălina Manovici!
Minunat cadrul cu cele două uși și crucifixul dintre ele. Bravo! Mă întreb dacă acele două uși chiar există sau au fost făcute special. Oricum, minunat.
Am să spun acum și ce nu mi-a plăcut: Nu-mi place titlul și nu cred că ajută filmul, ba dinpotrivă. Probabil că înseamnă ceva. Eu n-am înțeles ce, dar... în fine, asta e opțiunea realizatorilor.
Multe scene care puteau lipsi și astfel poate că ar fi fost puțin mai dinamic.
Despre imagine, montaj, scenografie nu pot să spun nimic nu mi-a sărit în ochi nimic pentru că am fost furat de poveste, deci totul bine.
Ce păcat că sunt atât de puține filme bune, căteva firicele care abia se ițesc în noianul de bălării produse în ultimii ani care au stricat cheful de cinema majorității spectatorilor români.
Felicitări, tuturor!

Un thriller psihologic captivant, mai aproape de Fatal Attraction decat de scenariile de dupa blocurile gri cu care ne-au obisnuit filmele romanesti