Adaptare a romanului cu același nume, scris de Jerzy Kosinski, Being There este o minunată satiră filosofică. Personajul principal, Chance (Peter Sellers), cândva un anonim, devine persoana cu cei mai mulți admiratori, influențați unul de celălalt, ca într-un joc de domino. Romanul polonezului a fost acuzat de plagiat, însă de dragul ideii, mă voi rezuma la esența acestui împrumut intelectual.
Chance, un bărbat trecut de prima tinerețe, consumă televiziune pe pâine. Aceasta este viața cu care s-a obișnuit dar și realitatea în care-și duce existența: trăiește în exclusivitate prin a privi. Printre altele, misiunea lui este să aibă grijă de grădina casei, fiindu-i dedicat trup și suflet. Aceasta pare să fie singura activitate în care interacționează cu lumea materială, în rest trăind și imitând ceea ce vede la TV.
Locuia cu un bătrân avocat, ale cărui haine scumpe și resurse materiale îi erau la dispoziție, în schimbul serviciilor de grădinărit. Locuia, pentru că într-o bună zi îi este servită vestea că bătrânul a murit. Chance o primește cu seninătate și schimbă programul, fără a vărsa vreo lacrimă. Nimic din ceea ce se întâmplă în afara televizorului nu-i clintește echilibrul.
Fiind forțat de circumstanțe să evacueze casa, respectiv lumea în care s-a format, Chance pleacă la drum cu o simplă telecomandă în buzunar, fiind surprins mai departe că acel obiect începe să devină nefolositor. Va insista să-l folosească, deoarece schimbarea programului se face doar la nivel vizual/mental, acțiunea nefiind oprită sau schimbată, sprijinind liberul arbitru al celor implicați.
În mod miraculos, este accidentat la genunchi de către un șofer ce conducea o limuzină. O cunoaște astfel pe frumoasa Eve Rand (Shirley MacLaine) și ajunge la impresionantul castel cu spital privat al celui care deținea limuzina, Ben Rand (Melvyn Douglas). În camera lui, evident, Chance se conectează imediat la televizor, aceasta fiindu-i principala grijă.
Întâmplarea face că numele lui este înțeles greșit, Chauncey Gardiner, dar nu este deranjat prea tare de confuzia creată și nici nu intervine în a face corecții. Felul în care-l numesc oamenii, contează prea puțin, dacă ei așa doresc să-l cheme. (Mai cunoaștem cumva vreun personaj din istoria omenirii, căruia nu-i pasă cum este numit de către oameni?)
Deși stilul de comunicare este plin de franchețe, reușește să inducă un lanț de conotații metaforice în dialogurile cu cei din jur, atât Eve cât și bătrânul Ben (bolnav, pe ultima sută de metri) fiind fascinați de înțelepciunea lui Chance. Reușește să-i seducă prin simplitate, eleganță și curajul de a spune lucrurilor pe nume, caracteristici pe care societatea modernă este nevoită să le evite în anumite circumstanțe. Ajunge astfel să-l influențeze pe Ben în afaceri și să-l cunoască în persoană pe președintele Americii (actorul Jack Warden), căruia-i spune că este mai scund în realitate decât la TV.
Cum era de așteptat, după interacțiunea cu acești oameni influenți, Chance este asaltat de către jurnaliști, oferindu-le cele mai echilibrate răspunsuri. Intrigați de acest personaj, presa și președintele încearcă să-i afle trecutul, dar se pare că acest om nu a lăsat nicio urmă pe nicăieri, fiind imposibil de detectat pe radarul societății.
Asistăm la câteva scene de-a dreptul amuzante, în care Chance este tras în jocurile seducției, evident ca parte pasivă, regizorul arătând că de fapt nimeni nu-l poate scoate din setările în care se află, nefiind influențat cu nimic. Influența este unilaterală, Chance fiind astfel capabil să rămână mereu același, ca și cum ar fi complet.
Nefiind astfel disponibil din punct de vedere emoțional pentru cei de dincolo, ca și cum ar trăi într-o altă lume, absorbit de ea dar neatins de latura fizică, atunci când este în aceeași încăpere cu moartea, alege să iasă din tablou, aflându-se la polul opus în acest spectru existențial.
Poate că Chance este singurul care poate să iasă efectiv din televizor și să-și continue drumul sau filmul, cu pace și demnitate, având mereu grijă de orice vlăstar al vieții. Fiind Acolo în permanență, în acel loc în care totul curge ciclic, în care regenerarea spiritului este un fenomen conștient și necesar. Așa am interpretat scena finală, nu voi dezvălui mai departe ce se întâmplă acolo.
Filmul merită văzut atât pentru satira cu care sunt prezentate activitățile cotidiene sau politice, dar și pentru doza filosofică din spatele dialogurilor. Las în final discursul cu care l-a cucerit într-un mod perplex pe președintele Americii: în grădină, creșterea are sezonul ei. Prima dată vin primăvara și vara iar apoi avem toamna și iarna. Apoi vin din nou primăvara și vara. Poate fi creștere economică sau orice fel de creștere. Asta depinde de alegerea privitorului.
lili22
pe 18 Aprilie 2021 15:59
Nu sunt fan Peter Sellers dar trebuie sa recunosc valoarea actorului din acest film.Face un rol foarte bun, poate cel mai bun din cariera lui.
Georgeta001
pe 26 Octombrie 2019 02:50
CUM SE VIZIONEAZA FILMELE PE ACEST SITE?
AM INCERCAT DE CATEVA ORI, DAR NU AM REUSIT SA VAD NICIUN FILM.
CE TREBUIE FACUT?
Stephen2D
pe 14 Iunie 2016 10:52
În ciuda unei personalități șarmante, grădinarul Chaunce reprezintă un optimism fad, fără substanță, plin de moduri de gândire depășite, cosmetizate apoi ca mesaje politice înșelătoare, trunchiate, învățate de la cea mai mare metodă de propagandă, media. E prins în viață doar din întâmplare și pasivitate, și nu de o decizie a conștiinței, astfel că trăiește mereu... altundeva. Într-un prezent fabricat. Astfel devine un om de paie, candidatul la președenție perfect. Până în ultimele momente când, cu toate acestea, se întâmplă ceva neașt
etpat, sfârșitul deschis arătând că nu îi este frică să devină altceva, că se îndreaptă spre un loc, un “acolo”, chiar dacă nu e o destinație, sau poate nu e deloc.
pisicuta1
pe 19 Aprilie 2014 02:29
un film bun! merita vazut
interesant.................
mtraianc
pe 26 Ianuarie 2014 15:14
eeee ! c,am asa ceva se intimpla si in realitate ,, hmm sau ha ha
nemotoujours
pe 11 Decembrie 2012 10:22
CE PACAT CA SELLERS NU MAI ESTE CUNOSCUT DECAT PRIN SERIA PANTEREI...
L-AM VAZUT SI IN FILME DE CU TOTUL ALTA FACTURA SI M-A IMPRESIONAT DE FIECARE DATA .
NU DISCUT MAI MULT-PT.CINEFILUL ADEVARAT ESTE UN REGAL DE JOC ACTORICESC. SI VA AVEA PARTE DE UN CUPLU UNIC:EL SI SHIRLEY
ORICUM , FILMUL MI-A FACUT IMPRESIA UNUI PRODUS MARCA WOODY ALLEN MULT MAI ELEVAT ,MAI SUBTIL.
IAR IDEEA...
E PROST ORI INTELEPT???
DEPINDE DE CEL CU CARE ARE DE A FACE.
Iulidesprefilme
pe 07 Octombrie 2012 12:06
De neuitat aici Peter Sellers şi, evident, Shirley MacLaine.
AdrianPopescu
pe 02 Octombrie 2012 01:34
Interpretare deosebita din partea lui Peter Sellers, aflat intr-un rol extrem de complex.
Filmul ar trebui redifuzat intens inaintea oricarui scrutin electoral din Romania... Gradinar, marinar...
cosmin742000
pe 13 Iulie 2012 09:20
O tragi-comedie , sau o dramedie (ca sa ii fac pe plac si lui STefan Dibroiu) foarte buna , din perioada de sfarsit a carierei actorilor Peter Sellers si Shirley McLaine
emi4bt
pe 27 Octombrie 2011 11:22
Peter Sellers si Shirley MacLaine http://www.youtube.com/watch?v=FcPQ9gww_qc
Anna-Maria
pe 01 August 2011 14:14
Filmul "Un gradinar face cariera" spune foarte complicat o idee de buna-cuviinta: cu cat vorbesti mai putin si cu cat esti mai linistit, cu atat oamenii te vor considera mai inteligent. Cam asta se intampla si in filmul acesta, unde Chance devine Chauncey dintr-o intamplare (by chance ;)) ) si ajunge sa fie candidatul ideal pentru postul de presedinte al Statelor Unite.
Intr-un fel, filmul mi-a adus aminte de Rain Man si Dustin Hoffman in rolul lui Raymond autistul, probabil pentru ca Chance este atat de zapacit, nestiutor si inocent incat pare un pic retardat. Problema este ca el nu are deloc probleme mintale, el nefiind de fapt educat (nu stie sa scrie si nici sa citeasca) si nu a iesit niciodata din casa pentru a vedea cum trebuie sa abordezi oamenii (vezi scena in care ii cere de mancare femeii de pe strada cu sacosele pline).
Vegetarian
pe 26 Aprilie 2011 05:15
. . . Cine nu viseaza sa se ocupe de copacii si gradinile oamenilor bogati si sa se uite la tv ? Pt cineva care nu a mers niciodata cu masina dar sa uitat la tv , masina este un televizor dar poti vedea mai departe . Liftul este cea mica camera pt cineva care merge pt prima oara cu el . Etc .. Totusi daca se urca nevasta proprietarului pe gradinar in dormitorul lui , el se bucura ca ea nu sa deskis ca o floare , pt el ...
1 ian 2016
josimario
pe 30 Martie 2011 09:35
probabil majoritatea stiti cata propaganda se face pe aceste subiect (masonerie ). am ramas uimit de finalul filmului acolo unde 6 barbati il carau pe Benjamin Rand pe ultimul drum, in acelasi timp hotarand viitorul presedinte si oprindu-se la o piramida cu acel ochi in varf...Din discutia celor 6 reiese ca si Ben ar fi fost tot mason...
balika
pe 20 Noiembrie 2010 15:10
Un film al carui mesaj se poate interpreta in multe feluri. Poti vedea povestea haioasa, povestea tragica, un personaj care se poate inlocui cu diverse atitudini omenesti, poti vedea inocenta oferita de izolarea unui om fata de lumea de afara. Spune foarte multe filmul asta si de cate ori te gandesti la ce ai vazut in aceste doua ore, te gandesti diferit la el.
Chance, un bărbat trecut de prima tinerețe, consumă televiziune pe pâine. Aceasta este viața cu care s-a obișnuit dar și realitatea în care-și duce existența: trăiește în exclusivitate prin a privi. Printre altele, misiunea lui este să aibă grijă de grădina casei, fiindu-i dedicat trup și suflet. Aceasta pare să fie singura activitate în care interacționează cu lumea materială, în rest trăind și imitând ceea ce vede la TV.
Locuia cu un bătrân avocat, ale cărui haine scumpe și resurse materiale îi erau la dispoziție, în schimbul serviciilor de grădinărit. Locuia, pentru că într-o bună zi îi este servită vestea că bătrânul a murit. Chance o primește cu seninătate și schimbă programul, fără a vărsa vreo lacrimă. Nimic din ceea ce se întâmplă în afara televizorului nu-i clintește echilibrul.
Fiind forțat de circumstanțe să evacueze casa, respectiv lumea în care s-a format, Chance pleacă la drum cu o simplă telecomandă în buzunar, fiind surprins mai departe că acel obiect începe să devină nefolositor. Va insista să-l folosească, deoarece schimbarea programului se face doar la nivel vizual/mental, acțiunea nefiind oprită sau schimbată, sprijinind liberul arbitru al celor implicați.
În mod miraculos, este accidentat la genunchi de către un șofer ce conducea o limuzină. O cunoaște astfel pe frumoasa Eve Rand (Shirley MacLaine) și ajunge la impresionantul castel cu spital privat al celui care deținea limuzina, Ben Rand (Melvyn Douglas). În camera lui, evident, Chance se conectează imediat la televizor, aceasta fiindu-i principala grijă.
Întâmplarea face că numele lui este înțeles greșit, Chauncey Gardiner, dar nu este deranjat prea tare de confuzia creată și nici nu intervine în a face corecții. Felul în care-l numesc oamenii, contează prea puțin, dacă ei așa doresc să-l cheme. (Mai cunoaștem cumva vreun personaj din istoria omenirii, căruia nu-i pasă cum este numit de către oameni?)
Deși stilul de comunicare este plin de franchețe, reușește să inducă un lanț de conotații metaforice în dialogurile cu cei din jur, atât Eve cât și bătrânul Ben (bolnav, pe ultima sută de metri) fiind fascinați de înțelepciunea lui Chance. Reușește să-i seducă prin simplitate, eleganță și curajul de a spune lucrurilor pe nume, caracteristici pe care societatea modernă este nevoită să le evite în anumite circumstanțe. Ajunge astfel să-l influențeze pe Ben în afaceri și să-l cunoască în persoană pe președintele Americii (actorul Jack Warden), căruia-i spune că este mai scund în realitate decât la TV.
Cum era de așteptat, după interacțiunea cu acești oameni influenți, Chance este asaltat de către jurnaliști, oferindu-le cele mai echilibrate răspunsuri. Intrigați de acest personaj, presa și președintele încearcă să-i afle trecutul, dar se pare că acest om nu a lăsat nicio urmă pe nicăieri, fiind imposibil de detectat pe radarul societății.
Asistăm la câteva scene de-a dreptul amuzante, în care Chance este tras în jocurile seducției, evident ca parte pasivă, regizorul arătând că de fapt nimeni nu-l poate scoate din setările în care se află, nefiind influențat cu nimic. Influența este unilaterală, Chance fiind astfel capabil să rămână mereu același, ca și cum ar fi complet.
Nefiind astfel disponibil din punct de vedere emoțional pentru cei de dincolo, ca și cum ar trăi într-o altă lume, absorbit de ea dar neatins de latura fizică, atunci când este în aceeași încăpere cu moartea, alege să iasă din tablou, aflându-se la polul opus în acest spectru existențial.
Poate că Chance este singurul care poate să iasă efectiv din televizor și să-și continue drumul sau filmul, cu pace și demnitate, având mereu grijă de orice vlăstar al vieții. Fiind Acolo în permanență, în acel loc în care totul curge ciclic, în care regenerarea spiritului este un fenomen conștient și necesar. Așa am interpretat scena finală, nu voi dezvălui mai departe ce se întâmplă acolo.
Filmul merită văzut atât pentru satira cu care sunt prezentate activitățile cotidiene sau politice, dar și pentru doza filosofică din spatele dialogurilor. Las în final discursul cu care l-a cucerit într-un mod perplex pe președintele Americii: în grădină, creșterea are sezonul ei. Prima dată vin primăvara și vara iar apoi avem toamna și iarna. Apoi vin din nou primăvara și vara. Poate fi creștere economică sau orice fel de creștere. Asta depinde de alegerea privitorului.
AM INCERCAT DE CATEVA ORI, DAR NU AM REUSIT SA VAD NICIUN FILM.
CE TREBUIE FACUT?
etpat, sfârșitul deschis arătând că nu îi este frică să devină altceva, că se îndreaptă spre un loc, un “acolo”, chiar dacă nu e o destinație, sau poate nu e deloc.
interesant.................
L-AM VAZUT SI IN FILME DE CU TOTUL ALTA FACTURA SI M-A IMPRESIONAT DE FIECARE DATA .
NU DISCUT MAI MULT-PT.CINEFILUL ADEVARAT ESTE UN REGAL DE JOC ACTORICESC. SI VA AVEA PARTE DE UN CUPLU UNIC:EL SI SHIRLEY
ORICUM , FILMUL MI-A FACUT IMPRESIA UNUI PRODUS MARCA WOODY ALLEN MULT MAI ELEVAT ,MAI SUBTIL.
IAR IDEEA...
E PROST ORI INTELEPT???
DEPINDE DE CEL CU CARE ARE DE A FACE.
Filmul ar trebui redifuzat intens inaintea oricarui scrutin electoral din Romania... Gradinar, marinar...
Intr-un fel, filmul mi-a adus aminte de Rain Man si Dustin Hoffman in rolul lui Raymond autistul, probabil pentru ca Chance este atat de zapacit, nestiutor si inocent incat pare un pic retardat. Problema este ca el nu are deloc probleme mintale, el nefiind de fapt educat (nu stie sa scrie si nici sa citeasca) si nu a iesit niciodata din casa pentru a vedea cum trebuie sa abordezi oamenii (vezi scena in care ii cere de mancare femeii de pe strada cu sacosele pline).
1 ian 2016