Bin-jip (2004)

Un film foarte bun si mai ales original.Daca nu vii cu ceva nou.... ce rost are sa faci filme.

Sub o cu totul alta modalitate scenaristico-regizorala de realizare efectiva a lui si anume una mult mai apropiata de civilizatia si cutumele european-atlantice si in plus excluzand si niste ciudatenii majore precum ar fi de exemplu intrarea TOTUSI PRIN EFRACTIE in locuintele altora si in intimitatea familiala a acestora, desigur FARA ACORDUL LOR, chiar daca fara intentii vadit si direct condamnabile, absoluta lipsa a oricarei comunicari verbale intre cele doua personaje principale(!!!), cat si de exemplu foarte ciudatul mod ultra copilaresc de exersare a lovirii mingilor de golf in conditiile in care acestea sunt strans legate de baza unui copac,etc...,deci excluzand toate cele mentionate mai sus si in plus si cu un alt tip de realizare amintit la inceput, probabil ca acest film ca si continut de baza interesant psihologico-moral al relatiilor familial-sentimentale barbat-femeie, ar fi fost desigur de o calitate foarte mult superioara acesteia croita desigur pe baza unor cutume specific asiatice ale rasei asa-zis "galbene", cu care eu personal NU "REZONEZ".
In consecinta nu pot acorda acestui film decat 3 stele...

3-Iron (Hangul: 빈집; RR: Bin-jip; lit. "Empty House") - Referitor la titlu, ii atribui traducerea de "Casa goala", sau mai literar, "Casa pustie" sau "Locuinta pustie", insemnand ca desi in aceea casa locuieste un cuplu, de fapt acei doi oameni nu mai au nimic in sufletul lor, devenind astfel 2 papusi fara viata, si vine acest nomad care ii insufla viata papusii cu inca ceva umanitate ramasa...

So addictive! Este total diferit de filmele occidentale! Exotismul acestei culturi m-a sedus total. Am devenit dependenta de filmele orientale mai demult, datorita serialelor coreene, dar acum o sa caut toate filmele acestui regizor.
Ii dau dreptate lui Steven Jay Schneider cand a inclus acest film in cele 1001 de filme de vazut intr-o viata. Chiar ca e un must!

Ce-o fi insemnand "Bin jip" in coreeana? Foarte probabil nu "Menage a trois", titlu care nu prea se potriveste cu ceea ce se vede pe ecran in ciuda faptului ca avem de-a face cu un triunghi amoros special, original. Mai degraba traducerea in engleza, adica "Empty house" rimeaza mai bine cu intregul, cu relatia dintre "doamna" si "vagabond". Doamna e la capatul rabdarii intr-o casnicie ratata, "vagabondul" e, in ciuda situarii in afara legi, un personaj fascinant care cauta fericirea intr-o lume dura care n-are timp sa-i acorde atentie... "Bin jip" e parca mai putin violent, mai poetic prin comparatie cu "Pieta" dar si aici Kim Ki Duk isi impune propriul stil de filmare, viziunea proprie asupra unei lumi care ar putea fi frumoasa daca n-ar fi, de prea multe ori, atat de urata...

Cum să te regăseşti pe tine însuţi încercând să trăieşti viaţa altora. Acesta pare a fi subiectul filmului.
Dar e mult mai mult decât atât. E chiar şi o invitaţie la reflecţie.
Până la urmă, o lecţie de cinema prezentată magistral de Kim Ki-Duk.

un film foarte bun ,l am mai vazut cu mult timp in urma si
de ce nu l am revazut merita!

In mare, un film frumos dar unele scene strica pur si simplu aceasta frumusete.

desi sunt doar cateva dialoguri , nu am fost nici macar o secunda plictisit , la fel ca in Spring , Summer ... sau celalalte filme ale lui Kim. recomand celor care urmaresc acest gen de filme.
o poveste de dragoste foarte frumoasa , nota 8.

un film neasteptat de bun , mai ales pentru cine are rabdare sa-l urmareasca pana la capat ... Un film in care se zic multe chiar daca nu are dialoguri... Iar pentru cine zice ca nu e realist , nu are decat sa se uite la arnold cum trage cu cate un automat din fiecare mana....
Cat despre trabucerea titlului...... Menaj in trei ?!?!?!?! Da un accent de porno , iar pentru asta e cazul sa fie toti 3 de acord cu asta . Ori aici sunt sigur ca sotul legitim nu ar fi de acord cu asta :-)))))) Deci nici vorba de "Menaj in trei"

Tare, scena din casa boxerului cand stateau si se benoclau la tv, intr-adevar trilogia micky ward - arturo gatti e una de colectie :). In mod normal rabdare pentru filme din astea cam am, da aici prea multe faze trase de par ca sa pot duce filmul la capat. Genu’ asta de filme am mai vazut pe la asiatici, facute mult mai bine.

Filmul asta e o experienta cu care nu te intalnesti in fiecare zi. Pacat ca nu e foarte cunoscut, in orice caz nu mai mult decat alte filme de dragoste.

Unul din cele mai frumoase si mai profunde filme pe care le-am vazut vreodata. Este un film care trebuie revazut, pentru ca e foarte greu sa descifrezi mesajele din prima vizionare. Soundtrack-ul (Natacha Atlas - Gafsa) iti ramane intiparit in suflet.

Este al doilea film asiatic vazut in aceasta saptamana,filme foarte bune ("Spring, summer...), si am realizat din nou ca diferentele de cultura intre noi si ei din genul acesta de filme se simte. Se promoveaza filmele cu multa violenta, cu dialoguri ce ar trebui sa se transforme intr-un lung sir de beep-uri si unele ca acesta sunt o necunoscuta pentru publicul nostru. Este de urmarit pentru ca si-ar pierde farmecul daca ai incerca sa-l povestesti.

S-a spus totul despre film. Multumesc de comentarii. Foarte bune comentariile aayanei, a lui klute dar si al Harukai... (cat se poate de sugestiv).
M-au impresionat multe scene din film, le voi pastra in amintire cred toata viata...sunt multe,ar fi mult de scris. Aproape de final, ea rosteste singurele cuvinte : TE IUBESC. Cuvinte ce zboara in directia sotului ramas perplex, dar trecand dincolo de el se indreapta spre barbatul pe care doar ea il poate vedea.

Hmmm...nu cred ca am vazut vreun film cu mai putine replici...si cu atat mai putin ca protagonistul sa nu aiba nici o replica...ce pot sa mai spun decat ca este ciudat, interesant si cam atat (daca era mai lung atunci era si plictisitor )

Deci da .. de cand ma tot tin sa-l vad .. tin minte c-a fost la tv .. in jurul de Revelion .. pe tvr 2 sau cultural .. si nu l-am prins .. dar poza asta din film .. vazuta pe revista mi-a ramas in minte .. il voi gasi .. si-l voi viziona cu siguranta ..

EDIT: wow .. pur si simlplu sublim .. n-am cuvinte .. tre' sa-l vezi cu ochii tai ca sa-l intelegi .. felul in care cadrele sugereaza ca nu exista nevoie de dialog .. la fel ca niste poze .. extrem de expresiv .. faza cu mingea de golf .. felul sau de-a folosi un apartament .. primul ei cuvant din film .. ahh Doamne .. arta .. de mult n-am mai vazut un asemenea film .. Ma-nclin !

nu e nevoie de cuvinte pentru a spune "te iubesc", linistea si intelegerea tacita dintre cei doi valoreaza mai mult decat orice cuvant rostit!

Dintre toate filmele de gen pe care le-am vazut , Bin-Jip e de departe "CEL MAI.." din toate punctele de vedere. M-a impresionat grozav.
Nu e nevoie de replici ca sa intelegi personajele si actiunea, imaginea si cadrele spun absolut tot.

mai mult decat interesant.. nu il ratat imerita vazut...............................

Bin-jip (Case pustii) este o afirmare lapidară, subtilă și intuitivă a profunzimilor ființei umane, concepute ca miniatură a Cosmosului și a elementelor care îl structurează, părerea mea fiind că, pentru înțelegerea autentică a peliculei, cel mai mult ne ajută simbolul extrem-oriental al yin-yang-ului - imagine a unității și a coexistenței armonioase a contrariilor. Un cerc cu o jumătate albă (yang, principiul masculin, focul) și una neagră (yin, principiul feminin, apa), jumătăți care se îmbină sinuos, sugerînd întrepătrunderea, și chiar mai mult, fiecare conținînd germenul celeilalte: albul, un punct negru, iar negrul, un sîmbure de alb. Povestea se țese din jocul fascinant al opuselor, vorbindu-ne, fără cuvinte, despre mînie și armonie, violență și împăcare, despre curaj și supunere, fermitate și lașitate.

Însă violența nu este nici pe departe identificată cu răul, dovadă fiind acele mingi de golf care-l lovesc "singure" pe polițist, animate parcă de mînia divină, precum și palma, absolut justificată, pe care i-o dă ea, spre final, soțului. După cum nici supunerea nu e însoțită mereu de semnul "minus" al lașității: fără supunere și acceptare, el nu ar fi ajuns invizibil, sau vizibil doar pentru ea, care, spre deosebire ființele grosiere și nedesăvîrșite, are ochi de văzut. Pe de altă parte, se observă cu claritate că nici "iubirea" nu este totuna cu binele și armonia: nu se poate spune că acel soț nu-și iubește soția, însă felul în care o face este brutal, pătimaș și egoist. Ca să nu mai vorbim de falsa pace care se instaurează în urma măsurării forțelor dintre bărbatul gelos și femeia nevinovată.

Adevăratul rău este dualitatea, ne indică, prin intermediul unei tăceri asurzitoare, voiajul terapeutic al lui Tae-suk și Sun-hwa. Dualitatea, lumea multiplicității, opoziția și adversitatea - toate, ingrediente ale vieții la nivel individual. În timp ce adevăratul bine, auzim cu ochii și pricepem cu inima, constă în însăși depășirea acestei individualități și a opozițiilor cărora ea le dă naștere neîncetat. Cîtă vreme rămînem prizonieri ai propriului eu, orice am face, chiar dacă iubim, sau pretindem că iubim, facem de fapt răul. Odată eul depășit, odată Sinele regăsit, putem face orice, chiar și să călcăm în afara țarcului conjugalității, putem să spargem mutra cuiva cu mingi de golf, sau, pur și simplu, să afirmăm că unu și cu unu fac tot unu - nu vom face (nu putem altfel) decît binele.

Privim și primim, împreună cu protagoniștii, o lecție de depășire de sine, în urma căreia atît spectatorul implicat, cît și actorul detașat sînt în măsură să discearnă că naturalul și artificialul, spontaneitatea și disciplina sînt unul și același lucru, și că, pe lumea asta mare, negrul este și purtător de lumină, nu doar de întuneric, în timp ce albul, cînd e prost înțeles, se preschimbă în paravan al tenebrelor. Este salutar și încurajator să vezi cum bărbatul reușește să-și integreze atributele feminității, devenind mai subtil și mai flexibil, și, invers, cum femeia cîștigă în strălucire și fermitate prin asimilarea atributelor masculine. De fapt, de cîștigat, cîștigă întreg realul, care își regăsește astfel jumătatea pierdută, visul: nici yin fără yang, nici yang fără yin. Un film care, după ce l-ai urmărit, te urmărește...

P.S. Păcat de versiunea românească a titlului, care, ca mai toate, ratează și trivializează.

Este un film foarte tare. Din curiozitate m-am uitat la acest film, iar acum vreau sa vad si celelalte filme ale acestui regizor. O ideee geniala. Iar expresivitatea actorilor reprezinta totul in acest film.

Extraordinar cum un film in care se spun atat de putine reuseste sa transmita atat de multe. Cei doi indragostiti efectiv nu-si adreseaza doua vorbe, insa iubirea lor este mai mult decat evidenta. O dragoste de vis, cum probabil nu putem vedea in realitate, i-as fi dat o nota si mai mare daca finalul era ceva mai putin bizar.

Film de arta coreean , cu atmosfera gen Kieslowski sau Antonioni ,dialoguri foarte putine, interesant .El si ea nu rostesc nici macar un cuvint tot filmul , la un moment dat chiar e enervant, poate n-am avut eu o dispozitie prea buna .
Iubirea ,din realitate trece in vis , primul comentariu al aayanei e foarte bun, totusi nu-l luati mai mult decit este, adica e o idee transpusa cinematografic , o parabola si nu ceva ce poate fi real. Ca film de entertainment , ca poveste , normal ca e slab, deci nu e ceva "de consum" , va avizez ca sa nu pierdeti timpul daca nu aveti chef de filme "ciudate".

Acolo unde iubirea nu răsare de la est şi-n locul ei se află rutina, reuşeşte să intre o rază de soare. De afară şi nu dinspre interior, aşa cum ar fi trebuit. Filmul lui Kim Ki-Duk propune o altfel de poveste de dragoste faţă de cele clasice.

Un tânăr intră în case străine (în timp ce proprietarii sunt plecaţi prin concedii) şi petrece timpul (o zi-două) ca şi cum ar locui acolo dintotdeauna. Iniţial am crezut acest lucru până-n momentul în care una din case nu era goală. Aşa o cunoaşte pe ea şi o scoate dintr-o căsnicie bogată în reproşuri şi violenţă.

Ce urmează după aceea este de fapt partea cea mai frumoasă a filmului, plină de fineţe şi totodată de simplitate. Poţi vedea cum iubirea uneori nu are nevoie de cuvinte pentru a se exprima. Gesturile actorilor, privirile pline de tandreţe şi căldură, mimica şi cadrele vorbesc pentru amândoi.

Locurile în care tinerii îşi petrec timpul devin speciale tocmai prin faptul că au fost acolo împreună, au băut un simplu ceai sau au dormit îmbrăcaţi în pijamalele altor oameni. Cum ar fi să intre cineva la tine în casă şi să se culce pe canapea cu graţie, apoi să dispară fără niciun cuvânt? Scena în care fata revine într-un astfel de loc mi se pare emoţionantă mai ales că pe parcursul filmului muzica introduce astfel de momente.

Un film de nota 10 tocmai pentru faptul că regizorul a reuşit să spună atât de multe despre constrângeri, tandreţe, ostilitate, comunicare, iubire ş.a. folosind atât de puţine cuvinte. Contrastele sunt evidente iar finalul te lasă perplex pentru că nu mai poţi distinge cu exactitate limita dintre realitate şi vis. Iubirea-şi găseşte împlinirea într-un mod neconvenţional.

...............................................................................

film de exceptie, film care impresioneaza prin simplitate si modul inteligent de a privi in jur .. ;)

Unul dintre cele mai bune filme ale lui Kim Ki-Duk!!! Coloana sonora cum nu se poate mai potrivita pentru un film care te cucereste prin constructie, prin simplitate si prin emotie pura!

Intr-adevar un film foarte bun care merita vazut.Ca si "Spring, summer..." un film metaforic, intim si inteligent facut.

am dat patru stele desi tind spre 5. Nu vrau sa fac apologia acerstui film doar sa atrag atentia asupra lui .
E un film care merita cel putin revazut si daca va cade in mana nu-l ratati.