A trecut multa vreme de la realizarea acestui film, si-a mai piedut din prospetime...
blackmore
pe 14 August 2019 11:50
Un film stricat de prestatia penibila a lui Penelope Cruz
Iulidesprefilme
pe 30 Aprilie 2019 11:10
Pelicula regizorului Fernando Trueba a fost apreciată și peste ocean, nu doar în Europa, astfel că a fost recompensată cu Oscar la categoria Cel mai bun film străin al anului 1992...
mladitza
pe 06 Noiembrie 2016 08:55
interpretari actoriceşti de excepţie (chiar şi cei din rolurile secundare strălucesc), Penelope e dulce la cei vreo 17-18 ani cat avea, Ariadna Gil foarte şarmantă, Gabino Diego foarte simaptic, toate prezenţele feminine - încântătoare, iar Fernando Fernán Gómez - formidabil în rolul lui Manolo. Dialogurile excepţionale, lasă să se strecoare şi accente tragice în această comedie, care pe mine m-a cucerit.
cezarika21
pe 06 Martie 2016 17:37
Expresia ”Belle Époque” se referă, în general, la o perioadă de optimism, pace, prosperitate economică și înflorire artistică, adică la o perioadă când lumea speră, iubește și trăiește bine și nu-și pune problema supraviețuirii. Răul există, dar se află în stare latentă, iar oamenii petrec și se bucură de viață.
Filmul lui Fernando Trueba prezintă spectatorilor o astfel de perioadă: zorii apariției celei de-a doua Republici Spaniole (1931), când Spania începea să iasă din amorțirea feudală și bigotă și își căuta propriul drum într-o Europă interbelică tot mai înfloritoare. Din păcate, această epocă de deschidere a fost una scurtă, iar țara a intrat curând într-unul dintre cele mai dureroase perioada ale existenței sale: crudul război civil și îndelungata dictatură franchistă.
Subiectul filmului este simplu: un tânăr republican dezertează din armata monarhistă și poposește pe drumul spre Madrid într-un sat unde cunoaște un pictor boem, de la care nu se mai dă dus, atras fiind de frumusețea celor patru fiice ale bătrânului sau, mai precis, ”siguiendo el olor del coño de mis hijas" după cum se exprimă norocosul tată. Încurcăturile sentimentale ce au loc acolo scot în evidență tot mai mult atmosfera optimistă și plină de speranță a unei țări ce începea să se emancipeze politic și să se dezvolte economic. O scurtă perioadă boemă ce a fost retezată cu duritate de îngerul negru al morții, ce a adus ani grei de război și apoi decenii de izolaționism și de stagnare.
Filmul degajă o atmosferă de nostalgie după o prea scurtă epocă de progres, în care oamenii aveau timp să petreacă, să danseze, să râdă și să se bucure de viață. Este o viziune caldă și exuberantă a vieții, plină de lumină și de culoare, după cum o exprimă Thomas Mann în ”Muntele vrăjit”: ”O, fermecătoare frumusețe organică compusă nu din vopsea și nici din piatră, ci din materie vie și coruptibilă. Privește-i umerii și șoldurile, sânii înfloriți pe piept, coastele aliniate în perechi, buricul în adâncul pântecului și sexul negru între coapse. Lasă-mă să-ți simt expirația porilor și să-ți ating puful, imagine umană a apei și albumenului, destinată anatomiei mormântului, și lasă-mă să mor cu buzele mele apăsându-le pe ale tale”.
Nota mea: 8,5.
corigeb
pe 27 Septembrie 2010 11:44
Un film bun si cu multe momente amuzante (ca si ideea in sine de altfel) insa remarcabil este prin participarea lui Penelope care pe atunci era doar o adoloscenta la fel de talentata insa nu si la fel de frumoasa ca in prezent
Filmul lui Fernando Trueba prezintă spectatorilor o astfel de perioadă: zorii apariției celei de-a doua Republici Spaniole (1931), când Spania începea să iasă din amorțirea feudală și bigotă și își căuta propriul drum într-o Europă interbelică tot mai înfloritoare. Din păcate, această epocă de deschidere a fost una scurtă, iar țara a intrat curând într-unul dintre cele mai dureroase perioada ale existenței sale: crudul război civil și îndelungata dictatură franchistă.
Subiectul filmului este simplu: un tânăr republican dezertează din armata monarhistă și poposește pe drumul spre Madrid într-un sat unde cunoaște un pictor boem, de la care nu se mai dă dus, atras fiind de frumusețea celor patru fiice ale bătrânului sau, mai precis, ”siguiendo el olor del coño de mis hijas" după cum se exprimă norocosul tată. Încurcăturile sentimentale ce au loc acolo scot în evidență tot mai mult atmosfera optimistă și plină de speranță a unei țări ce începea să se emancipeze politic și să se dezvolte economic. O scurtă perioadă boemă ce a fost retezată cu duritate de îngerul negru al morții, ce a adus ani grei de război și apoi decenii de izolaționism și de stagnare.
Filmul degajă o atmosferă de nostalgie după o prea scurtă epocă de progres, în care oamenii aveau timp să petreacă, să danseze, să râdă și să se bucure de viață. Este o viziune caldă și exuberantă a vieții, plină de lumină și de culoare, după cum o exprimă Thomas Mann în ”Muntele vrăjit”: ”O, fermecătoare frumusețe organică compusă nu din vopsea și nici din piatră, ci din materie vie și coruptibilă. Privește-i umerii și șoldurile, sânii înfloriți pe piept, coastele aliniate în perechi, buricul în adâncul pântecului și sexul negru între coapse. Lasă-mă să-ți simt expirația porilor și să-ți ating puful, imagine umană a apei și albumenului, destinată anatomiei mormântului, și lasă-mă să mor cu buzele mele apăsându-le pe ale tale”.
Nota mea: 8,5.