Daca am aduna toate filmele pe care le-a semnat Mel Brooks si din ele am selecta doar poantele reusite si parodierile de calitate reunindu-le pe toate intr-un singur lungmetraj, probabil ca acesta ar deveni, daca nu o noua capodopera a cinematografiei universale, ce sa se alature in selecta galerie a celor ce deja erau incluse acolo, atunci o comedie monumentala cu siguranta. Dar cum asa ceva nu este cu putinta, ramanem deci cu fiecare productie in parte, cu momente atat bune cat si cu cele nu tot atat de reusite. Titlul de fata este in varful ierarhiei perseverentului regizor. (chiar primul dupa umila mea parere)
Scenariul, ca si intriga si evolutie, este mult peste media cu care ne-a obisnuit acest cineast. Din punct de vedere umoristic, nu e o constructie rupta din soare, cum nici o realizare a lui Brooks nu e. Insa cele cateva momente de certa calitate lumineaza tot acel intuneric de mediocritate in care se scalda restul peliculei. Toate glumele grosolane, toate momentele de prost gust (si nu numesc prost gust sau grosolan tenta sexuala explicita, ci maniera in care sunt acele situatii ecranizate si reprezentate vizual), par ca denoata o graba sau o elaborale a scenelor in pripa. Senzatia e ca doua filme realizate in acelasi an sunt prea multe chiar si pentru un conducator de proiect cu o experienta atat de vasta.
Regretul cel mai mare e ca nu am reusit sa identific, fara ajutor, de unul singur carevasazica, sa identific spuneam, momentele parodiate din alte filme. Nu ma refer aici la genul wester care e parodiat per ansamblu, la cantece din folclorul fara de autor sau la sunete si exprimari specifice vietii in vestul salbatic. Nici macar la galopul spre apus ori la cina din jurul ceaunului cu fasole nu fac referire cand spun ca nu am reusit sa identific elementele reprezentative ale altor filme. Ceea ce doream sa pot identifica erau momentele acelea emblematice ale diferitelor productii si care aici sa fie satirizate cu mult umor. Am incercat ulterior o documentare pentru a vedea daca lipsa mea de cultura cinematografica e de vina sau poate, speram eu, referintele sa se faca spre unele filme fara prea mare notorietate. Imi doream sa fie vorba de cea de a doua situatie, va dati seama. Asa ca va imaginati ce dezamagire am simtit cand am vazut titluri ca The Treasure of the Sierra Madre (1948) ori High Noon (1952) in lista de spoof-uri. :( O fi ... nu mai stiu ce sa spun... Eu unul nu am notat caracteristici care sa faca trimitere catre aceste pelicule emblematice pentru genul pe care cu onoare il reprezinta. :(
Cele mai savuroase dialoguri vin pe fondul unor conflicte rasiale si asta o spun fara sa am vreo prejudecata de acest gen. Pur si simplu sunt amuzante si atat. Pana si eroul acestei povesti reactioneaza cu umor la jignirile evidente ce i se toarna in fata, iar asta ma ajutat si pe mine sa depasesc unele bariere mentale si sa ma amuz la lucruri deloc amuzante in alte circumstante. Stau acum si ma intreb, daca s-ar fi substituit cuvantul "negru" cu toate derivatiile sale intalnite in film, cu nationalitatea pe care o am de exemplu, cea de roman, as mai fi gustat respectivele glume? Foarte probabil ca nu, cel putin nu in aceeasi masura in care am gustat gluma in varianta originala. E o tema serioasa de reflexie asta si aplicabila oricarui privitor in parte.
Concluzie: Filmul are momente bune si merita o nota de 7,23. Ca si comedie nu e ceva de la care sa ai mari asteptari. E adevarat ca standardele in care judecam umorul si lucrurile care starneau odata amuzamentul, acum nu mai au efect asupra noastra; am evoluat. E normal si firesc sa fie asa. Poate la timpul ei, pelicula a reprezentat un exit, o adevarata revolutie in domeniu. Dar evolutia in materie de gusturi este ireversibila, astfel incat analiza comicului trebuie facuta in functie de nivelul actua al fiecaruia. Daca in cazul unei perfectionari tehnice, a unei inovatii de orice fel sau a unei noi ideologii pe care sa o dezvolti in cuprinsul creatiei tale, meritele raman consemnate in anale, cu umorul lucrurile nu stau deloc asa. Acest element al unei opere este mai volatil ca toate celelalte.
Ca o gluma de inchidere, o sa spun doar ca Brooks ramane in anale cu ceva legat tot de anal, mai exact prima scena ce incearca sa amuze si in care se foloseste flatulatia in grup. Acum depinde de deschiderea fiecaruia daca poate sau nu sa considere asa ceva amuzant. Eu nu m-am simtit vitriolat dar nici nu m-am imbatat doar cu atat. (putin ametit de atatea gaze? ...poate. :) )
xerses
pe 25 Iunie 2016 13:54
Foarte multe scene amuzante care sa ofere o placere in a urmari acest film...
zeno.marin
pe 07 Mai 2013 21:01
Recunosc probabil ca n-as fi fost atat de pornit contra lui daca asteptarile nu mi-ar fi fost inselate. Si tare mult m-am bucurat ca il vad in sfarsit, rezervandu-mi timp si buna dispozitie pentru el...
Mel Brooks, Norman Steinberg, Madeline Kahn, Harvey Herschel Korman si Gene Wilder (ce-mi placea Gene Wilder!)- toti au ceva in comun. Acel ceva se numeste Blazing Saddles, catalogat de complicii lor, critici de film, drept cea mai buna comedie sau parodie western - atentie - din toate timpurile! Ca si cum n-ar fi de ajuns, a mai si fost nominalizat la nu mai putin de trei Oscaruri (acum nu ma mai mir).
Normal, curiozitatea m-a sedus odata in plus, motivata de succesul istoric al filmului amintit, circumstanta atenuanta pe care aveam sa o regret tot mai mult pe masura ce filmul se derula catre capat. Sa intru in detalii sa motivez? Nu are rost. Cine e curios curios, poate sa se convinga singur ca filmul e una din cele mai deceptionante realizari cinematografice zamislite vreodata, plina de scalambaieli care intind limita rabdarii unui om normal, un fel de "free-jazz" sau tablou expresionist inspirat din desene animate.
Ma simt jefuit. Am fost inselat cu o ora si douazeci de minute pierdute din viata si nu pot da timpul inapoi. Restul de zece sunt intr-adevar nostime si contin poantele propriuzise, pierdute ca niste diamante intr-un morman de gunoi. De fapt cu cat mai slab e restul filmului, cu atat mai nostime sunt aceste exceptii (prin contrast probabil). Asa ca daca nu sunteti masochist sau macar stoic, evitati-l pentru ca Mel Brooks a mai facut si alte filme, bune, amuzante. Alegeti-le pe acelea. Dar ce tot spun? "Nu vorbi niciodata de rau o piesa de teatru; lasa-i si pe altii sa se friga".
Spikos
pe 13 Aprilie 2013 08:28
O parodie reusita la genul western , cu multe gaguri , ironii si replici sclipitoare , bine facuta din toate punctele de vedere , o comedie buna ; nota 9 .
cosmin742000
pe 28 Ianuarie 2013 09:48
O comedie foarte buna (la care chiar se rade), in stilul Mel Brooks altoita cu un western
ovize
pe 11 Iulie 2012 19:24
Mel Brooks, belea ca de obicei....am ras cu lacrimi....foarte faina parodie.....
chrysty_1991
pe 18 Aprilie 2012 16:34
"Nu trage in el ca mai rau il infurii!" Aceasta replica mi-a ramas intiparita in minte, o comedie ce merita vazuta.
Vegetarian
pe 22 Ianuarie 2012 03:16
La coruptia din Romania , solutia ar fi angajarea de politisti .. romi sau negri ca in filmu asta !?
Spoiler
. . Un bataus care terorizeaza un sat poate fi .. orbit , nu ucis , ca e inuman sa ucizi caini vagabonzi si mistreti vanati pe terenu de vanatoare a lui Tiriac de la Balc . O cutie cu bomboane facuta cadou cu putin explozibil e greu de refuzat si greu de descoperit expeditorul . Secventa e pe la mijlocu filmului .
zeki
pe 13 Ianuarie 2012 22:55
super belea si amuzant filmul , o parodie facuta ca la carte de catre Mel Brooks - maestrul parodiilor , are multe faze amuzante si hilare , obligatoriu de vazut .....
alex_il_fenomeno
pe 11 August 2011 13:01
una dintre cele mai reusite parodii , si singura pe care am vazut-o legata de Vestul Salbatic ! Mel Brooks ne arata din nou ca este mastru cand vine vorba de comedie pura! ca in mai toate filmele sale , cei buni fac mereu echipa , luptandu-se puternic cu cei mai duri ! Gene Wilder a fost o prezenta foarte placuta , dar si amuzanta ! de asemenea , mi-au placut nespus rolurile lui Mel Brooks ,care s-a impus cu cateva caractere mai mult simbolice ! este un film care te tine cu zambetul pe buze pe toata durata lui !
ooo333
pe 11 August 2011 11:05
Super film chiar nu credeam ca o sa imi placa un film facut in anul 1974 , o sa incep sa ma uit la toate filmele cu Mel Brooks .
Sonki
pe 07 Decembrie 2009 00:50
O parodie cu accente dramatice (evident luate in raspar in stil Brooks). Probabil oarecum underrated pe la noi, dar o recomand cu caldura!!
Scenariul, ca si intriga si evolutie, este mult peste media cu care ne-a obisnuit acest cineast. Din punct de vedere umoristic, nu e o constructie rupta din soare, cum nici o realizare a lui Brooks nu e. Insa cele cateva momente de certa calitate lumineaza tot acel intuneric de mediocritate in care se scalda restul peliculei. Toate glumele grosolane, toate momentele de prost gust (si nu numesc prost gust sau grosolan tenta sexuala explicita, ci maniera in care sunt acele situatii ecranizate si reprezentate vizual), par ca denoata o graba sau o elaborale a scenelor in pripa. Senzatia e ca doua filme realizate in acelasi an sunt prea multe chiar si pentru un conducator de proiect cu o experienta atat de vasta.
Regretul cel mai mare e ca nu am reusit sa identific, fara ajutor, de unul singur carevasazica, sa identific spuneam, momentele parodiate din alte filme. Nu ma refer aici la genul wester care e parodiat per ansamblu, la cantece din folclorul fara de autor sau la sunete si exprimari specifice vietii in vestul salbatic. Nici macar la galopul spre apus ori la cina din jurul ceaunului cu fasole nu fac referire cand spun ca nu am reusit sa identific elementele reprezentative ale altor filme. Ceea ce doream sa pot identifica erau momentele acelea emblematice ale diferitelor productii si care aici sa fie satirizate cu mult umor. Am incercat ulterior o documentare pentru a vedea daca lipsa mea de cultura cinematografica e de vina sau poate, speram eu, referintele sa se faca spre unele filme fara prea mare notorietate. Imi doream sa fie vorba de cea de a doua situatie, va dati seama. Asa ca va imaginati ce dezamagire am simtit cand am vazut titluri ca The Treasure of the Sierra Madre (1948) ori High Noon (1952) in lista de spoof-uri. :( O fi ... nu mai stiu ce sa spun... Eu unul nu am notat caracteristici care sa faca trimitere catre aceste pelicule emblematice pentru genul pe care cu onoare il reprezinta. :(
Cele mai savuroase dialoguri vin pe fondul unor conflicte rasiale si asta o spun fara sa am vreo prejudecata de acest gen. Pur si simplu sunt amuzante si atat. Pana si eroul acestei povesti reactioneaza cu umor la jignirile evidente ce i se toarna in fata, iar asta ma ajutat si pe mine sa depasesc unele bariere mentale si sa ma amuz la lucruri deloc amuzante in alte circumstante. Stau acum si ma intreb, daca s-ar fi substituit cuvantul "negru" cu toate derivatiile sale intalnite in film, cu nationalitatea pe care o am de exemplu, cea de roman, as mai fi gustat respectivele glume? Foarte probabil ca nu, cel putin nu in aceeasi masura in care am gustat gluma in varianta originala. E o tema serioasa de reflexie asta si aplicabila oricarui privitor in parte.
Concluzie: Filmul are momente bune si merita o nota de 7,23. Ca si comedie nu e ceva de la care sa ai mari asteptari. E adevarat ca standardele in care judecam umorul si lucrurile care starneau odata amuzamentul, acum nu mai au efect asupra noastra; am evoluat. E normal si firesc sa fie asa. Poate la timpul ei, pelicula a reprezentat un exit, o adevarata revolutie in domeniu. Dar evolutia in materie de gusturi este ireversibila, astfel incat analiza comicului trebuie facuta in functie de nivelul actua al fiecaruia. Daca in cazul unei perfectionari tehnice, a unei inovatii de orice fel sau a unei noi ideologii pe care sa o dezvolti in cuprinsul creatiei tale, meritele raman consemnate in anale, cu umorul lucrurile nu stau deloc asa. Acest element al unei opere este mai volatil ca toate celelalte.
Ca o gluma de inchidere, o sa spun doar ca Brooks ramane in anale cu ceva legat tot de anal, mai exact prima scena ce incearca sa amuze si in care se foloseste flatulatia in grup. Acum depinde de deschiderea fiecaruia daca poate sau nu sa considere asa ceva amuzant. Eu nu m-am simtit vitriolat dar nici nu m-am imbatat doar cu atat. (putin ametit de atatea gaze? ...poate. :) )
Mel Brooks, Norman Steinberg, Madeline Kahn, Harvey Herschel Korman si Gene Wilder (ce-mi placea Gene Wilder!)- toti au ceva in comun. Acel ceva se numeste Blazing Saddles, catalogat de complicii lor, critici de film, drept cea mai buna comedie sau parodie western - atentie - din toate timpurile! Ca si cum n-ar fi de ajuns, a mai si fost nominalizat la nu mai putin de trei Oscaruri (acum nu ma mai mir).
Normal, curiozitatea m-a sedus odata in plus, motivata de succesul istoric al filmului amintit, circumstanta atenuanta pe care aveam sa o regret tot mai mult pe masura ce filmul se derula catre capat. Sa intru in detalii sa motivez? Nu are rost. Cine e curios curios, poate sa se convinga singur ca filmul e una din cele mai deceptionante realizari cinematografice zamislite vreodata, plina de scalambaieli care intind limita rabdarii unui om normal, un fel de "free-jazz" sau tablou expresionist inspirat din desene animate.
Ma simt jefuit. Am fost inselat cu o ora si douazeci de minute pierdute din viata si nu pot da timpul inapoi. Restul de zece sunt intr-adevar nostime si contin poantele propriuzise, pierdute ca niste diamante intr-un morman de gunoi. De fapt cu cat mai slab e restul filmului, cu atat mai nostime sunt aceste exceptii (prin contrast probabil). Asa ca daca nu sunteti masochist sau macar stoic, evitati-l pentru ca Mel Brooks a mai facut si alte filme, bune, amuzante. Alegeti-le pe acelea. Dar ce tot spun? "Nu vorbi niciodata de rau o piesa de teatru; lasa-i si pe altii sa se friga".
Spoiler
. . Un bataus care terorizeaza un sat poate fi .. orbit , nu ucis , ca e inuman sa ucizi caini vagabonzi si mistreti vanati pe terenu de vanatoare a lui Tiriac de la Balc . O cutie cu bomboane facuta cadou cu putin explozibil e greu de refuzat si greu de descoperit expeditorul . Secventa e pe la mijlocu filmului .