Comentarii Comentează
  • wildinthecountry
    pe 03 Iunie 2014 12:06
    Un film excelent vazut la TIFF in aceeasi zi cu Ida, si culmea, realizat tot in alb si negru.
    Spre deosebire de black and white-ul din Ida, care a fost facut pentru a ne integra mai bine in Polonia anului 1962, actiunea acestui film are loc intr-un Helsinki al zilelor noastre, unde presimti in fiecare secunda ca se va intampla ceva rau...
    Regizoarea mizeaza pe tonul sumbrii al povestii, imprinand un aer grav vizualului si cinematografiei cu usoare elemente suprarealiste.
    Secventa onirica de inceput a filmului cu visul avut de protagonistul principal este deosebit de expresiv realizata, acorzandu-i-se atentie fiecarui detaliu in parte.
    In aceasta drama avem, pe langa jocul actoricesc deosebit al tanarului de doar 14 ani , si discutii filozofice pe teme existentialiste , care-i confera filmului o mare profunzime.
    Simo este in film un pusti in cautarea propriei identitati, nesigur pe el, care are nevoie disperata de un model pe care sa il urmeze si il gaseste din nefericire in fratele sau mai mare condamnat sa faca inchisoare pentru trafic de droguri.
    Interactiunea dintre acestia 2, precum si dintre tanarul Simo si un vecin homosexual declanseaza in baiat o stare sufleteasca contradictorie, care va duce spre deznodamantul neasteptat( sau previzibil totusi ?), care are legatura cu prima secventa de inceput a peliculei.
    Viziunea nihilista asupra societatii si rasei umane imprimata baiatului de catre fratele mai mare isi pune adanc amprenta pe el si nu-i lasa nici o cale de scapare...
    Nota finala: 9,5/10.