Filmul spune povestea unui corean de 30 de ani, a carui pasiune pentru dansul de societate il ajuta sa-si depaseasca umila conditie si sa iasa din anonimat. Dincolo de faptul ca este primul film corean despre dans, Baramui jeonseol este totodata o satira sociala, ce critica modul in care normele sociale si prejudecatile unei comunitati conservatoare pot influenta comportamentul unei persoane incocente.
Un bărbat tânăr, frumos și atractiv reușește să impresioneze prin dansul său pe toți cei aflați într-o oarecare sală de dans. Nimeni nu știe cine este și de unde vine, însă ne dăm seama că pentru acest tânăr dansul este o artă, o formă de exprimare.
Așa ar putea fi descris personajul principal care este Park Pungsik (interpretat de Lee Seong-jae) care ne este înfățișat ca un gigolo (se pare că are un succes nebun la doamne) și totodată și ca un profesor de dans sportiv. Pasiunea lui pentru dans a apărut pe neașteptate, atunci când într-o zi obișnuită de muncă (el fiind agent de vânzări), se întâlnește cu un vechi coleg de școală, Man-su (interpretat de Kim Su-ro), care îl inițiază în tainele dansului și încearcă să-l corupă să devină gigolo, însă pe moment Pungsik este mult prea absorbit de arta dansului pentru a-și pune problema că ar putea ajunge așa ceva (chiar el spune: „Trebuia să redau înapoi onoarea artei dansului care fusese trădată de ticăloși ca Man-su”). Primul dans pe care-l învață Man-su este jive.
Chiar de la primul pas simte acel fior plăcut pe care ți-l dă microbul dansului. Decide să meargă pe un drum lung prin întreaga țară în căutarea unor adevărați maeștri ai dansului sportiv. Însă această căutare a perfecțiunii îl va costa scump pe Park Pungsik: soția lui va divorța de el, luându-l pe băiețelul lor cu ea.
Primul mentor este un bătrânel, Park Mu-shin (care a învățat tainele dansului sportiv în Japonia), care la prima vedere pare neputincios, însă aparențele întotdeauna înșeală (o să fiți plăcut surprinși de vitalitatea cu care interpretează jive).
Primul sfat pe care i-l dă mentorul său este : “Renunță la ce știi! O să înveți prima oară azi. Este ca și cum ai picta ceva nou pe o bucată albă de pânză.”
