Părerea criticului
In filmul lui Julian Jarrold, Jane Austen inca nu a devenit scriitoarea ce va ajunge renumita. Tanara de sfarsit de secol XIX nu si-a gasit - inca - pe deplin identitatea, iar familia (jucati de James Cromwell si Julie Walters), conform obiceiului vremii , doresc casatoria fiicei cu un tanar dintr-o familie bogata.
Cum era de asteptat, Jane se opune pretendentului bogat (Laurence Fox), nepotul lui Lady Gresham (Maggie Smith), pentru ca are alte planuri alaturi de sarmantul irlandez Tom Lefroy (James McAvoy). Iar un asemenea cuplu n-ar fi perfect , daca acesta din urma, desi nu tocmai sarac (e in intretinerea unor rude bogate) , nu prea e in stare sa isi castige singur existenta si e in primejdie sa-si piarda “alocatia” datorita pasiunii pentru bautura si pentru lupte de carciuma. Dar, cu toate astea, o asemenea iubire lasa multe de spus intr-un roman, iar Jane Austen e o viitoare mare scriitoare.
Un asemenea film putea fi sau o biografie la obiect, ori dimpotriva, o istorie romantata a vietii scriitoarei. Din pacate, o combinatie intre cele doua duce la un scenariu din care lipseste cam cel mai important element caracteristic lui Jane Austen - prezenta extraordinara de spirit, care i-a definit personalitatea intr-o lume departe de egalitatea intre sexe. Acolo unde puteau sa fie referinte catre romanele (nescrise inca) ale autoarei sau puteau aparea macar dialoguri stralucitoare, actiunea e doar plictisitoare.
Imaginea si decorurile nu ajuta cu mult, caci toate scenele sunt in lumina slaba (de ce sfarsitul secolului XIX ar trebui sa fie neguros?), ceea ce cu greu ar trezi macar buna dispozitie. Chiar si asa, e vorba de “chimie” intre Anne Hathaway si McAvoy, iar ceilalti actori nu sunt nici ei nume de ignorat. Insa filmul per ansamblu este in loc de o poveste fascinanta si plina de istetie, o istorisire lipsita de viata, de sarm ori de culoare.
Cum era de asteptat, Jane se opune pretendentului bogat (Laurence Fox), nepotul lui Lady Gresham (Maggie Smith), pentru ca are alte planuri alaturi de sarmantul irlandez Tom Lefroy (James McAvoy). Iar un asemenea cuplu n-ar fi perfect , daca acesta din urma, desi nu tocmai sarac (e in intretinerea unor rude bogate) , nu prea e in stare sa isi castige singur existenta si e in primejdie sa-si piarda “alocatia” datorita pasiunii pentru bautura si pentru lupte de carciuma. Dar, cu toate astea, o asemenea iubire lasa multe de spus intr-un roman, iar Jane Austen e o viitoare mare scriitoare.
Un asemenea film putea fi sau o biografie la obiect, ori dimpotriva, o istorie romantata a vietii scriitoarei. Din pacate, o combinatie intre cele doua duce la un scenariu din care lipseste cam cel mai important element caracteristic lui Jane Austen - prezenta extraordinara de spirit, care i-a definit personalitatea intr-o lume departe de egalitatea intre sexe. Acolo unde puteau sa fie referinte catre romanele (nescrise inca) ale autoarei sau puteau aparea macar dialoguri stralucitoare, actiunea e doar plictisitoare.
Imaginea si decorurile nu ajuta cu mult, caci toate scenele sunt in lumina slaba (de ce sfarsitul secolului XIX ar trebui sa fie neguros?), ceea ce cu greu ar trezi macar buna dispozitie. Chiar si asa, e vorba de “chimie” intre Anne Hathaway si McAvoy, iar ceilalti actori nu sunt nici ei nume de ignorat. Insa filmul per ansamblu este in loc de o poveste fascinanta si plina de istetie, o istorisire lipsita de viata, de sarm ori de culoare.
