Bellflower (2011)

O poveste dementa care incepe promitator dar continua aiurea.

Imagine foarte proasta, nu distingi nimic. Cred ca ori vroiau sa ascunda calitatea proasta a decorurilor, ori sa strige in gura mare ce buget mic au avut.

Pentru country geeks si adrenaline junkies o merge, dar altfel mai bine vedeti un film adevarat.

Apropo, SPOILER, intrebari retorice legate de poveste. De unde primeau tinerii aia bani? Nu parea sa munceasca nimeni, nu erau intr-un campus, locuiau de capul lor (unii in chirie) fara parinti intr-un orasel-sat. Ce se intamplase cu Courtney si Aiden? Nu erau impreuna? N-au fost deloc impreuna? Sau cand s-au despartit? De ce iesise Woodrow plin de sange dupa scena violului? Ce se intamplase?

Wow. Este foarte posibil ca asta sa fie filmul perfect pentru barbati, pentru ca o parte din noi cu siguranta a fost acolo. Fight Club s-a apropiat foarte mult, da' filmu' asta l-a detronat. Toate fanteziile care ti-ar putea trece prin cap, ca barbat (exceptand cazurile de psihopatie), sunt in filmul asta. Un film realist si emotional, din punctul de vedere a ceea ce vrea sa fie si sa transmita. O coloana sonora ce se potriveste filmului si un "look" perfect pentru ceea ce vrea sa interpreteze. In anumite momente ale filmului chiar poti simti emotiile transmise de film. Bestial. Nu ma asteptam la asa ceva.

un film bun, cu un look aparte, coloana sonora excelenta. Recomandat fanilor lui Tarantino

unul dintre cele mai de CCT filme pe care l-am vazut intr-o perioada de vreo 2 ani jumate'

Pot zice ca mananc filme pe paine dar pana acum nu am mai vazut asa ceva. M-am simtit de parca am facut un tur prin filmele lui Linch si ale lui Tarnatino la un momnet dat,dar transpuse in alta forma o forma ba mai grindhousish ba mai madd ceva surprinzator a fost prima oara in viata cand mi-am zis de unde pot cumpara 10 dvd-uri cu filmul asta sa le inpart pe la prieteni merita avut in original.Multumesc . Evan Glodell multumesc Bellflower.

Craziest shit I've seen since Rubber. Evan Glodell e un baietas maserias care dandu-si seama ca nimeni din industrie n-are de gand sa-i dea vreo sansa, se apuca sa mestereasca singurel un film la care e om-orchestra: regizor, scenarist, actor principal, producator, monteur. Isi strange la un loc fanteziile si trusa de unelte si construieste un film in care isi distribuie ca eroi produsele fizice ale pasiunilor lui, coborate parca din versiuni nedifuzate de Mad Max, Pimp My Ride si Brainiac: un aruncator de flacari si 2 masini tunate pentru Post-Apocaliptic: the flame spitting Medusa / the whiskey pumping Speed Biscuit ("it's like a James Bond car for drunks" va zice un personaj la un moment dat). Dar device-urile din fata camerei nu sunt singurele "genuine inovations" pe care Glodell le scoate la inaintare. Filmul are un look aparte, cand videogamish, cand vintage, cand focalizand doar o parte a cadrului,cand avand parca noroi pe lentila, si asta datorita camerei digitale speciale asamblata din bucati. Dar peste tot acest DIY tehnic cade povestea filmului, cu realismul aspru al drumului sinuos dintre iluzie si autodistrugere (potentata de o coloana sonora remarcabila prin melancolia ei aspra), un realism atat de tricky incat desi prezentul povestii nu trece niciodata de granita posibilului, te amageste pe tine ca spectator sa cazi intr-un spatiu oniric atat de dark, incat finalul te face sa te simti putin tradat prin faptul ca nu ia foc ci iti ofera in loc un dus rece. Care trezeste. Si numai filmele indraznete trezesc.

Nu merita timpul pierdut cu acest film.....Nici macar de curiozitate.