Am vizionat Barbie în echipa spioanelor (Barbie: Spy Squad) într-o sală plină de fetiţe, câţiva băieţei dornici să vadă în acțiune frumoasele păpuşi de care acestea sunt fascinate şi… mămici. Barbie, aflată la cel de-al 34-lea film de animaţie, este la fel de frumoasă, suplă şi impecabilă ca întotdeauna. De această dată este şi perfecţionistă, iubitoare de gadgeturi şi acţiune.
Alături de prietenele ei din echipa de gimnaste, Barbie face saltul către o lume nouă şi fascinantă, cea a agenţilor secreţi. Cele trei, selectate graţie performanţelor sportive deosebite, sunt puse pe urmele unui hoţ de bijuterii cu abilităţi neobişnuite, caracteristice doar celor mai buni atleţi. Entuziasmate de „noul job”, ele îşi iau treaba în serios, însă îşi dau seama repede că nu fac faţă provocării şi au nevoie de ceva mai mult antrenament.
A fost uşor ghicit încotro se îndreapta acţiunea, dar lucrul acesta a contat prea puţin pentru cei mici. Cu o temă „James Bond” evidentă – atât din punct de vedere al coloanei sonore, cât şi al diverselor dispozitive oferite în misiune de agenţie (şi prezentate de către un Q extrem de simpatic pentru fete) animaţia a reuşit să smulgă câteva zâmbete şi celor mari.
Interacţiunea dintre cele două ciberanimăluţe, dispozitivele pentru spioni ascunse în produsele cosmetice, cursa cu motocicletele de viteză şi clasica alunecare printre razele laser (îmbinată cu ceva tehnici Parkour), au fost momentele de maxim entuziasm pentru copii. Au aflat şi o tehnică extrem de utilă pentru a-şi învinge teama în faţa unui obstacol fizic (şi nu numai). „Vizualizează-ţi reuşita, apoi treci la acţiune” pare o frază scoasă din manualul de coaching. Totusi, una utilă la orice vârstă!
Ce mi-a plăcut la Barbie in echipa spioanelor a fost că a evitat ocheadele, oftaturile, chicotelile (si euforia costumaţiilor şic, într-o oarecare măsură) şi s-a concentrat pe imaginea unor fete ambiţioase, pentru care prietenia şi misiunea asumată merită tot efortul. Un model pozitiv si un film antrenant chiar şi pentru copii la care Barbie nu intră pe lista jucăriilor preferate.
Alături de prietenele ei din echipa de gimnaste, Barbie face saltul către o lume nouă şi fascinantă, cea a agenţilor secreţi. Cele trei, selectate graţie performanţelor sportive deosebite, sunt puse pe urmele unui hoţ de bijuterii cu abilităţi neobişnuite, caracteristice doar celor mai buni atleţi. Entuziasmate de „noul job”, ele îşi iau treaba în serios, însă îşi dau seama repede că nu fac faţă provocării şi au nevoie de ceva mai mult antrenament.
A fost uşor ghicit încotro se îndreapta acţiunea, dar lucrul acesta a contat prea puţin pentru cei mici. Cu o temă „James Bond” evidentă – atât din punct de vedere al coloanei sonore, cât şi al diverselor dispozitive oferite în misiune de agenţie (şi prezentate de către un Q extrem de simpatic pentru fete) animaţia a reuşit să smulgă câteva zâmbete şi celor mari.
Interacţiunea dintre cele două ciberanimăluţe, dispozitivele pentru spioni ascunse în produsele cosmetice, cursa cu motocicletele de viteză şi clasica alunecare printre razele laser (îmbinată cu ceva tehnici Parkour), au fost momentele de maxim entuziasm pentru copii. Au aflat şi o tehnică extrem de utilă pentru a-şi învinge teama în faţa unui obstacol fizic (şi nu numai). „Vizualizează-ţi reuşita, apoi treci la acţiune” pare o frază scoasă din manualul de coaching. Totusi, una utilă la orice vârstă!
Ce mi-a plăcut la Barbie in echipa spioanelor a fost că a evitat ocheadele, oftaturile, chicotelile (si euforia costumaţiilor şic, într-o oarecare măsură) şi s-a concentrat pe imaginea unor fete ambiţioase, pentru care prietenia şi misiunea asumată merită tot efortul. Un model pozitiv si un film antrenant chiar şi pentru copii la care Barbie nu intră pe lista jucăriilor preferate.