Nu există EVER! film mai prost ca acesta! Pot sa spun cu mana pe inima ca am văzut cel mai prost film din viata mea și am rămas sa ma uit pana la final doar sa ma minunez cât de mult poate duce prostia și aberația celor care au regizat și scris asemenea porcărie! Nu am cuvinte , sunt stupefiat de asemenea caacatt de film! Doamnee dacă ăștia au mai și făcut bani din asa ceva, ma apuc și eu sa scriu un scenariu ce mi debitează mintea , fără nici o noimă!
alali
pe 02 Decembrie 2016 01:08
Societatile utopice au fost cele care au starnit imaginatia cineastilor inca de timpuriu. Filme ca Metropolis 1927 sau Things to Come 1936 provoaca publicul si raman in istorie ca epopei ale artei cinematografice. Alte productii ce abordau aceeasi problema au fost si ele destul de bine primite de catre pasionatii de filme s.f., filme ce isi plaseaza actiunea in viitor, cel putin raportat la data lansarii lor, si in care se dezbat problemele societatilor disfunctionale, a comunitatilor indesirabile pentru orice cetatean ce iubeste normalitatea si considera libertatea ca fiind un drept fundamental al oricarui individ (ex.: Sleeper 1973, Logan's Run 1976, Brave New World 1980, Gattaca 1997, Minority Report 2002).
Odata cu ecranizarea 1984 (1956) a nuvelei omonime semnata George Orwell, nuvela ce a mai fost ecranizata si in 1984 (1984), anti-utipiile tind sa se impuna ca si preferinta a celor ce consuma filme cu si despre anii ce vor veni. Refetintele au o popularitate ce vorbeste singura despre cat de gustate sunt astfel de poductii: Fahrenheit 451 (1966), A Clockwork Orange (1971), 12 Monkeys (1995), A.I. (2001), Children of Men (2006) sau The Hunger Games (2012) cu ale sale continuari.
Astfel parcurgand un mini-rezumat al unui curent literaro-cinematografic, ajungem si la extremele contemporane cum e si cazul acestui Battle Royal (2000), un film sadic si violent pana la extrem, mai putin original din ce am vazut mai sus si cu atat mai putin daca pomenim si de Wedlock (1991), filmul care introduce colierul exploziv in randul condamnatilor. (Va suna cunoscut?)
Tot Incerc sa inteleg motivul pentru care Tarantino il cataloga drept unul dintre cele mai bune filme ale ultimilor 20 de ani, sau 25 dupa alte surse, ba chiar 30 daca dam crezare altora.
Primul motiv ar fi subiectul; unul atroce, ce cu siguranta va naste polemici sau chiar va scandaliza unele natiuni mai conservatoare. Aici da, Tarantino se integreaza in peisaj, simtindu-se in largul lui in acest ambient tensionat, unde discutiile in contradictoriu vor fi nelipsite.
Al doilea, maniera in care este ecranizat filmul. Regizorul Kinji Fukasaku reuseste sa transforme adolescenti in criminali fara scrupule, un fel de asasini psihopati ce au prins gustul fructului interzis si acum nu se mai pot opri din poftit. Asta e si prilejul unor bai de sange memorabile, unele bine cuprinse de storyline, cazul sanctuarului de fete ce se refugiasera la far, alte cam fortate, parand un fel de apendice pentru naratiune. Iarasi regasim apetitul vampiric al regizorului american in descrierea de mai sus, deci filmu i se potriveste la gust, (gustul sangelui).
Al treilea motiv e destul de greu de identificat, tinand cont ca filmul nu este nici pe departe vreo mare realizare. De aceea am introdus la acest punct dorinta de a-si provoca si totodata a-si ului fanii. Cu siguranta ca daca e sa dea note filmelor din ultimii 25 de ani, Tarantino va oferi la foarte multe alte pelicule punctaje superioare acestui Battle Royal, dar prin aceasta declaratie a sa, multi au dorit sa vizioneze si acest film pentru a vedea despre ce e vorba, Tarantino atingandu-si astfel scopul celor declarate.
Al patrulea si ultimul argument pentru care cred ca s-a lansat aceasta declaratie este amploarea pe care aceasta afirmatie o va lua odata ce multi cinefili vor vedea despre ce film e vorba. Unul care distruge o idee geniala prin faptul ca e extrem de slab ca si finalitate a ceea ce prezinta pe parcursul a aproape 2 ore.
Inceputul este inimaginabil. Primele 20 de minute m-au marcat cu adevarat facandu-ma sa intepenesc pe fotoliu cu credinta ca voi asista la o adevarata lovitura cinematografica. Dezamagirea a fost de acelasi calibru, cand am realizat ca se tine mortis sa i se adauge acestui film si un ingredient mai diferit, umorul, atat de nespecific cinematografiei asiatice si care cu atat mai mult, aici, nu se potriveste defel temei abordate. Astfel iau nastere scene reprobabile, gresit numite satirice sau parodice. Pur si simplu sunt kitsch-uri si atat.
Apoi toata acea repezeala, toate acele miscari epileptice ale actorilor, toate acele vocalize pitigaiate sau zbierete in momente cheie din film, iti dau impresia ca te afli intr-o piata unde gaitele s-au pus pe targuiala. Oribile momete! Nevrotici actori!
Concluzie: O idee epocala cu un potential de capodopera a acestei a 7-tea arte. Rezultatul? o parodie caraghioasa, nu comica, ce se auto-distruge prin maniera in care isi devoreaza naratiunea. Mare pacat de primele 20 de minute care m-au fascinat. Nota 5,75!
takk_33
pe 15 Octombrie 2013 22:34
Am fost foarte nesigur ce sa cred la sfarsitul filmului.
A fost ridicol, ham-fisted si drama a fost doraaaaaamaaaa
dar e un film special, isi are momentele si o sa-l pastrez in memorie.
Povestea a devenit un cliché acum dar chiar daca nu o sa-ti placa, cred ca e ceva ce merita vazut.
Sebastian96
pe 25 Noiembrie 2012 10:11
Unul din cele mai bune filme,care le-am vazut...mi-a captat atentia intru-totul...!
Eb00kie
pe 07 Septembrie 2012 00:07
Este un film destul de straniu si pentru japonezi. Mult prea simplist ca sa fie thriller, mult prea brutal ca sa fie melodrama, si mult prea lent, piperat cu cateva scene, ca sa fie actiune, insa mult mai bun ca Hunger Games >:)
Sapientia
pe 24 August 2012 21:45
Nu stiu ce a fost mai rau. Povestea fara sens, sucul de rosii imprastiat peste tot de "adolescentii" ce se dadeau experti in ucis, unii pentru placere, unii pentru ca cica "erai draguta". Desi nu mi-a placut nici "The Hunger Games", pot sa spun ca filmul american este peste pelicula asta fara rost. As fi vrut sa-i dau o steluta pentru catastrofa dar chiar mi s-a parut simpatic personajul care sustinea ca taticul lui era ba doctor, ba bucatar, ba pescar.
Costirik
pe 16 August 2012 02:22
e foarte bun filmul dar nu e la fel de comercial ca varianta americana..........
pst35
pe 03 Aprilie 2012 23:55
Nu-mi place sa fac comentarii negative, cred ca este primul pe cinemagia...imi pare fff rau de timpul pierdut vizionand acest film, m-am cam prins ca nu meritavazut destul de repede, dar tot ma gandeam ca nu poate sa fie chiar de doi lei (asta este parerea mea, imi cer scuze in fata celor carora le-a placut)...ma gandeam ca macar finalul mai poate salva ceva...ca a fost o cacealma ceva....o gluma :)....in fine...nu mai vreau sa plictisesc....cei care apreciaza FILMELE...cautati altele.
Vorador
pe 02 Aprilie 2012 23:15
Tarantino spunea ca este cel mai bun film din ultimii 20 de ani,eu cred ca exagera atunci cand a spus-o.Chiar daca se spune ca The Hunger Games este inspirat din acest film,povestea din The Hunger Games pentru mine este mai buna.Aici fiindca adultii sunt suparati pe arogantele adolescentilor ii pun sa se ucida intre ei,nu m-a plictisit deloc,dar nu este atat de bun pe cum este laudat.
turonian
pe 10 Iulie 2011 17:11
Un film tipic asiatic. Nu rupe gura târgului, dar eu zic că merită. Parcă văd că va fi stricat şi ăsta de o versiune americană comercială.
White1
pe 10 Ianuarie 2011 15:42
Dezamagitor de slab.Acum inteleg mai bine de ce a facut Tarantino Kill Bill.Macar ala a fost un film bun.Aici jocul actorilor,naivitatea unor replici si situatii,actiunea dezarticulata nu reusesc sa exploateze suficient ideea interesanta din spatele filmului.Pretentiile de profunzime nu sunt justificate,singurul aspect reusit pe care l-am remarcat este coloana sonora(ceva muzica clasica).Si ca tot am amintit de Tarantino,am recunoscut-o pe actrita care o joaca pe Gogo intr-un rol secundar.
Eustake
pe 07 Noiembrie 2010 22:57
Battle Royale este un film pe care Hollywood nu il va putea face niciodata. Isi merita din plin statutul de controversat, ecranizand de altfel un roman foarte intens dezbatut mai ales in Japonia. Dezumanizarea este prezentata aici cutremurator, iar varsta frageda a personajelor te revolta si in aceeasi masura te macina, te-ntriseaza... Violenta extrema, cruzimea si succesiunea executiilor te socheaza in adevaratul sens al cuvantului. Ma rog, pe mine, unul, chiar m-au socat.
Acesta este filmul preferat al lui Quentin Tarantino din ultimii 20 de ani, ceea ce ar trebui sa fie suficient pentru a va face o parere despre cum este...
Odata cu ecranizarea 1984 (1956) a nuvelei omonime semnata George Orwell, nuvela ce a mai fost ecranizata si in 1984 (1984), anti-utipiile tind sa se impuna ca si preferinta a celor ce consuma filme cu si despre anii ce vor veni. Refetintele au o popularitate ce vorbeste singura despre cat de gustate sunt astfel de poductii: Fahrenheit 451 (1966), A Clockwork Orange (1971), 12 Monkeys (1995), A.I. (2001), Children of Men (2006) sau The Hunger Games (2012) cu ale sale continuari.
Astfel parcurgand un mini-rezumat al unui curent literaro-cinematografic, ajungem si la extremele contemporane cum e si cazul acestui Battle Royal (2000), un film sadic si violent pana la extrem, mai putin original din ce am vazut mai sus si cu atat mai putin daca pomenim si de Wedlock (1991), filmul care introduce colierul exploziv in randul condamnatilor. (Va suna cunoscut?)
Tot Incerc sa inteleg motivul pentru care Tarantino il cataloga drept unul dintre cele mai bune filme ale ultimilor 20 de ani, sau 25 dupa alte surse, ba chiar 30 daca dam crezare altora.
Primul motiv ar fi subiectul; unul atroce, ce cu siguranta va naste polemici sau chiar va scandaliza unele natiuni mai conservatoare. Aici da, Tarantino se integreaza in peisaj, simtindu-se in largul lui in acest ambient tensionat, unde discutiile in contradictoriu vor fi nelipsite.
Al doilea, maniera in care este ecranizat filmul. Regizorul Kinji Fukasaku reuseste sa transforme adolescenti in criminali fara scrupule, un fel de asasini psihopati ce au prins gustul fructului interzis si acum nu se mai pot opri din poftit. Asta e si prilejul unor bai de sange memorabile, unele bine cuprinse de storyline, cazul sanctuarului de fete ce se refugiasera la far, alte cam fortate, parand un fel de apendice pentru naratiune. Iarasi regasim apetitul vampiric al regizorului american in descrierea de mai sus, deci filmu i se potriveste la gust, (gustul sangelui).
Al treilea motiv e destul de greu de identificat, tinand cont ca filmul nu este nici pe departe vreo mare realizare. De aceea am introdus la acest punct dorinta de a-si provoca si totodata a-si ului fanii. Cu siguranta ca daca e sa dea note filmelor din ultimii 25 de ani, Tarantino va oferi la foarte multe alte pelicule punctaje superioare acestui Battle Royal, dar prin aceasta declaratie a sa, multi au dorit sa vizioneze si acest film pentru a vedea despre ce e vorba, Tarantino atingandu-si astfel scopul celor declarate.
Al patrulea si ultimul argument pentru care cred ca s-a lansat aceasta declaratie este amploarea pe care aceasta afirmatie o va lua odata ce multi cinefili vor vedea despre ce film e vorba. Unul care distruge o idee geniala prin faptul ca e extrem de slab ca si finalitate a ceea ce prezinta pe parcursul a aproape 2 ore.
Inceputul este inimaginabil. Primele 20 de minute m-au marcat cu adevarat facandu-ma sa intepenesc pe fotoliu cu credinta ca voi asista la o adevarata lovitura cinematografica. Dezamagirea a fost de acelasi calibru, cand am realizat ca se tine mortis sa i se adauge acestui film si un ingredient mai diferit, umorul, atat de nespecific cinematografiei asiatice si care cu atat mai mult, aici, nu se potriveste defel temei abordate. Astfel iau nastere scene reprobabile, gresit numite satirice sau parodice. Pur si simplu sunt kitsch-uri si atat.
Apoi toata acea repezeala, toate acele miscari epileptice ale actorilor, toate acele vocalize pitigaiate sau zbierete in momente cheie din film, iti dau impresia ca te afli intr-o piata unde gaitele s-au pus pe targuiala. Oribile momete! Nevrotici actori!
Concluzie: O idee epocala cu un potential de capodopera a acestei a 7-tea arte. Rezultatul? o parodie caraghioasa, nu comica, ce se auto-distruge prin maniera in care isi devoreaza naratiunea. Mare pacat de primele 20 de minute care m-au fascinat. Nota 5,75!
A fost ridicol, ham-fisted si drama a fost doraaaaaamaaaa
dar e un film special, isi are momentele si o sa-l pastrez in memorie.
Povestea a devenit un cliché acum dar chiar daca nu o sa-ti placa, cred ca e ceva ce merita vazut.
Acesta este filmul preferat al lui Quentin Tarantino din ultimii 20 de ani, ceea ce ar trebui sa fie suficient pentru a va face o parere despre cum este...