A 15-a propunere pentru Academia de Film Americană, la categoria de cel mai bun film străin, din partea Coreei de Sud.
Nu a fost nominalizat.
lili22
pe 04 Februarie 2019 21:52
Nu stiu sigur daca este cel mai bun film sud corean dar regizorul este un mare maestru.
cezarika21
pe 04 Aprilie 2014 17:49
În decursul miilor de ani, omenirea a evoluat foarte puţin din punct de vedere spiritual. Lumea s-a schimbat din punct de vedere al formei, dar fondul sufletesc al oamenilor a rămas aproximativ acelaşi. În Biblie se spune că "ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră". Oamenii repetă cu o inconştienţă greu de înţeles greşelile săvârşite de generaţiile trecute, neînvăţând niciodată din greşeli. Copiii se plâng dintotdeauna că nu sunt înţeleşi de părinţi, iar părinţii se plâng că nu sunt ascultaţi de copii. Deşi afirmă că nu-şi doresc să repete greşelile părinţilor, generaţiile tinere urmează acelaşi drum. "Nu ştiai dinainte cum e lumea oamenilor?" îl întreabă maestrul pe discipolul revenit la mănăstire în căutarea liniştii spirituale. Lumea a fost dintotdeauna aceeaşi.
Împărţit în cinci părţi corespunzătoare unor etape diferite de viaţă ale unui monah budist, "Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom" este o poezie vizuală a vieţii unui om. Personajul experimentează trăirile specifice ale fiecărei vârste în drumul spre dobândirea înţelepciunii. Cele patru anotimpuri sunt de fapt tot atâtea trepte pe calea spre iluminare, la care nu se poate ajunge decât prin trăirea bucuriei, a pasiunii, a furiei şi a durerii. Odată atins acel ultim nivel omul se poate împăca cu sine şi poate începe înălţarea sa spirituală.
Greşelile săvârşite trebuie asumate şi asimilate ca "pietre pe care le purtăm în suflet" sau ca lanţuri confecţionate de noi în fiecare zi şi pe care le purtăm pe veci (aşa cum îşi imaginează Charles Dickens în povestirea "Colind de Crăciun"). Finalul filmului ne aduce la început, arătând că oamenii repetă greşelile predecesorilor, dar imaginea finală a lui Buddha Maitreya aşezat pe o roată de piatră (simbol al Roţii vieţii, adică al ciclului fără sfârşit al morții și reîncarnărilor) oferă speranţa că oamenii se pot elibera de consecinţele propriilor acţiuni nesăbuite şi pot atinge desăvârşirea spirituală.
Filmul impresionează prin peisajele pitoreşti excepţionale, prin utilizarea unor simboluri din mitologia asiatică (cocoşul - simbol al pasiunii, pisica - simbol al alungării spiritelor rele, şarpele - simbol al furiei), prin filozofia adâncă de viaţă răspândită de Kim Ki-duk. Porţile reprezintă căi de trecere către o etapă nouă a desăvârşirii spiritului. Comunicarea nonverbală înlocuieşte dialogul, fiind o etapă superioară a evoluţiei spiritului.
eko
pe 17 Octombrie 2012 16:10
un film foarte bun , despre viata omului. niste peisaje incredibile , vi-l recomand . nota10
margott
pe 22 Mai 2012 14:03
Un film tipic lui Ki-duk Kim, incarcat de simboluri, poetic, iti creeaza senzatia de atemporalitate, de poveste. Totusi nu la fel de bun ca Bin-Jip, cel mai bun film al regizorului coreean, in opinia mea.
cosmin742000
pe 10 Noiembrie 2011 09:30
Un film foarte bun , cu putine replici (124) , un film tipic asiatic , regie excelenta , interpretare asisderea
madia
pe 01 August 2011 14:28
Am vazut putine filme asiatice, dar acesta m-a impresionat foarte tare. Nu abunda in dialoguri, de accea putinele replici din film sunt de maxima importanta.
Este un film despre natura umana, despre cine suntem si care este scopul nostru in viata.
Viata protagonistului este redusa la cele patru anotimpuri, primavara, vara, toamna si iarna, la lucrurile pe care le invatam, la greselile pe care le facem, la pedeapsa primita pentru acestea, la dragoste, la impacarea cu noi insine...
Este un film complex care merita vazut.
cetateanu
pe 07 Noiembrie 2010 19:32
Oricât de mult te-ai gândi, orice ai scrie, parcă nu este de-ajuns pentru a descrie acest film magistral. Spring, summer,... este un film special care prezintă în mod filosofic ciclul vieţii. Acţiunea se petrece pe o perioadă mai mare de timp decît reiese din titlul, dar fiecare anotimp reprezintă o perioadă distinctă din viaţa unui om.
Primăvara reprezintă perioada copilăriei, a inocenţei, perioada în care învăţăm diferenţa dintre bine şi rău. Timpul trece, copilăria se pierde la fel ca petalele florilor de primăvară iar în scurt timp tinereţea îşi face apariţia. În această perioada viaţa prinde gust odată cu sentimentul dragostei. Totul se schimbă, viaţa pare un rai, dar dacă te dedici excesiv ajungi să suferi. Timpul trece rapid sau încet, bine sau rău, în armonie sau măcinat de vină, totul în funcţie de cum ţi-ai coordonat viaţa. Toamna vine încet, iar moartea îşi face simţită prezenţa. Când ultima frunză a căzut şi prima zăpadă s-a aşternut, a sosit iarna, anotimpul pedepsei, perioada regăsirii şi a meditării. Totul trece, viaţa este precedată de moarte, dar primăvara reapare din nou şi viaţa prinde iar contur, un pic diferită dar, în esenţă aceeaşi.
Filmul lui Ki-duk Kim suprinde prin profunzime, prin decorul ales (acţiunea are loc într-o casă situată în mijlocul unui lac înconjurată de munţi superbi acoperiţi de păduri), prin simbolistică (poarta - reprezintă graniţia dintre lumea profană de zi cu zi şi lumea sacră) şi prin modul simplu în care etapele vieţii şi esenţa ei sunt explicate prin gesturi.
Spring, summer... este o capodoperă a cinematografiei moderne dar, nu este un film pentru orice spectator. Prezenţa extrem de rară a dialogului, filosofia simplă şi simbolistica, sunt elemente care pot goni un spectator nu foarte obişnuit cu stilul acestui regizor extraordinar.
Alexx
pe 21 Octombrie 2009 03:56
Drama, made in Coreea de Sud despre ciclu' naspa al vietii. Povestea are pe un lac, intr-o casa plutitoate, iar ca personaje principale avem un mos batran, as zice si intelept, dar inteleptii nu prea se sinucid, si un tanar, care pe rand e copil, adolescent indragostit de al 3-lea personaj, o tipa adusa de parinti pentru "relaxare", adult care cunoastea si latura naspa a dragostei, iar iarna aflam cum au aparut ei, avand ca exemplu o noua serie Cheesy. Filmul e sarac in dialoguri, iar mare parte din poveste e spusa de mediul inconjurator, fiecare anotimp si stare sufleteasca avand si un animal care sa le reprezinte. Bunicel filmul, de vazut
pe 22 Mai 2007 14:48
Un alt film excelent a lui Ki-duk Kim,poate cel mai bun regizor asiatic.
Il recomand tuturor!Merita vazut,desi nu se compara cu "Time"(Shi Gan)
Nu a fost nominalizat.
Împărţit în cinci părţi corespunzătoare unor etape diferite de viaţă ale unui monah budist, "Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom" este o poezie vizuală a vieţii unui om. Personajul experimentează trăirile specifice ale fiecărei vârste în drumul spre dobândirea înţelepciunii. Cele patru anotimpuri sunt de fapt tot atâtea trepte pe calea spre iluminare, la care nu se poate ajunge decât prin trăirea bucuriei, a pasiunii, a furiei şi a durerii. Odată atins acel ultim nivel omul se poate împăca cu sine şi poate începe înălţarea sa spirituală.
Greşelile săvârşite trebuie asumate şi asimilate ca "pietre pe care le purtăm în suflet" sau ca lanţuri confecţionate de noi în fiecare zi şi pe care le purtăm pe veci (aşa cum îşi imaginează Charles Dickens în povestirea "Colind de Crăciun"). Finalul filmului ne aduce la început, arătând că oamenii repetă greşelile predecesorilor, dar imaginea finală a lui Buddha Maitreya aşezat pe o roată de piatră (simbol al Roţii vieţii, adică al ciclului fără sfârşit al morții și reîncarnărilor) oferă speranţa că oamenii se pot elibera de consecinţele propriilor acţiuni nesăbuite şi pot atinge desăvârşirea spirituală.
Filmul impresionează prin peisajele pitoreşti excepţionale, prin utilizarea unor simboluri din mitologia asiatică (cocoşul - simbol al pasiunii, pisica - simbol al alungării spiritelor rele, şarpele - simbol al furiei), prin filozofia adâncă de viaţă răspândită de Kim Ki-duk. Porţile reprezintă căi de trecere către o etapă nouă a desăvârşirii spiritului. Comunicarea nonverbală înlocuieşte dialogul, fiind o etapă superioară a evoluţiei spiritului.
Este un film despre natura umana, despre cine suntem si care este scopul nostru in viata.
Viata protagonistului este redusa la cele patru anotimpuri, primavara, vara, toamna si iarna, la lucrurile pe care le invatam, la greselile pe care le facem, la pedeapsa primita pentru acestea, la dragoste, la impacarea cu noi insine...
Este un film complex care merita vazut.
Primăvara reprezintă perioada copilăriei, a inocenţei, perioada în care învăţăm diferenţa dintre bine şi rău. Timpul trece, copilăria se pierde la fel ca petalele florilor de primăvară iar în scurt timp tinereţea îşi face apariţia. În această perioada viaţa prinde gust odată cu sentimentul dragostei. Totul se schimbă, viaţa pare un rai, dar dacă te dedici excesiv ajungi să suferi. Timpul trece rapid sau încet, bine sau rău, în armonie sau măcinat de vină, totul în funcţie de cum ţi-ai coordonat viaţa. Toamna vine încet, iar moartea îşi face simţită prezenţa. Când ultima frunză a căzut şi prima zăpadă s-a aşternut, a sosit iarna, anotimpul pedepsei, perioada regăsirii şi a meditării. Totul trece, viaţa este precedată de moarte, dar primăvara reapare din nou şi viaţa prinde iar contur, un pic diferită dar, în esenţă aceeaşi.
Filmul lui Ki-duk Kim suprinde prin profunzime, prin decorul ales (acţiunea are loc într-o casă situată în mijlocul unui lac înconjurată de munţi superbi acoperiţi de păduri), prin simbolistică (poarta - reprezintă graniţia dintre lumea profană de zi cu zi şi lumea sacră) şi prin modul simplu în care etapele vieţii şi esenţa ei sunt explicate prin gesturi.
Spring, summer... este o capodoperă a cinematografiei moderne dar, nu este un film pentru orice spectator. Prezenţa extrem de rară a dialogului, filosofia simplă şi simbolistica, sunt elemente care pot goni un spectator nu foarte obişnuit cu stilul acestui regizor extraordinar.
Il recomand tuturor!Merita vazut,desi nu se compara cu "Time"(Shi Gan)