Părerea criticului
Surprinzator! Dupa atatea platitudini nesarate ca "Charlotte's Web", "Mr. Magorium's Wonder Emporium", "Ember", "Bridge to Terabithia" ori "Night at the Museum", imi pierdusem speranta sa mai vad prea curand un film decent pentru copii - dar "Bedtime Stories" e mai mult decat atat - e chiar bun! Are un scenariu inteligent fara pretentii, construit abil, cu poveste coerenta, articulatii flexibile si un dozaj atent de previzibil/imprevizibil, astfel incat sa surprinda fara a agresa cu cautari ale originalitatii cu orice pret. In ciuda catorva clisee si dulcegarii, are totusi destule de spus si reuseste sa fie onorabil de insolit. Relatia dintre planul realist si cel fantastic e in genere imaginativa, plina de ingeniozitate, umor si semnificatii - ca in intorsatura cu "You are fired!" - iar concluziile morale pentru copii (fara de care, nu-i asa, nu se poate, ca de-aia facem noi filme, ca sa fim educativi!) isi depasesc stadiul didacticismului anost, dobandind implicatii dramaturgice - in primul rand, ideea ca "In viata nu exista finaluri fericite" (astfel ca, atunci cand mecanismul premonitoriu descoperit de eroi fabrica un happy end cusut cu toate culorile de ata, facatura devine nu numai acceptabila, in cheia conventiei deja stabilite, ci chiar fermecatoare).
Din pacate, distributia porneste cu stangul, ciudatenia insipid-mohorata a lui Adam Sandler nepupandu-se de nici o culoare cu personajul principal, care trebuia obligatoriu sa fie un (anti)erou seducator, cu atat mai mult cu cat filmul li se adreseaza in primul rand copiilor. Nici pe la alte roluri adulte lucrurile nu stau prea grozav. Keri Russell e o iubita prea searbada ca sa nu fie stas, iar Teresa Palmer e o femeie fatala prea stas ca sa mai fie si atractiva. Lucy Lawless, de cand nu mai e Xena, si-a pierdut tot hazul, iar Courteney Cox nu face nici o branza. Guy Pearce e un negativ destul de neutru, in tandem cu Richard Griffiths, mult prea lipsit de fantezie pentru cat ii ofereau rolul si tipologia lui rubiconda. Jonathan Pryce e adus strict de forma, pentru doua cadre si trei vorbe.
Noroc ca ne cuceresc cei doi pusti, Jonathan Morgan Heit si Laura Ann Kesling, din nou nimeriti sa fie si firesti, si spontani, si isteti, si sarmanti - evident, ca doar sunt americani, nu Bosta... asta, romani.
In orice caz, o concluzie de neevitat e ca "Bedtime Stories", cu toate bunele si relele lui, sfarseste prin a-ti da aceeasi stare "de bine" pe care putine filme de gen o pot atinge (as cita trilogia "Back to the Future", a lui Zemeckis, sau, mai recent, "Wall-E" si "Bolt") - de buna seama, in primul rand datorita lui Adam Shankman, care deja si-a dovedit vocatia de regisor tonic, plin de energie si spirit, cu deliciosul "Hairspray", ceea ce plaseaza "Bedtime Stories" alaturi de putinele reusite recente ale genului, ca "Stardust" si "The Golden Compass". Printr-o noua inventie inutila a political correctness-ului, i-au lipit eticheta de "family movie" - asa ca, de ce sa fim noi mai prejos? Putem sa-i spunem, cinstit pe romaneste, "un film pentru copiii de toate varstele!"
Din pacate, distributia porneste cu stangul, ciudatenia insipid-mohorata a lui Adam Sandler nepupandu-se de nici o culoare cu personajul principal, care trebuia obligatoriu sa fie un (anti)erou seducator, cu atat mai mult cu cat filmul li se adreseaza in primul rand copiilor. Nici pe la alte roluri adulte lucrurile nu stau prea grozav. Keri Russell e o iubita prea searbada ca sa nu fie stas, iar Teresa Palmer e o femeie fatala prea stas ca sa mai fie si atractiva. Lucy Lawless, de cand nu mai e Xena, si-a pierdut tot hazul, iar Courteney Cox nu face nici o branza. Guy Pearce e un negativ destul de neutru, in tandem cu Richard Griffiths, mult prea lipsit de fantezie pentru cat ii ofereau rolul si tipologia lui rubiconda. Jonathan Pryce e adus strict de forma, pentru doua cadre si trei vorbe.
Noroc ca ne cuceresc cei doi pusti, Jonathan Morgan Heit si Laura Ann Kesling, din nou nimeriti sa fie si firesti, si spontani, si isteti, si sarmanti - evident, ca doar sunt americani, nu Bosta... asta, romani.
In orice caz, o concluzie de neevitat e ca "Bedtime Stories", cu toate bunele si relele lui, sfarseste prin a-ti da aceeasi stare "de bine" pe care putine filme de gen o pot atinge (as cita trilogia "Back to the Future", a lui Zemeckis, sau, mai recent, "Wall-E" si "Bolt") - de buna seama, in primul rand datorita lui Adam Shankman, care deja si-a dovedit vocatia de regisor tonic, plin de energie si spirit, cu deliciosul "Hairspray", ceea ce plaseaza "Bedtime Stories" alaturi de putinele reusite recente ale genului, ca "Stardust" si "The Golden Compass". Printr-o noua inventie inutila a political correctness-ului, i-au lipit eticheta de "family movie" - asa ca, de ce sa fim noi mai prejos? Putem sa-i spunem, cinstit pe romaneste, "un film pentru copiii de toate varstele!"
