Părerea criticului
De la "cu dinţii ăia nu o să fii niciodată vocalist" la unul dintre cele mai electrizante concerte din istoria muzicii. Bohemian Rhapsody este un film biografic destul de convenţional şi deloc lipsit de stângăcii şi locuri comune, dar datorită interpretării lui Rami Malek reuşeşte să reînvie spiritul lui Freddie Mercury şi să captiveze cu o incursiune ataşantă în viaţa unuia dintre cei mai iubiţi cântăreţi ai secolului trecut. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la acest film care se lansează vineri pe marile ecrane din toată ţara, inclusiv în format IMAX.
Povestea începe în 1971, când Farrokh Bulsara, născut în Zanzibar şi ajuns în Londra împreună cu familia în adolescenţă, îşi petrece zilele cărând valize la aeroportul Heathrow. Ritmul se schimbă serile, când, îmbrăcat în ţinute fanteziste, vizitează cluburile londoneze. Asistă la concertele trupei Smile şi, când vocalistul părăseşte trupa, îi abordează pe chitaristul Brain May şi bateristul Roger Taylor. Aşa se naşte Queen, iar Bohemian Rhapsody continuă arătând momentele principale din istoria trupei, trecând în revistă, mai degrabă şcolăreşte, hiturile acesteia.
Regizat de Bryan Singer şi, după concedierea sa de către studiourile Fox cu o lună înainte de sfârşitul filmărilor, de Dexter Fletcher (Eddie the Eagle), Bohemian Rhapsody face câteva alegeri surprinzătoare în legătură cu aspecte importante ale vieţii lui Mercury. Este mai mult decât neaşteptat ca un film biografic despre această figură emblematică pentru comunitatea LGBT să sugereze că artistul şi-a descoperit homosexualitatea abia după ce formaţia Queen a devenit celebră în toată lumea. Relaţia lui heterosexuală cu iubita din tinereţe, Mary (Lucy Boynton), ocupă un spaţiu mult prea mare în structura scenariului, iar aventurile homosexuale sunt mai degrabă sugerate. Este îmbucurător, măcar, că filmul nu evită detaliile legate de sănătatea starului, deşi le foloseşte exclusiv ca motor pentru prezenţa sa magnetică pe scenă.
În ciuda multelor probleme de scenariu şi a repetării insistente a unor stereotipuri ("Nu am să-mi compromit viziunea"), Bohemian Rhapsody compensează cu omagierea atentă a hiturilor formaţiei. Da, pe alocuri filmul pare a se mulţumi să fie un "best of" Queen, iar în unele scene este amuzant să se sugereze că Mercury nu avea nevoie decât să se aşeze la pian pentru a compune pe loc un hit exact în forma pe care o va avea pe următorul album al formaţiei, dar energia acaparatoare a unor We Will Rock You sau Under Pressure este acolo, neştirbită.
Era imposibil ca producătorii să găsească un interpret mai potrivit pentru inclasabilul Mercury decât Rami Malek, actorul de origine egipteană cunoscut mai ales pentru rolul său principal din serialul Mr. Robot. În ciuda unor manierisme care îi vor îndemna pe unii spectatori să caute pe internet înregistrări din tinereţe cu Freddie Mercury pentru a-i verifica mimica exagerată, Malek se pierde complet în rol şi devine Mercury. Scena concertului Live Aid din 1985, când Queen cântă în faţa a peste 70.000 de oameni într-o transmisiune live urmărită de un miliard de oameni de pe glob, justifică singură preţul biletului şi face dreptate atât cântăreţului, cât şi spiritului artistic, complet dedicat comunicării cu publicul.
Este neclar acum ce va urma pentru Bohemian Rhapsody după premiera americană din 2 noiembrie. Este posibil ca stângăciile scenariului şi primirea lipsită de entuziasm a filmului să-i saboteze şansele la Oscar, aşa cum s-a întâmplat acum câţiva ani cu J. Edgar, complet ignorat de Academie în ciuda interpretării dedicate a lui Leonardo DiCaprio. Până în februarie, când vom afla nominalizările la Oscar, să ne bucurăm de hiturile Queen.
Povestea începe în 1971, când Farrokh Bulsara, născut în Zanzibar şi ajuns în Londra împreună cu familia în adolescenţă, îşi petrece zilele cărând valize la aeroportul Heathrow. Ritmul se schimbă serile, când, îmbrăcat în ţinute fanteziste, vizitează cluburile londoneze. Asistă la concertele trupei Smile şi, când vocalistul părăseşte trupa, îi abordează pe chitaristul Brain May şi bateristul Roger Taylor. Aşa se naşte Queen, iar Bohemian Rhapsody continuă arătând momentele principale din istoria trupei, trecând în revistă, mai degrabă şcolăreşte, hiturile acesteia.
Regizat de Bryan Singer şi, după concedierea sa de către studiourile Fox cu o lună înainte de sfârşitul filmărilor, de Dexter Fletcher (Eddie the Eagle), Bohemian Rhapsody face câteva alegeri surprinzătoare în legătură cu aspecte importante ale vieţii lui Mercury. Este mai mult decât neaşteptat ca un film biografic despre această figură emblematică pentru comunitatea LGBT să sugereze că artistul şi-a descoperit homosexualitatea abia după ce formaţia Queen a devenit celebră în toată lumea. Relaţia lui heterosexuală cu iubita din tinereţe, Mary (Lucy Boynton), ocupă un spaţiu mult prea mare în structura scenariului, iar aventurile homosexuale sunt mai degrabă sugerate. Este îmbucurător, măcar, că filmul nu evită detaliile legate de sănătatea starului, deşi le foloseşte exclusiv ca motor pentru prezenţa sa magnetică pe scenă.
În ciuda multelor probleme de scenariu şi a repetării insistente a unor stereotipuri ("Nu am să-mi compromit viziunea"), Bohemian Rhapsody compensează cu omagierea atentă a hiturilor formaţiei. Da, pe alocuri filmul pare a se mulţumi să fie un "best of" Queen, iar în unele scene este amuzant să se sugereze că Mercury nu avea nevoie decât să se aşeze la pian pentru a compune pe loc un hit exact în forma pe care o va avea pe următorul album al formaţiei, dar energia acaparatoare a unor We Will Rock You sau Under Pressure este acolo, neştirbită.
Era imposibil ca producătorii să găsească un interpret mai potrivit pentru inclasabilul Mercury decât Rami Malek, actorul de origine egipteană cunoscut mai ales pentru rolul său principal din serialul Mr. Robot. În ciuda unor manierisme care îi vor îndemna pe unii spectatori să caute pe internet înregistrări din tinereţe cu Freddie Mercury pentru a-i verifica mimica exagerată, Malek se pierde complet în rol şi devine Mercury. Scena concertului Live Aid din 1985, când Queen cântă în faţa a peste 70.000 de oameni într-o transmisiune live urmărită de un miliard de oameni de pe glob, justifică singură preţul biletului şi face dreptate atât cântăreţului, cât şi spiritului artistic, complet dedicat comunicării cu publicul.
Este neclar acum ce va urma pentru Bohemian Rhapsody după premiera americană din 2 noiembrie. Este posibil ca stângăciile scenariului şi primirea lipsită de entuziasm a filmului să-i saboteze şansele la Oscar, aşa cum s-a întâmplat acum câţiva ani cu J. Edgar, complet ignorat de Academie în ciuda interpretării dedicate a lui Leonardo DiCaprio. Până în februarie, când vom afla nominalizările la Oscar, să ne bucurăm de hiturile Queen.
