Părerea criticului
Cunoaștem și îndrăgim cu toții povestea Frumoasei și a Bestiei care îi cucerește inima. Cu toate acestea, musicalul live-action Beauty and the Beast de la Disney, acum în cinematografele noastre, ne deschide o nouă perspectivă asupra acestei povești, urmând - în același timp - pas cu pas animația din 1991. De data aceasta, Belle (Emma Watson) este o tânără inventatoare, în plus față de tânăra care iubea cărțile din povestea originală iar ea și Bestia au un trecut ce stă sub semnul aceleiași tragedii.
Deși cunoaștem finalul, urmărim cu sufletul la gură evoluția poveștii, captați de impresionantele decoruri, costume, partituri muzicale, interpretări (Luke Evans, ușor caricatural în rolul lui Gaston și aghiotantul lui, Le Fou, jucat de Josh Gad au fost preferații noștri), și efecte speciale. Termenii elogioși pe care îi folosesc trădează entuziasmul pe care îl am rememorând completa mea alunecare în poveste la vizionarea filmului. Producția a reușit pur și simplu să mă transpună în acea lume, timp de două ore.
În tot acest vertij vizual și auditiv care ne încântă ochii și urechile, hipnotizându-ne, o mare împlinire a filmului este că ne face să ne pese cu adevărat de personaje și - mai mult - să credem în povestea de dragoste ce se înfiripă pe ecran. Așadar, Beauty and the Beast nu oferă doar spectacol.
Emma Thompson, Ian McKellen, Ewan McGregor și Stanley Tucci apar câteva minute în carne și oase (nu doar ca voci), oferind adevărate bijuterii interpretative la final de film.
3D-ul e pus în valoare în palatul Bestiei, iar regizorul Bill Condon se joacă el însuși cu camera recreând filmarea circulară din secvența antologică a dansului dintre Bestie și Belle din 1991. O face cu câteva momente în avans, atunci când Belle descoperă prima dată sala balului, într-o mișcare de cameră ce-ți taie răsuflarea.
Melodiile originale, cele compuse de Howard Ashman și Alan Menken pentru animația din 1991, sunt păstrate în film, făcându-ne nostalgici. Am auzit lângă mine o spectatoare murmurând „Be Our Guest”.
Cât despre momentul gay din film și inflamarea rușilor (care au vrut să baneze filmul), malaezienilor și americanilor (care au pus ratingul AP12/acordul părinților pentru copii sub 12 ani), secvența de dans dintre Le Fou și un sătean, la palat, e atât de scurtă încât doar părinții, nu și copiii vor prinde sensul ei. În România, Coaliția pentru Familie a dezmințit că ar fi făcut un apel pentru interzicerea sau cenzurarea filmului „Frumoasa și bestia” produs de Disney.
Deși cunoaștem finalul, urmărim cu sufletul la gură evoluția poveștii, captați de impresionantele decoruri, costume, partituri muzicale, interpretări (Luke Evans, ușor caricatural în rolul lui Gaston și aghiotantul lui, Le Fou, jucat de Josh Gad au fost preferații noștri), și efecte speciale. Termenii elogioși pe care îi folosesc trădează entuziasmul pe care îl am rememorând completa mea alunecare în poveste la vizionarea filmului. Producția a reușit pur și simplu să mă transpună în acea lume, timp de două ore.
În tot acest vertij vizual și auditiv care ne încântă ochii și urechile, hipnotizându-ne, o mare împlinire a filmului este că ne face să ne pese cu adevărat de personaje și - mai mult - să credem în povestea de dragoste ce se înfiripă pe ecran. Așadar, Beauty and the Beast nu oferă doar spectacol.
Emma Thompson, Ian McKellen, Ewan McGregor și Stanley Tucci apar câteva minute în carne și oase (nu doar ca voci), oferind adevărate bijuterii interpretative la final de film.
3D-ul e pus în valoare în palatul Bestiei, iar regizorul Bill Condon se joacă el însuși cu camera recreând filmarea circulară din secvența antologică a dansului dintre Bestie și Belle din 1991. O face cu câteva momente în avans, atunci când Belle descoperă prima dată sala balului, într-o mișcare de cameră ce-ți taie răsuflarea.
Melodiile originale, cele compuse de Howard Ashman și Alan Menken pentru animația din 1991, sunt păstrate în film, făcându-ne nostalgici. Am auzit lângă mine o spectatoare murmurând „Be Our Guest”.
Cât despre momentul gay din film și inflamarea rușilor (care au vrut să baneze filmul), malaezienilor și americanilor (care au pus ratingul AP12/acordul părinților pentru copii sub 12 ani), secvența de dans dintre Le Fou și un sătean, la palat, e atât de scurtă încât doar părinții, nu și copiii vor prinde sensul ei. În România, Coaliția pentru Familie a dezmințit că ar fi făcut un apel pentru interzicerea sau cenzurarea filmului „Frumoasa și bestia” produs de Disney.
