Impresionant acest film.O dragoste fara speranta dar extrem de puternica si total dezinteresata.Am ramas cum se zice speechless.
danielvasile
pe 01 Noiembrie 2016 16:48
Un film despre cele mai curate sentimente omenesti, un film care impresioneaza si educa.
sigalia
pe 14 Februarie 2016 21:17
Un film sarac in fapte,dar bogat in semnificatii,eminamente introspectiv.
Pe fundalul unei realitati istorice contemporane,respectiv viata clandestina a refugiatilor afgani in Iran, o banala poveste intre doi tineri, developeaza secvente de o gratie si o poezie rare.
Regizorul pune intentionat intr-un contrast violent, traiul mizer al refugiatilor si trairile de intensa umanitate ale celor doi protagonisti.
Atras initial la Rahmat de misterul feminin,Lateef ajunge treptat sa cunoasca in sens mai profund,general uman, durerea, compasiunea si dorinta de a corecta cumva nedreptatea.
Decizia de a sacrifica tot ce are pentru a o elibera pe fata de duritatea vietii pe care o traieste,depaseste interesul strict erotic si sugereaza,desigur,ca omul isi poate depasi conditia prin renuntare la sine si inaltare sufleteasca.
Simbolurile ornamenteaza superb acest film, auster pana la sufocare : Rahmat hranind porumbeii,lastarul ei de floare crescand victorios in dreptul zidului carpit,ceaiul si lapele calde ca singure momente de placere si tihna,unduirea in vant a panzei care tine la bucatarie loc de usa, unduirea burkei in mers...
Imaginea de final, cu urma lasata de galosul lui Baran in noroi,si ploaia care o sterge treptat, reaminteste parca intregii lumii, cat de efemera ii este atat durearea, cat si frumusetea.
Pe fundalul unei realitati istorice contemporane,respectiv viata clandestina a refugiatilor afgani in Iran, o banala poveste intre doi tineri, developeaza secvente de o gratie si o poezie rare.
Regizorul pune intentionat intr-un contrast violent, traiul mizer al refugiatilor si trairile de intensa umanitate ale celor doi protagonisti.
Atras initial la Rahmat de misterul feminin,Lateef ajunge treptat sa cunoasca in sens mai profund,general uman, durerea, compasiunea si dorinta de a corecta cumva nedreptatea.
Decizia de a sacrifica tot ce are pentru a o elibera pe fata de duritatea vietii pe care o traieste,depaseste interesul strict erotic si sugereaza,desigur,ca omul isi poate depasi conditia prin renuntare la sine si inaltare sufleteasca.
Simbolurile ornamenteaza superb acest film, auster pana la sufocare : Rahmat hranind porumbeii,lastarul ei de floare crescand victorios in dreptul zidului carpit,ceaiul si lapele calde ca singure momente de placere si tihna,unduirea in vant a panzei care tine la bucatarie loc de usa, unduirea burkei in mers...
Imaginea de final, cu urma lasata de galosul lui Baran in noroi,si ploaia care o sterge treptat, reaminteste parca intregii lumii, cat de efemera ii este atat durearea, cat si frumusetea.