Poți fi multimiliardar si superfrumos dar daca esti scurtcircuitat la creier iar memoria ta afectiva e anulata si traiesti doar pe "speciale", esti un surogat de bărbat, om nici atât! Existi pe instincte.
Ideea centrală e că nici plătite, traumele nu dispar, ele trebuie înțelese, iar asta nu se întâmplă dacă gândim ca totul se întâmplă exclusiv in viața aceasta pământească si evenimentele nu au ecou in alt spațiu dimensional (o altă existență umană)! O alta stare mai vie a sufletului. Nu "treci peste" distrasă de petreceri si aplauze pe internet.
Cât priveste terapia psiho emoțională, aceasta nu poate avea loc fără un spirit inalt care sa fi depășit nevoile de baza si vanitatile puerile ale egoului masculin. O femeie mai poate avea empatie dar numai daca a depasit nevoia stringenta de bani poate ajuta cu adevărat un traumatizat.
Cei mai fini psihologi sunt aceia care și-au biruit Patimile, care sunt deasupra oricarei provocări ????
De acolo in sus intervine Dumnezeu in vindecarea si reabilitarea pacientului, a ceea ce se cheama păcătos...
Octaz
pe 10 Septembrie 2024 12:16
Pe langa faptul ca am avut parte de un thriller si un final blowminding, cred ca productia are un mesaj mult mai concret de transmis, si despre asta ar trebui discutat.
mariotom
pe 30 August 2024 18:42
Cam ciudat pentru gustul meu . Prima jumatate a fost destul de plictisitor , apoi parca a devenit interesant.Nota de pe imdb e cam mare .Daca nu aveti ce face mergeti sa-l vedeti.
user-59c2857465d85
pe 28 August 2024 01:05
Din acest film slab si penibil am învățat :
Daca esti multimiliardar superfrunos si tânăr, si te vor milioane de femei, tu dor vei viola intreg anul o singura oratanie de femeie feminista la 50 ani cu dinți stricati de dromader
Si o vei face chiar pe insula ta despre care vorbesti la televizor
Si vei aduna alte oratanii care știu sa omoare barbati.
Si toti prietenii tai sunt retardati
Filmul e o mizerie feminista penibila, cu scenariu identic cu mii de alte filme de propaganda feminista:
Toți barbatii sunt niste nenorociti violatori, si trebuiesc ucisi cu totii.
Idee de genocid impotriva barbatilor se repeta obsesiv in toate aceste mizeeii de filme woke
R_Afc
pe 23 August 2024 15:15
„Blink Twice” este o meditație palpitantă, pe alocuri caraghioasă și nebunească asupra puterii, luxului și a superficialității. Viața este mai plăcută dacă este trăită în imaginație. Adevăratul coșmar este realitatea. Un comentariu virulent despre structurile corupte care guvernează societatea. Oricît de întunecată ar deveni povestea, filmul are totuși un simț al umorului aparte, care se potrivește perfect cu sensibilitatea și ironiile lui Zoë Kravitz, motiv pentru care titlul inițial, adică „Pussy Island”, mi se părea mai potrivit, dar producătorii de la Hollywood au naturelul simțitor, iar un astfel de titul este pur și simplu incalificabil. Ritmul ar putea fi frustrant pentru unii, iar materialul sumbru ar putea fi greu de suportat, dar nu se poate altfel, o satiră trebuie să sară direct la jugulară. Avem oameni frumoși care interpretează personaje monotone, personaje care nu sunt deloc dezvoltate, intenția scenariului fiind una interesantă, dar slab executată.
Antreprenorii din domeniul tehnologiei sînt o combinație de inteligență artificială, prostie naturală și propășire anticulturală, iar lui Channing Tatum îi stă foarte bine într-un astfel de rol, aproape că se interpretează pe sine, dar să sperăm că viitoarele colaborări între Zoë Kravitz și Tatum să aibă loc doar în dormitor și nu pe marele ecran, nu de altceva, dar ar fi păcat pentru potențialul regizoral al fiicei lui Lenny. Cheliosul musculos strică fără să vrea majoritatea filmelor în care apare, nu a fost cazul aici.
Monotonia stilului de viață al bogătașilor este foarte bine redată. Vidul hedonismului absolut. Un montaj fără sfîrșit în care personajele beau, fumează, mănîncă, stau la piscină și apoi fac totul din nou. Visul oricărui biped mediocru.
De ce ar merge cineva de bunăvoie pe insula unui agresor cunoscut, un loc în care toate dispozitivele electronice sînt confiscate la sosire? Aici se rupe narațiunea și sîntem lăsați fără vreo explicație plauzibilă.
Lucrurile devin din ce în ce mai încîlcite și mai agasante după ce Slater King (Tatum) le duce pe eroinele noastre, împreună cu o mulțime de alți invitați pe insula lui privată. Toți încep să aibă un comportament deviant din cauza consumului de droguri și alcool. Toată lumea trăiește pe picior mare, este gălăgioasă și enervantă, complexitățile lipsesc din trăsăturile tuturor personajelor. Fiecare oaspete de sex masculin, în afară de antreprenorul cel blînd, chelios și misterios, pare să aibă o singură caracteristică. Femeile invitate sînt și lipsite de orice fel de dimensiune. Simple fetișcane pierdute în excesele activităților săptămînii.
Conacul de pe insulă arată ca visul oricărui om care crede despre sine că este fericit, fără să-și dea seama că de fapt este frivol și deprimat. Avem o sală de mese uriașă, piscine în aer liber, dormitoare cît un continent, sînt, de asemenea, suficient de primitoare pentru a-i împiedica pe vizitatori să ceară să se întoarcă acasă, ceea ce, teoretic, li se spune că pot face oricînd. Ei nu își amintesc neapărat să se fi întâmplat ceva îngrozitor sau traumatizant, așa că își ignoră îngrijorările și rămîn, rămîn să se scalde în puful roz al mediocrității tîmpe.
Zoë Kravitz are tendința de a evidenția fiecare nouă răsturnare de situație și act de violență, astfel încît la un moment dat chiar s-ar putea să chicotiți. Da, materialul are și nunațe de umor negru, dar nu trebuie explicat totul pas cu pas, ceea ce se întîmplă prea des. Coloana sonoră este neinspirată, violența este exagerată și interpretările agresive. Un debut regizoral decent pentru Zoë Kravitz, a cărei paletă artistică se extinde.
Ideea centrală e că nici plătite, traumele nu dispar, ele trebuie înțelese, iar asta nu se întâmplă dacă gândim ca totul se întâmplă exclusiv in viața aceasta pământească si evenimentele nu au ecou in alt spațiu dimensional (o altă existență umană)! O alta stare mai vie a sufletului. Nu "treci peste" distrasă de petreceri si aplauze pe internet.
Cât priveste terapia psiho emoțională, aceasta nu poate avea loc fără un spirit inalt care sa fi depășit nevoile de baza si vanitatile puerile ale egoului masculin. O femeie mai poate avea empatie dar numai daca a depasit nevoia stringenta de bani poate ajuta cu adevărat un traumatizat.
Cei mai fini psihologi sunt aceia care și-au biruit Patimile, care sunt deasupra oricarei provocări ????
De acolo in sus intervine Dumnezeu in vindecarea si reabilitarea pacientului, a ceea ce se cheama păcătos...
Daca esti multimiliardar superfrunos si tânăr, si te vor milioane de femei, tu dor vei viola intreg anul o singura oratanie de femeie feminista la 50 ani cu dinți stricati de dromader
Si o vei face chiar pe insula ta despre care vorbesti la televizor
Si vei aduna alte oratanii care știu sa omoare barbati.
Si toti prietenii tai sunt retardati
Filmul e o mizerie feminista penibila, cu scenariu identic cu mii de alte filme de propaganda feminista:
Toți barbatii sunt niste nenorociti violatori, si trebuiesc ucisi cu totii.
Idee de genocid impotriva barbatilor se repeta obsesiv in toate aceste mizeeii de filme woke
Antreprenorii din domeniul tehnologiei sînt o combinație de inteligență artificială, prostie naturală și propășire anticulturală, iar lui Channing Tatum îi stă foarte bine într-un astfel de rol, aproape că se interpretează pe sine, dar să sperăm că viitoarele colaborări între Zoë Kravitz și Tatum să aibă loc doar în dormitor și nu pe marele ecran, nu de altceva, dar ar fi păcat pentru potențialul regizoral al fiicei lui Lenny. Cheliosul musculos strică fără să vrea majoritatea filmelor în care apare, nu a fost cazul aici.
Monotonia stilului de viață al bogătașilor este foarte bine redată. Vidul hedonismului absolut. Un montaj fără sfîrșit în care personajele beau, fumează, mănîncă, stau la piscină și apoi fac totul din nou. Visul oricărui biped mediocru.
De ce ar merge cineva de bunăvoie pe insula unui agresor cunoscut, un loc în care toate dispozitivele electronice sînt confiscate la sosire? Aici se rupe narațiunea și sîntem lăsați fără vreo explicație plauzibilă.
Lucrurile devin din ce în ce mai încîlcite și mai agasante după ce Slater King (Tatum) le duce pe eroinele noastre, împreună cu o mulțime de alți invitați pe insula lui privată. Toți încep să aibă un comportament deviant din cauza consumului de droguri și alcool. Toată lumea trăiește pe picior mare, este gălăgioasă și enervantă, complexitățile lipsesc din trăsăturile tuturor personajelor. Fiecare oaspete de sex masculin, în afară de antreprenorul cel blînd, chelios și misterios, pare să aibă o singură caracteristică. Femeile invitate sînt și lipsite de orice fel de dimensiune. Simple fetișcane pierdute în excesele activităților săptămînii.
Conacul de pe insulă arată ca visul oricărui om care crede despre sine că este fericit, fără să-și dea seama că de fapt este frivol și deprimat. Avem o sală de mese uriașă, piscine în aer liber, dormitoare cît un continent, sînt, de asemenea, suficient de primitoare pentru a-i împiedica pe vizitatori să ceară să se întoarcă acasă, ceea ce, teoretic, li se spune că pot face oricînd. Ei nu își amintesc neapărat să se fi întâmplat ceva îngrozitor sau traumatizant, așa că își ignoră îngrijorările și rămîn, rămîn să se scalde în puful roz al mediocrității tîmpe.
Zoë Kravitz are tendința de a evidenția fiecare nouă răsturnare de situație și act de violență, astfel încît la un moment dat chiar s-ar putea să chicotiți. Da, materialul are și nunațe de umor negru, dar nu trebuie explicat totul pas cu pas, ceea ce se întîmplă prea des. Coloana sonoră este neinspirată, violența este exagerată și interpretările agresive. Un debut regizoral decent pentru Zoë Kravitz, a cărei paletă artistică se extinde.