Părerea criticului
Ce ar fi fost Ben Hur, un erou mai mult sau mai puțin tragic al Antichității, fără asocierea cu valorile creștine? Probabil un alt Spartacus. Povestea eroică din Ben Hur capătă încă o dată valențe morale, de data aceasta în mâna regizorului Timur Bekmambetov prin asocierea cu valorile creștine - în principal iertarea dușmanului. Dacă filmul original din 1959 vorbeşte despre răzbunare, regizorul kazah Bekmambetov rămâne fidel romanului scris de Lew Wallace în care e voarba în primul rând despre iertare.
Ben-Hur (Charlton Heston) cel din 1959 era mânat de răzbunare, se răzbună, dar personajul său nu se împlinește decât în urma întâlnirii cu Iisus. În filmul din 2016, Iuda Ben-Hur (Jack Huston) e definit în principal de virtutea creştină a iertării. Deși specializat în filme de acțiune (Wanted, Abraham Lincoln: Vampire Hunter), iată că Bekmambetov reușește să facă un film în care personajele au substanţă (umană). Inclusiv antagonistul, Messala (Toby Kebbell), e reabilitat în acest film. În filmul original Masalla era doar bruta. Datorită spiritului eroic și aventuros al lui Mesalla, îi putem accepta ambiția și orgoliul. în câteva momente îl percepem ca pe o victimă el însuși.
Filmul este impresionant prin ilustrativismul supradimensionat și extraordinara gestionare a secvențelor cu bătăliile navale şi cursele carelor de luptă...
Pe de altă parte, în prolog, pe omul blând și de treabă, cum este portretizat Ben-Hur de către Jack Huston, care încearcă să evite conflictele, îl bănuim de primele semne de lașitate. Sigur, acestea nu se vor confirma pe parcurs, e doar modul în care realizatorii se joacă cu percepția noastră asupra personajelor. Cert este că Ben-Hur și Mesalla sunt fețele aceleiași monede, regizorul alocându-le celor doi cam același timp pe ecran.
Dincolo de ceea ce dă „carne” filmului din 2016, și anume personajele, Timur Bekmambetov rămâne tributar grandilocvenţei imagistice din anii 1960, iar asta este cât se poate de atractiv văzut pe ecran IMAX și în 3D. Se distinge respiraţia amplă a mizanscenelor şi a compoziţiilor, dar mai ales extraordinara gestionare a secvențelor cu bătăliile navale şi cursele carelor de luptă. Filmul este impresionant prin ilustrativismul supradimensionat (arena romană e grandioasă). Rezultatul este un spectacol cinematografic impresionant.
Iată, așadar, că avem acum ocazia să vedem pe marile noastre ecrane un film care promovează valorile clasice, tradiționale, care s-au reflectat foarte mult în filmele perioadei de aur a Hollywoodului. Valori precum reușita prin forțele proprii, lupta omului cu nedreptatea, cu ostilitatea, îndrăzneala, curajul, încrederea, prietenia, răzbirea de unul singur și iertarea - în fond valori pe care s-a întemeiat civilizația occidentală. Acestea plus principii de viață atemporale sunt reînsuflețite în filmul cu premiera în cinematografele noastre pe 19 august.
Ben-Hur (Charlton Heston) cel din 1959 era mânat de răzbunare, se răzbună, dar personajul său nu se împlinește decât în urma întâlnirii cu Iisus. În filmul din 2016, Iuda Ben-Hur (Jack Huston) e definit în principal de virtutea creştină a iertării. Deși specializat în filme de acțiune (Wanted, Abraham Lincoln: Vampire Hunter), iată că Bekmambetov reușește să facă un film în care personajele au substanţă (umană). Inclusiv antagonistul, Messala (Toby Kebbell), e reabilitat în acest film. În filmul original Masalla era doar bruta. Datorită spiritului eroic și aventuros al lui Mesalla, îi putem accepta ambiția și orgoliul. în câteva momente îl percepem ca pe o victimă el însuși.
Filmul este impresionant prin ilustrativismul supradimensionat și extraordinara gestionare a secvențelor cu bătăliile navale şi cursele carelor de luptă...
Pe de altă parte, în prolog, pe omul blând și de treabă, cum este portretizat Ben-Hur de către Jack Huston, care încearcă să evite conflictele, îl bănuim de primele semne de lașitate. Sigur, acestea nu se vor confirma pe parcurs, e doar modul în care realizatorii se joacă cu percepția noastră asupra personajelor. Cert este că Ben-Hur și Mesalla sunt fețele aceleiași monede, regizorul alocându-le celor doi cam același timp pe ecran.
Dincolo de ceea ce dă „carne” filmului din 2016, și anume personajele, Timur Bekmambetov rămâne tributar grandilocvenţei imagistice din anii 1960, iar asta este cât se poate de atractiv văzut pe ecran IMAX și în 3D. Se distinge respiraţia amplă a mizanscenelor şi a compoziţiilor, dar mai ales extraordinara gestionare a secvențelor cu bătăliile navale şi cursele carelor de luptă. Filmul este impresionant prin ilustrativismul supradimensionat (arena romană e grandioasă). Rezultatul este un spectacol cinematografic impresionant.
Iată, așadar, că avem acum ocazia să vedem pe marile noastre ecrane un film care promovează valorile clasice, tradiționale, care s-au reflectat foarte mult în filmele perioadei de aur a Hollywoodului. Valori precum reușita prin forțele proprii, lupta omului cu nedreptatea, cu ostilitatea, îndrăzneala, curajul, încrederea, prietenia, răzbirea de unul singur și iertarea - în fond valori pe care s-a întemeiat civilizația occidentală. Acestea plus principii de viață atemporale sunt reînsuflețite în filmul cu premiera în cinematografele noastre pe 19 august.
