Sinopsis
Ioanide (Ion Pacea), artist apolitic si neinteles care viseaza la “lucruri normale in strainatate, dar imposibile la noi", a dus ca arhitect sub vechiul regim, o viata dificila. Dupa 1944, situatia i s-a ameliorat datorita si pretuirii unui comunist luminat poreclit Botticelli (Stefan Iordache), pe care, candva, l-a ascuns de politie in podul casei sale. El primeste comenzi de monumente culturale de anvergura, desi are “la dosar” balastul copiilor sai rataciti in aventura legionara si continua sa accepte, in anturaj, un cerc de adulatori din fosta elita.
Film inspirat din romanele "Bietul Ioanide" si "Scrinul negru" de George Calinescu.
"Incapabili de selectie si orientare in imensul material epic propus de George Calinescu, autorii isi lasa structurile in bataia tuturor ofertelor romanului, intr-o dramaturgie diforma si lipsita de substanta, pretext pentru exercitiile de stil. In Ioanide, pictorul Ion Pacea are prestanta, trage cerebral din pipa e fotogenic si frazeaza cu distinctie, dar ramane exterior personajului. Sarea si piperul le aduc compozitiile echipei de actori profesionisti. Cat despre regizor, el isi completeaza opera cu reminiscente de cinemateca: laitmotivul cohortei personajelor traversand un camp, ca in Le charme discret de la bourgeoisie, panoptic de masti in genul unor filme ale lui Iulian Mihu, o secventa care alterneaza uciderea unui universitar cu un concert de violoncel (precum cupletul din Cabaret) sau alte epigonisme. In rest, 15 minute de palavrageala in salonul Valsamaki, 25 de minute de exotism balcanic la talcioc (scenograf Virgil Moise, Premiul ACIN) si, dupa 3 ore de discursuri si tirade, filmul se incheie fericit in acordurile melancolice ale muzicii lui Adrian Enescu (Premiul ACIN)". (Tudor Caranfil)
„Pentru mine Elvira din filmul lui Dan Pita si Eugen Barbu, e o compozitie de caracter si in acest sens reprezinta o premiera absoluta in cariera mea teatrala si cinematografica. De aceea am depus un mare efort ca sa mi-o inchipui si apoi ca sa ma transform in imaginea pe care mi-am facut-o. Rezultatul: cand ma privesc in oglinda vad alt om, nu sunt eu.” – Leopoldina Balanuta – 1978 (Cinema)
Film inspirat din romanele "Bietul Ioanide" si "Scrinul negru" de George Calinescu.
"Incapabili de selectie si orientare in imensul material epic propus de George Calinescu, autorii isi lasa structurile in bataia tuturor ofertelor romanului, intr-o dramaturgie diforma si lipsita de substanta, pretext pentru exercitiile de stil. In Ioanide, pictorul Ion Pacea are prestanta, trage cerebral din pipa e fotogenic si frazeaza cu distinctie, dar ramane exterior personajului. Sarea si piperul le aduc compozitiile echipei de actori profesionisti. Cat despre regizor, el isi completeaza opera cu reminiscente de cinemateca: laitmotivul cohortei personajelor traversand un camp, ca in Le charme discret de la bourgeoisie, panoptic de masti in genul unor filme ale lui Iulian Mihu, o secventa care alterneaza uciderea unui universitar cu un concert de violoncel (precum cupletul din Cabaret) sau alte epigonisme. In rest, 15 minute de palavrageala in salonul Valsamaki, 25 de minute de exotism balcanic la talcioc (scenograf Virgil Moise, Premiul ACIN) si, dupa 3 ore de discursuri si tirade, filmul se incheie fericit in acordurile melancolice ale muzicii lui Adrian Enescu (Premiul ACIN)". (Tudor Caranfil)
„Pentru mine Elvira din filmul lui Dan Pita si Eugen Barbu, e o compozitie de caracter si in acest sens reprezinta o premiera absoluta in cariera mea teatrala si cinematografica. De aceea am depus un mare efort ca sa mi-o inchipui si apoi ca sa ma transform in imaginea pe care mi-am facut-o. Rezultatul: cand ma privesc in oglinda vad alt om, nu sunt eu.” – Leopoldina Balanuta – 1978 (Cinema)
