Stan și Bran sunt nevoiți să-și câștige existența făcând pe muzicanții în iarna geroasă a anului 1929, unul cântând la contrabas, iar celălalt la o mică orga, sperând că trecătorilor li se va face milă de ei și le vor lăsa ceva mărunțiș într-o ceșcuță. După două ore de cântat, timp în care nasul lui Bran devine atât de vânăt încât Stan îl aseamănă cu o gaiță, câștigul lor fiind zero, cei doi se gândesc că ar fi bine să-și caute alt loc, neștiind că până atunci au cântat la intrarea unui institut de surdo-muți. După ce o femeie le dă un dolar numai ca să mearga în alta parte, cei doi ajung într-un cartier rău famat, plin cu ucigași și hoți de buzunare, unde cântecele lor deranjează, ajungând ca situația să scape de sub control. Dupa ce instrumentele le sunt distruse, norocul pare sa le surada când Stan zărește pe jos un portofel.