Părerea criticului
Preocupat să aglomereze efecte speciale şi încleştări asurzitoare, Zack Snyder sacrifică subtilitatea şi umanitatea personajelor pentru un spectacol de zile mari, dar vid de emoţie. Batman vs. Superman: Zorii dreptăţii/Batman V Superman: Dawn of Justice va fi fără îndoială unul din marile hituri financiare ale întregului an, dar nu reuşeşte să anuleze avansul Marvel. Promite foarte mult, în schimb, datorită prezentării în premieră a viitorilor supereroi Justice League, de văzut în filmele pe care studiourile Warner le-au programat până în 2020.
O confruntare cinematografică între Batman şi Superman, ce putea fi mai entuziasmant? Zorii dreptăţii greşeşte încă din primele minute, când Snyder ne arată, insistent, cu încetinitorul şi pe îndelete, cum părinţii lui Bruce Wayne sunt ucişi pe un sumbru bulevard din Gotham. Scena, reluată de mai multe ori pe parcursul filmului, are rostul ei, dar este totuşi uimitor cum ea mai poate fi prezentă într-un lungmetraj pentru marele ecran, când probabil toată lumea ştie care e motorul din spatele transformării lui Bruce în Batman. Este o alegere discutabilă şi din păcate nu e singura la care recurge scenariul.
Dar Zorii dreptăţii îşi respectă cele două mari promisiuni, acelea de a-i arăta pe Batman şi Superman înfruntându-se în Gotham şi Metropolis, şi de a-i prezenta pe viitorii membri ai Justice League. Filmului nu îi lipsesc ritmul şi nici anvergura, dar aproape totul altceva este sacrificat pe parcurs, filmul neavând relevanţa umană a unui The Dark Knight sau flexibilitatea şi umorul filmelor Marvel. Sumbru şi îndârjit, este un meci de box între doi oponenţi de categorie grea gata să-şi aplice şi să suporte cele mai grele lovituri, copleşindu-şi spectatorii cu zbuciumul înfruntării lor.
Premiera de vineri compensează cel mai enervant villain văzut în ultimii ani de cinema (Lex Luthor, o versiune bâlbâită, hiperenergică, dar eficientă, a Joker-ului) cu una dintre cele mai promiţătoare eroine. Diana Prince, mai cunoscută sub numele Wonder Woman, îşi face apariţia în interpretarea lui Gal Gadot şi se transformă într-unul din cele mai îmbucurătoare elemente ale filmului şi în sursa unicului moment amuzant al acestuia (este în trailer). Dacă am fi putut face schimbarea, noi ne-am fi uitat la Wonder Woman (aşteptat la anul pe 23 iunie) şi nu la Batman vs. Superman...
Îngreunat de vise, coşmaruri şi flashback-uri inutile şi repetate cu încăpăţânare, Zorii dreptăţii supără şi din cauza faptului că nu prea-ţi dai seama de ce se luptă cei doi supereroi. Da, confruntarea lui Superman cu generalul Zod din Man of Steel dărâmă unul din zgârâie-norii Bruce Wayne Enterprises, iar Wayne (credem în continuare că Ben Affleck a fost o alegere neinspirată pentru rol) ajunge să-l considere pe Superman simbolul celor care nu respectă legea. Dar scenariul scris în mare parte de David S. Goyer (The Dark Knight) construieşte artificial motive atât pentru înfruntarea lor, cât şi pentru împăcare.
Dar Zorii dreptăţii reuşeşte să umple ecranul cu efecte speciale extraordinare. Poate că pe Snyder îl depăşesc subtilităţile, dar categoric este în stare să-şi croiască drum (cu barosul) până în creierul spectatorilor. Ajutat de un sistem de sonorizare bun şi un ecran mare, Batman vs. Superman: Zorii dreptăţii are efectul unei confruntări între doi dinozauri: te uiţi fără să clipeşti.
O confruntare cinematografică între Batman şi Superman, ce putea fi mai entuziasmant? Zorii dreptăţii greşeşte încă din primele minute, când Snyder ne arată, insistent, cu încetinitorul şi pe îndelete, cum părinţii lui Bruce Wayne sunt ucişi pe un sumbru bulevard din Gotham. Scena, reluată de mai multe ori pe parcursul filmului, are rostul ei, dar este totuşi uimitor cum ea mai poate fi prezentă într-un lungmetraj pentru marele ecran, când probabil toată lumea ştie care e motorul din spatele transformării lui Bruce în Batman. Este o alegere discutabilă şi din păcate nu e singura la care recurge scenariul.
Dar Zorii dreptăţii îşi respectă cele două mari promisiuni, acelea de a-i arăta pe Batman şi Superman înfruntându-se în Gotham şi Metropolis, şi de a-i prezenta pe viitorii membri ai Justice League. Filmului nu îi lipsesc ritmul şi nici anvergura, dar aproape totul altceva este sacrificat pe parcurs, filmul neavând relevanţa umană a unui The Dark Knight sau flexibilitatea şi umorul filmelor Marvel. Sumbru şi îndârjit, este un meci de box între doi oponenţi de categorie grea gata să-şi aplice şi să suporte cele mai grele lovituri, copleşindu-şi spectatorii cu zbuciumul înfruntării lor.
Premiera de vineri compensează cel mai enervant villain văzut în ultimii ani de cinema (Lex Luthor, o versiune bâlbâită, hiperenergică, dar eficientă, a Joker-ului) cu una dintre cele mai promiţătoare eroine. Diana Prince, mai cunoscută sub numele Wonder Woman, îşi face apariţia în interpretarea lui Gal Gadot şi se transformă într-unul din cele mai îmbucurătoare elemente ale filmului şi în sursa unicului moment amuzant al acestuia (este în trailer). Dacă am fi putut face schimbarea, noi ne-am fi uitat la Wonder Woman (aşteptat la anul pe 23 iunie) şi nu la Batman vs. Superman...
Îngreunat de vise, coşmaruri şi flashback-uri inutile şi repetate cu încăpăţânare, Zorii dreptăţii supără şi din cauza faptului că nu prea-ţi dai seama de ce se luptă cei doi supereroi. Da, confruntarea lui Superman cu generalul Zod din Man of Steel dărâmă unul din zgârâie-norii Bruce Wayne Enterprises, iar Wayne (credem în continuare că Ben Affleck a fost o alegere neinspirată pentru rol) ajunge să-l considere pe Superman simbolul celor care nu respectă legea. Dar scenariul scris în mare parte de David S. Goyer (The Dark Knight) construieşte artificial motive atât pentru înfruntarea lor, cât şi pentru împăcare.
Dar Zorii dreptăţii reuşeşte să umple ecranul cu efecte speciale extraordinare. Poate că pe Snyder îl depăşesc subtilităţile, dar categoric este în stare să-şi croiască drum (cu barosul) până în creierul spectatorilor. Ajutat de un sistem de sonorizare bun şi un ecran mare, Batman vs. Superman: Zorii dreptăţii are efectul unei confruntări între doi dinozauri: te uiţi fără să clipeşti.
