Părerea criticului
Există foarte puţine francize în care al doilea e mai bun decât primul, al treilea decât al doilea so on (exemplu noua serie Batman a lui Nolan) dar de cele mai multe ori evoluţia calitativă a sequelurilor este una descendentă. În cazul de faţă John Whitesell nici măcar nu s-a mai chinuit să creeze un scenariu cât de cât original ci a luat nişte piese din alte filme (White Chicks, Some Like It Hot, High School Musical, Step Up, sau College Trip) şi a format un puzzle în care piesele s-au potrivita dar imaginea rezultată a fost vraişte. Absolut nimic nou decât o înşiruire de clişee, tânărul de culoare care vrea să renunţe la facultate în favoarea hip-hop-ului (Step Up). Soarta lui se schimbă în momentul în care acesta asistă la o crimă aşa că este nevoit să găsească o soluţie cu ajutorul căreia să treacă neobservat şi firul narativ continuă în aceeaşi manieră nefăcând altceva decât să copieze nuclee din alte filme şi să le stârcească oarecum să rezulte într-un nou film.
În mod normal, dacă aveţi o oarecare cultură cinematografică nici nu mai aveţi nevoie să urmăriţi acest film. Dacă doreau să personalizeze cumva filmul puteau să îi dea măcar un ton mult mai comic şi în acelaşi timp mai original. Poantele sunt aceleaşi cu cele din filmele pe care le copiază deci măcar din punctul acesta de vedere nu veţi vedea ceva nou.
Din prima parte a francizei a mai rămas doar o părticică din titlu care se va repeta ori de câte ori vor dori să facă un nou sequel şi anume „Big Momma’s” iar motivul este cât se poate de clar: cei care au văzut prima parte se vor simţi mult mai obligaţi să se uite şi la aceasta din dorinţa de a lua parte la un deznodământ care oricum nu mai are nimic de-a face cu prima parte. Acea situaţie în care Lawrence se îmbrăca cu acel costum enorm începe să devină din ce în ce mai prăfuită iar dacă producătorii nu vor înţelege asta nu vor face altceva decât să distrugă şi micul impact pe care l-a creat prima parte.
Pentru cei obişnuiţi cu filmele fără fond orice nou film care urmează aceeaşi tendinţă este bine venit. Sunt şanse foarte mici ca cei care văd acest film să fi văzut şi „Some Like It Hot”, e o diferenţă de gusturi şi cerinţe deci probabilitatea să facă vreo corelaţie sunt infime. Pentru ei a fost făcut acest film.
În mod normal, dacă aveţi o oarecare cultură cinematografică nici nu mai aveţi nevoie să urmăriţi acest film. Dacă doreau să personalizeze cumva filmul puteau să îi dea măcar un ton mult mai comic şi în acelaşi timp mai original. Poantele sunt aceleaşi cu cele din filmele pe care le copiază deci măcar din punctul acesta de vedere nu veţi vedea ceva nou.
Din prima parte a francizei a mai rămas doar o părticică din titlu care se va repeta ori de câte ori vor dori să facă un nou sequel şi anume „Big Momma’s” iar motivul este cât se poate de clar: cei care au văzut prima parte se vor simţi mult mai obligaţi să se uite şi la aceasta din dorinţa de a lua parte la un deznodământ care oricum nu mai are nimic de-a face cu prima parte. Acea situaţie în care Lawrence se îmbrăca cu acel costum enorm începe să devină din ce în ce mai prăfuită iar dacă producătorii nu vor înţelege asta nu vor face altceva decât să distrugă şi micul impact pe care l-a creat prima parte.
Pentru cei obişnuiţi cu filmele fără fond orice nou film care urmează aceeaşi tendinţă este bine venit. Sunt şanse foarte mici ca cei care văd acest film să fi văzut şi „Some Like It Hot”, e o diferenţă de gusturi şi cerinţe deci probabilitatea să facă vreo corelaţie sunt infime. Pentru ei a fost făcut acest film.
