Bariera (1972)

Pe fundalul “luptei de clasă”, a “luptei antifasciste a comuniștilor”, teme atât de prezente în cinematografia românească de dinainte de anul 1989, filmul ne descrie farmecul vieții din mahalalele bucureștene în timpul celui de al doilea război mondial – dincolo de “barieră” – cu personajele sale tipice: jandarmul leneș și un pic corupt, pungașul, micul escroc “combinator”, artistul respins de societate, muncitorul comunist autodidact și priceput la toate. Firul narativ al filmului este simplu și aproape ca un clișeu: un UTM-ist [membru al organizației de tineret al partidului muncitoresc, Uniunea Tineretului Mucitoresc] este arestat și condamnat că a încercat să ascundă o mașină de tipărit pe care să o folosească, împreună cu “tovarășii de luptă” la tipărirea de manifeste.
La început partidul s-a numit Partidul Muncitoresc Român. După anul 1965 a fost schimbată denumirea în Partidul Comunist Român.

Unele filme sunt de-a dreptul extraordinare,asta e unul dintre ele.

Un film destul de bun, se vede clar mana "comunistului" Muresan ... dar, Dumnezeule ce actori incredibil de exceptionali !

O drama romaneasca de razboi foarte buna..........................

Filmul Bariera este o tragicomedie, cu un scenariu savuros, interpretări de excepţie (Octavian Cotescu, Mihaela Mihai, Gheorghe Dinică, Toma Caragiu, Gina Patrichi), o coloană sonoră în stil retro şi o imagine de calitate. Filmul este realizat din frânturi de amintiri ale unui bărbat despre familia muncitorului Viţu, care trăia în timpul războiului într-o mahala aflată dincolo de bariera Bucureştiului. Nea Viţu, "un comunist de omenie", ar fi fost executat în acei ani pentru că ascunsese în locuinţa sa o tipografie ilegală unde se tipăreau manifeste comuniste.

Producătorii Barierei au intenţionat să realizeze un film politic în centrul căruia să se afle activitatea şi jertfa ilegaliştilor comunişti din timpul regimului antonescian. Unii critici percep şi astăzi acest film ca un produs de propagandă, identificând în replicile actorilor expresii din limbajul folosit de comunişti precum luptă de clasă, exploatarea omului de către om, clasa muncitoare ş.a. Paradoxul este însă faptul că după 30 de ani foştii ilegalişti muriseră eroic pe front sau închisori, în timp ce foştii torţionari ai lor trăiau bine mersi în regimul comunist.

În ciuda aspectelor propagandistice şi a ridiculizării instituţiilor regimului politic din prima jumătate a secolului al XX-lea (armata, poliţia, jandarmeria, Siguranţa Statului, biserica, monarhia, societatea de patronaj a doamnei Mareşal Antonescu), Bariera este un film remarcabil prin prezentarea cu romantism şi savoare a unui stil de viaţă dispărut astăzi: viaţa din mahalalele oraşelor româneşti din perioada interbelică. Mahalalele oraşelor erau un amestec între viaţa de oraş şi viaţa rurală, cu case sărăcăcioase, străzi pline de glod şi lipsa utilităţilor urbane gen apă curentă, canalizare sau transport în comun. Mahalaua descrisă în film este aproape ruptă de oraş, deşi era parte a capitalei, arătând aşa cum mi-o descriau bunicii mei. Pe străzile mahalalei circula o întreagă tipologie de personaje interpretate cu savoare de actori: jandarmul corupt şi leneş (Toma Caragiu), pungaşul (Gh. Dinică), escrocul în devenire (Florin Simion), preotul beţiv (Florin Scărlătescu), cârciumarul lacom (Nucu Păunescu), artistul ratat (Ion Besoiu), dar şi oameni cinstiţi şi muncitori (Octavian Cotescu), plus câteva exemplare de femei uşoare. Atmosfera din mahala poate fi asemănată cu cea descrisă în romanul Groapa a lui Eugen Barbu. Dramele personale ale oamenilor se desfăşoară în contextul dramei României, silită să se recunoască înfrântă la finalul unui război tragic.

Mai bine sa fie trimid barbatul in conversatie decat in pat , zice mama unei fete in film .

Femei albe - dezavantaje - solutii !? = O femeie usoara , Lucica , ia luat casele unui barbat bogat Gicu care facuse imprudenta sa le puna pe numele ei si la lasat . Calatorea mereu prin Italia .. Ii zice unui fost iubit ca daca o respecta si o iubea mai putin , dar ii asigura tot confortu , ar fi ramas cu el . Vroia sa i se vorbeasca vulgar ..

Clasa muncitoare considera ca patronul nu mai avea voie sa isi pupe nevasta si copii dupa ce concediase un muncitor , care probabil era lenes .
Bateau copii care invatau sa ajunga negustori , pt ca insemna sa traiesca pe spinarea altora .
. . Muncitorii nu erau de fatza cand interlopii cereau cu pistolu in mana taxe carciumarilor etc ..

Chiar daca filmul e supus cenzurii comuniste,actorii mari din film au reusit sa-l salveze

O tragi-comedie construită pe materialul literar oferit de Teodor Mazilu...

Mihaela Mihai desi nu era actrita de meserie este foarte buna in film.
Pacat ca nu ne-am priceput sa ne apreciem oamenii de valoare, o femeie frumoasa, o voce deosebita o actrita cu mult talent.
FELICITARI SI APLAUZE Mihaela!
Actori buni asa cum spune si Boierul.
Slab scenariul dar scos din impas de actori, ca Toma, Dinica, Cotetz alias Cotescu, Besoiu, Draga, etc
Faine cadre cu zonele vechi si imagini de arhiva, cu personaje disparute.

Strict din punct de vedere al prestatiei actoricesti, "Bariera" este un film excelent, chiar unul dintre cele mai bune. Octavian Cotescu interpreteaza magistral, chiar daca personajul sau este cel mai debil din punct de vedere al autenticitatii (muncitor autodidact, fin analist al realitatilor cotidiene, preocupat de probleme care transcend realitatea imediata). Valoarea cinematografica este insa anulata de scenariul tendentios si propagandistic, consecinta nefasta a sistemului politic care a "guvernat" lumea filmului romanesc in perioada respectiva precum si a unei actiuni plasate in contemporaneitate si, deci, mult mai vulnerabila la "canoanele" ideologice ale stangii extreme. Cliseele de sorginte marxista, precum "lupta de clasa", "exploatarea omului de catre om", discreditarea pana la hilar a institutiei bisericii, in special, precum si a crestinismului, in subsidiar, ridiculizarea prin antagonizare a unei categorii sociale, alta decat "clasa muncitoare", reduc substantial din valoarea acestei productii. Mentiona cineva reliefarea de catre film a unei "bariere a regimului nazist". O atare bariera nu avea cum sa existe nici macar in plan psihologic, avand in vedere ca Romania nu era organizata dupa principiile unui stat national socialist. Se poate insa vorbi, in opinia mea, de o bariera psihologica a razboiului, cu toate ca peisajul zugravit de contemporani, cel putin pana in 1943, lasa imaginea unei capitale complet rupte si detasate de realitatile frontului, intr-o maniera aproape sfidatoare. Se poate vorbi, de asemenea, si de "bariera" de sistem dintre statul birocratic si bugetar (creatie de secol 19 proiectata in timp si nu "inventie" a Romaniei din timpul celui de-al doilea razboi mondial) si majoritatea cetatenilor sai. Lipsa contextualizarii si a explicatiilor referitoare la resorturile care au generat aparitia unor astfel de filme, fac din "Bariera" un film derutant la adresa celor neavizati (mai ales a celor tineri), contribuind la denaturarea realitatii precum si la o falsa proiectie de sistem, fie el social, economic sau politic.
Ce se poate recupera din acest film, din punctul meu de vedere? Prestatia actoriceasca de exceptie (chiar incorsetata de limitele unui scenariu tendentios), cateva elemente de "atmosfera", coloana sonora de exceptie...
Nu este o pledoarie "pro domo" impotriva filmului, dimpotriva... L-am vizionat cu placere de nenumarate ori, incercand, insa, sa nu ma las indus in eroare de proiectia falsa de sistem. Vizionare placuta :)

Semnificaţia filmului este interesantp: bariera mahalalei de dincolo de Bucuresti, barierele vieţii de părinte ce-şi creşte copiii, bariera regimului nazist...

filmul a fost cenzurat in urma plecarii Mihaelei Mihai si a lui Dan Nutu. Imi scapase...
Creatie buna care nu prea are legatura nici cu ilegalisitii sau comunistii. Cocheteaza cu ideea de stanga si cam atat.

Filmul prezinta viata de familie , dificila datorita razboiului care produce drame psihologice. Este interesant de urmarit, ca sa patrundem in psihicul omului din acele vremuri.