Un film documentar în care nu vorbește nimeni în afara de incantatiile de alungarea a spiritelor rele și de recunostiinta din prima parte ,un documentar pentru care natura vorbește de la sine prin imagini și ciclicitati naturale
Un documentar excelent , cu imagini foarte bune pt anul în care a apărut-1992
mihai_chindris
pe 01 Decembrie 2018 01:14
Cel mai bun documentar pe care l-am vazut, ever, dupa Samsara! :)
alali
pe 04 Ianuarie 2018 17:55
Nu obisnuiesc si nu imi face placere sa recenzez documentare. E mult prea complicat sa scormonesti ca sa descoperi acuratetea unor fapte ce s-au petrecut candva, undeva departe. E vorba despre subiectivitate, despre stil si cum intervine exprimarea cineastului in rearanjarea lucrurilor sau mai ales daca printr-un anume procedeu de abordare a descrierii, realiatea se deformeaza si mesajul este corupt conform credintelor proprii. Stim ca nimic nu ramane neinfluentat, nici macar un articol gazetaresc in care se prognosticheaza vremea. Cu atat mai mult atunci cand vine vorba de imagine si de modul in care surprinzi un anumit detaliu. Simpla intarziere asupra unui cadru sau prezentarea fugara a unui detaliu si lucrurile pot capata un cu totul alt substrat, nascand intelesuri noi si interpretari diferite.
nu e un documentar intrucat nu are un subiect tratat ca si informatie ce trebuie oferita publicului. In plus nici nu e narat. nu e nici film, desi toti aseaza acest material in lista peliculelor cu cele mai spectaculoase imagini. Atunci, ce anume e ?
Dupa vizionarea lui in high deffinition, pot spune ca am asistat la un cinema concentat, plin de senzatii tari. e esenta spectacolului vietii din care se nasc toate celelalte forme de exprimare cinematografica. E insasi intelesul acestui cuvant ce se traduce prin "stare primordiala din care ia nastere totul".
O analiza critica e imposibila de realizat asupra a ceea ce tocmai am vazut. Arta se accepta asa cum ti-o livreaza artistul, atata timp cat ea este recunoscuta ca genuina si nu kitsch. Imi ramane asadar de realizat o simpla descriere a senzatiilor provocate de avalansa de imagini incredibile sau sa arunc o privire mai atenta asupra tehnicilor de filmare. Cum nimic nu este influentat de echipa ce a realizat acest material, nu am nici posibilitatea de a analiza compozitia sau mesajul unor scene in particular. Pur si simplu se reda lumea in dinamica ei. Uneori pe repede-nainte, alte ori la viteza normala; o singura data in prima treime a filmului pe lent, e vorba de acel dans tribal, singurul loc unde timpul nu este o goana sau o graba instinctuala. Procedeul de slow-motin recidiveaza si atunci cand apar oamenii ce asteapta in statia de metrou. E o punte de tranzitie intre doua planuri diametral opuse; unul ce sarbatoreste frumusetea vietii in culorile ei cele mai concentrate, pentru simplul motiv ca viata este primita in dar de catre oameni; si al doilea reprezentat de civilizatia care iroseste ceea ce are mai de pret, multimile de oameni ce se indreapta catre undeva, vine dintr-o parte si mergand spre altceva doar ca sa aiba de unde se intoarce, pierzand sensul existentei in sine. Cauza principala a marilor drame din trecutul tubure al umanitatii, prezente si ele in cateva imagini teribile.
O secventa, probabil cea mai discutata a acestui montaj este cea a calugarului aflat in rugaciune. Inaintand lent in timp ce pe langa el zboara un intreg oras, personajul mistic are alte prioritati. Atentia lui e in cu totul alta parte. Ron Fricke, creatorul acestui proiect descrie modul in care a luat nastere acest moment ca fiind unul fortuit. Pur si simplu, aflata in Tokyo, echipa de 5 temerari nu gasea idei interesante pe care sa le imortalizeze pe pelicula. Apoi au vazut acest om mergand pe trotuar. Desi au filmat minute intregi scena respectiva, nici macar intr-un moment calugarul nu si-a intrerupt meditatia si nu i-a privit pe cei din jurul lui. E o scena emblema, probabil cea mai curata captare a fiintei umane din tot filmul, dintr-o realitatea de dincolo de imagine, oarecum paralela cu realul. Urmeaza contrastul izbitor al saunei unde cei ce gonesc prin viata, grabitii de noi toti, se relaxeaza. Senzatia lasata e ca si acest timp e planificat. E tot un program pe care trebuie sa-l urmam pentru a putea apoi sa incepem iarasi forfota cotidiana. Si cam asa decurge intregul proiect. Imaginile se continua unele pe altele, se anuleaza reciproc sau devin complimentarele celor de dinaintea lor. O alta trasatura interesanta a montajului e cum documentarul-film evolueaza de la natura simpla, sacra, la marile aglomeratii urbane ale planetei, pentru ca apoi sa refuleze tot in practicile spirituale ale unor oameni simpli, preocupati mai mult de detalii ce le infrumuseteaza existenta decat sunt ceilalti de analizele lor ce incep cu sufixul macro.
Concluzie: este un spectacol de lumina, viata si culoare. Oamenii sunt parte a lumii si ei sunt analizati in aceeasi masura in care e analizata si natura inconjuratore. Imaginile sunt impresionante si imposibil de descris. Lumea vazuta la viteza mare nu doar ca e impresionanta, dar e si terifianta. Nota 9,00 pentru primul experiment de acest gen ce nu a imbatranit nici macar o zi datorita filmarii sale pe 70 mm in format IMAX cu o camera inventie proprie a vizionarului Ron Fricke.
Bonobo
pe 24 Noiembrie 2016 17:28
Un documentar lipsit de cuvinte, de fapt el vorbeste si cuprinde toate limbile lumii, si va fi intelept fiecarui. Fiecare va extrage cate ceva pentru sine. Prima jumatate te intriga, iar a 2-ua jumatate te duce in stare de trance. E unul din filmele, dupa care privesti titrele, si incerci sa recunosti in realitate ce ai privit, dar mai ai nevoie inca de timp, de liniste...si pana la urma iti dai seama ca e un film, de care nu vreai sa vorbesti, dar sa taci, deoarece in cuvinte poate exita atat adevar, cat si minciuna...si uite aici iti dai intrebarea: Dar mai este nevoie de cuvinte?.... Un film fenomenal !!!
ciprian34
pe 24 Ianuarie 2012 19:56
Mai exista inca locuri unde nu a patruns acest specimen care e omul,dar cred ca va distruge in curand si ceea ce a mai ramas minunat din aceasta planeta.Peste toate acest documentar e ceva ce eu nu am mai vazut.Toate imaginile sunt imbinate perfect cu muzica si parca esti parte la acest spectacol in care se intrepatrund saracia cu bogatia,religia,animale,oameni,ritualuri
moonwolfesss
pe 11 Martie 2011 11:30
nu ma pot exprima in cuvinte....sunt fara sens...trebuie vazut
Mikidutz
pe 08 Octombrie 2010 20:19
Un film cutremurator. Un urlet mut (vezi scena dansatorului mut) care incearca sa ne trezeasca din amortire, pana nu e prea tarziu. Suntem inconjurati inca de frumusete si de minuni ale naturii; sensul actual al 'civilizatiei' este unul al distrugerii; interventia omului in natura s-a transformat dintr-una a unui bastinas, cum era in preistorie si cum in putine locuri a mai ramas, intr-una a unui cotropitor. Sunt impresionante clipele in care se aude, din ce in ce mai puternic, o respiratie greoaie: suflul unei Planete Albastre sufocate de oameni.
Un film dincolo de cuvinte.. la propriu si la figurat.
klaudya_e
pe 05 August 2010 17:37
la ritualuri m-a cam pierdut documentarul...si cred ca ar fi fost mult mai bine daca nu era documentar mut
sorinreddog
pe 22 Iunie 2010 20:11
Un documentar mut,dar bunicel,imaginile sunt deosebite si spun totul.
aayana
pe 23 Martie 2010 14:47
Civilizaţii, rugăciuni şi oameni, ritualuri şi culori, maşini pe fast speed, lagărul de concentrare, curcubeu, eclipsă, lumânări pe apă, linişte, automatisme, speranţă, omul vechi şi omul modern. Este o parte din Baraka, un documentar văzut recent.
Cuvântul baraka poate fi tradus ca fiind o binecuvântare sau pur şi simplu fericire. Un film despre lucrurile mărunte, despre faţa nevăzută a acestora, pe care o ignorăm uneori dar şi despre darurile de care dispunem dar nu suntem conştienţi.
Vorbeşte numai în imagini despre cele enumerate mai sus, despre diferenţele culturale, lumea în schimbare şi ţinuturile fiecăreia.
A fost filmat în 152 de locaţii. Câteva dintre ele: Argentina, Australia, Brazilia, China, Ecuador, Egipt, Franţa, Hong Kong, India, Indonesia, Iran, Israel, Italia, Japonia, Kenya, Kuweit, Polonia, Arabia Saudită, Tanzania, Thailanda, Turcia, USA, etc.
Nu-i rau. Un pic cam abstract pentru unele gusturi. Un pic cam dogmatic, dupa gustul meu.
pe 03 Iunie 2004 12:16
ron fricke reuseste prin acest documentar sa ne racordeze la pulsatiile planetei mai bine decat orice documentar facut de discovery sau alt canal de specialitate.
Un documentar excelent , cu imagini foarte bune pt anul în care a apărut-1992
nu e un documentar intrucat nu are un subiect tratat ca si informatie ce trebuie oferita publicului. In plus nici nu e narat. nu e nici film, desi toti aseaza acest material in lista peliculelor cu cele mai spectaculoase imagini. Atunci, ce anume e ?
Dupa vizionarea lui in high deffinition, pot spune ca am asistat la un cinema concentat, plin de senzatii tari. e esenta spectacolului vietii din care se nasc toate celelalte forme de exprimare cinematografica. E insasi intelesul acestui cuvant ce se traduce prin "stare primordiala din care ia nastere totul".
O analiza critica e imposibila de realizat asupra a ceea ce tocmai am vazut. Arta se accepta asa cum ti-o livreaza artistul, atata timp cat ea este recunoscuta ca genuina si nu kitsch. Imi ramane asadar de realizat o simpla descriere a senzatiilor provocate de avalansa de imagini incredibile sau sa arunc o privire mai atenta asupra tehnicilor de filmare. Cum nimic nu este influentat de echipa ce a realizat acest material, nu am nici posibilitatea de a analiza compozitia sau mesajul unor scene in particular. Pur si simplu se reda lumea in dinamica ei. Uneori pe repede-nainte, alte ori la viteza normala; o singura data in prima treime a filmului pe lent, e vorba de acel dans tribal, singurul loc unde timpul nu este o goana sau o graba instinctuala. Procedeul de slow-motin recidiveaza si atunci cand apar oamenii ce asteapta in statia de metrou. E o punte de tranzitie intre doua planuri diametral opuse; unul ce sarbatoreste frumusetea vietii in culorile ei cele mai concentrate, pentru simplul motiv ca viata este primita in dar de catre oameni; si al doilea reprezentat de civilizatia care iroseste ceea ce are mai de pret, multimile de oameni ce se indreapta catre undeva, vine dintr-o parte si mergand spre altceva doar ca sa aiba de unde se intoarce, pierzand sensul existentei in sine. Cauza principala a marilor drame din trecutul tubure al umanitatii, prezente si ele in cateva imagini teribile.
O secventa, probabil cea mai discutata a acestui montaj este cea a calugarului aflat in rugaciune. Inaintand lent in timp ce pe langa el zboara un intreg oras, personajul mistic are alte prioritati. Atentia lui e in cu totul alta parte. Ron Fricke, creatorul acestui proiect descrie modul in care a luat nastere acest moment ca fiind unul fortuit. Pur si simplu, aflata in Tokyo, echipa de 5 temerari nu gasea idei interesante pe care sa le imortalizeze pe pelicula. Apoi au vazut acest om mergand pe trotuar. Desi au filmat minute intregi scena respectiva, nici macar intr-un moment calugarul nu si-a intrerupt meditatia si nu i-a privit pe cei din jurul lui. E o scena emblema, probabil cea mai curata captare a fiintei umane din tot filmul, dintr-o realitatea de dincolo de imagine, oarecum paralela cu realul. Urmeaza contrastul izbitor al saunei unde cei ce gonesc prin viata, grabitii de noi toti, se relaxeaza. Senzatia lasata e ca si acest timp e planificat. E tot un program pe care trebuie sa-l urmam pentru a putea apoi sa incepem iarasi forfota cotidiana. Si cam asa decurge intregul proiect. Imaginile se continua unele pe altele, se anuleaza reciproc sau devin complimentarele celor de dinaintea lor. O alta trasatura interesanta a montajului e cum documentarul-film evolueaza de la natura simpla, sacra, la marile aglomeratii urbane ale planetei, pentru ca apoi sa refuleze tot in practicile spirituale ale unor oameni simpli, preocupati mai mult de detalii ce le infrumuseteaza existenta decat sunt ceilalti de analizele lor ce incep cu sufixul macro.
Concluzie: este un spectacol de lumina, viata si culoare. Oamenii sunt parte a lumii si ei sunt analizati in aceeasi masura in care e analizata si natura inconjuratore. Imaginile sunt impresionante si imposibil de descris. Lumea vazuta la viteza mare nu doar ca e impresionanta, dar e si terifianta. Nota 9,00 pentru primul experiment de acest gen ce nu a imbatranit nici macar o zi datorita filmarii sale pe 70 mm in format IMAX cu o camera inventie proprie a vizionarului Ron Fricke.
Un film dincolo de cuvinte.. la propriu si la figurat.
Cuvântul baraka poate fi tradus ca fiind o binecuvântare sau pur şi simplu fericire. Un film despre lucrurile mărunte, despre faţa nevăzută a acestora, pe care o ignorăm uneori dar şi despre darurile de care dispunem dar nu suntem conştienţi.
Vorbeşte numai în imagini despre cele enumerate mai sus, despre diferenţele culturale, lumea în schimbare şi ţinuturile fiecăreia.
A fost filmat în 152 de locaţii. Câteva dintre ele: Argentina, Australia, Brazilia, China, Ecuador, Egipt, Franţa, Hong Kong, India, Indonesia, Iran, Israel, Italia, Japonia, Kenya, Kuweit, Polonia, Arabia Saudită, Tanzania, Thailanda, Turcia, USA, etc.