Părerea criticului
Sandra Bullock şi Susanne Bier sunt două dintre cele mai puternice femei din showbiz-ul mondial. Dacă pe Sandra Bullock o cunoaşte toată lumea, despre daneza Susanne Bier trebuie să spunem de la început că este prima regizoare din istorie care a câştigat un Oscar (In a Better World, 2010), un premiu Emmy, un Glob de Aur şi un trofeu al Academiei Europene de Film. Pentru români Bier este cu atât mai simpatică pentru că a distribuit-o pe Ana Ularu în filmul ei din 2014, Serena. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la Bird Box, horror post-apocaliptic disponibil din decembrie pe platforma Netflix, inclusiv în România.
Filmul începe cu un mesaj radio ce promite un loc sigur într-o lume post-apocaliptică. Aflăm curând că un eveniment supranatural (apropo, primele sale manifestări au avut loc în România) afectează întreaga populaţie, determinându-i pe cei care observă cu privirea creaturi invizibile (spectatorilor) să se sinucidă în cele mai violente şi rapide moduri cu putinţă. La cinci ani de la acest atac misterios, Malorie (Sandra Bullock) şi doi copii de cinci ani, unii din ultimii supravieţuitori, fac tot posibilul să ajungă la sanctuarul aflat la capătul unei periculoase călătorii cu barca pe un râu din mijlocul pădurilor. Unica lor şansă de supravieţuire? Să nu arunce nicio privire în jur...
Premisa inspirată de romanul omonim publicat de Josh Malerman în 2014 este mai mult decât ofertantă, pentru că provoacă spectatorii să-şi imagineze ce ar face ei într-un situaţie periculoasă atunci când nu se pot folosi de văz, simţul care oferă creierului cele mai multe informaţii. O călătorie cu barca pe un râu învolburat cu ochii strâns legaţi cu o bucată de pânză? Kilometri în şir pe o potecă accidentată de munte în aceleaşi condiţii? Iată provocări care ni se par (şi am spune că sunt) imposibile. Sunt, totuşi, provocările pe care eroina şi micii ei companioni trebuie să le înfrunte pentru a nu-şi pierde viaţa, ceea ce nu poate decât implica publicul.
Din păcate filmul suferă din cauza unor alegeri dubioase şi a unor ghinioane. Cel mai mare ghinion este, fireşte, asemănarea cu A Quiet Place, celălalt horror post-apocaliptic cu pedigree şi simţuri anulate lansat anul acesta. Trebuie să spunem că A Quiet Place este un film mai bine legat, mai complet şi mai generos cu publicul decât Bird Box, al cărui scenariu recurge la prea multe flashback-uri (unele foarte intense, altele mai puţin), dar şi la o abordare a ameninţării supranaturale ce aminteşte întrucâtva de dezamăgitorul The Happening al lui M. Night Shyamalan, mult hulitul regizor care a început să-şi spele în ultimii ani numele cu Split şi, să sperăm, aşteptatul sequel al lui Unbreakable, Glass (premiera în România pe 18 ianuarie).
Toate aceste aspecte au făcut ca Bird Box, în ciuda giganticului său pedigree, să fie cumva surghiunit (ca şi Roma, filmul laureat cu Leopardul de Aur la Veneţia anul trecut) pe platforma Netflix. Filmul ar putea frustra o parte a publicului cu alegerile sale, dar nimeni nu poate nega dedicarea Sandrei Bullock sau tensiunea pe care Susanne Bier o controlează eficient. Dacă nu am fi avut atâtea personaje secundare mai degrabă schematice (în interpretarea unor John Malkovich, Jacki Weaver, Tom Hollander, BD Wong şi starul în ascensiune al lui Moonlight, Trevante Rhodes) şi nu întru totul convingătoarele flashback-uri ce acoperă cei cinci ani dintre declanşarea fenomenului şi posibila salvare a eroinei, cu siguranţă filmul s-ar fi bucurat de o primire mai bună. Este, totuşi, o alegere cât se poate de nimerită pentru vacanţa generoasă de Sărbători.
Filmul începe cu un mesaj radio ce promite un loc sigur într-o lume post-apocaliptică. Aflăm curând că un eveniment supranatural (apropo, primele sale manifestări au avut loc în România) afectează întreaga populaţie, determinându-i pe cei care observă cu privirea creaturi invizibile (spectatorilor) să se sinucidă în cele mai violente şi rapide moduri cu putinţă. La cinci ani de la acest atac misterios, Malorie (Sandra Bullock) şi doi copii de cinci ani, unii din ultimii supravieţuitori, fac tot posibilul să ajungă la sanctuarul aflat la capătul unei periculoase călătorii cu barca pe un râu din mijlocul pădurilor. Unica lor şansă de supravieţuire? Să nu arunce nicio privire în jur...
Premisa inspirată de romanul omonim publicat de Josh Malerman în 2014 este mai mult decât ofertantă, pentru că provoacă spectatorii să-şi imagineze ce ar face ei într-un situaţie periculoasă atunci când nu se pot folosi de văz, simţul care oferă creierului cele mai multe informaţii. O călătorie cu barca pe un râu învolburat cu ochii strâns legaţi cu o bucată de pânză? Kilometri în şir pe o potecă accidentată de munte în aceleaşi condiţii? Iată provocări care ni se par (şi am spune că sunt) imposibile. Sunt, totuşi, provocările pe care eroina şi micii ei companioni trebuie să le înfrunte pentru a nu-şi pierde viaţa, ceea ce nu poate decât implica publicul.
Din păcate filmul suferă din cauza unor alegeri dubioase şi a unor ghinioane. Cel mai mare ghinion este, fireşte, asemănarea cu A Quiet Place, celălalt horror post-apocaliptic cu pedigree şi simţuri anulate lansat anul acesta. Trebuie să spunem că A Quiet Place este un film mai bine legat, mai complet şi mai generos cu publicul decât Bird Box, al cărui scenariu recurge la prea multe flashback-uri (unele foarte intense, altele mai puţin), dar şi la o abordare a ameninţării supranaturale ce aminteşte întrucâtva de dezamăgitorul The Happening al lui M. Night Shyamalan, mult hulitul regizor care a început să-şi spele în ultimii ani numele cu Split şi, să sperăm, aşteptatul sequel al lui Unbreakable, Glass (premiera în România pe 18 ianuarie).
Toate aceste aspecte au făcut ca Bird Box, în ciuda giganticului său pedigree, să fie cumva surghiunit (ca şi Roma, filmul laureat cu Leopardul de Aur la Veneţia anul trecut) pe platforma Netflix. Filmul ar putea frustra o parte a publicului cu alegerile sale, dar nimeni nu poate nega dedicarea Sandrei Bullock sau tensiunea pe care Susanne Bier o controlează eficient. Dacă nu am fi avut atâtea personaje secundare mai degrabă schematice (în interpretarea unor John Malkovich, Jacki Weaver, Tom Hollander, BD Wong şi starul în ascensiune al lui Moonlight, Trevante Rhodes) şi nu întru totul convingătoarele flashback-uri ce acoperă cei cinci ani dintre declanşarea fenomenului şi posibila salvare a eroinei, cu siguranţă filmul s-ar fi bucurat de o primire mai bună. Este, totuşi, o alegere cât se poate de nimerită pentru vacanţa generoasă de Sărbători.
