Părerea criticului
Deși cele trei protagoniste sunt blonde și frumoase ca niște păpuși Barbie, Bombshell - acum în premieră pe marile noastre ecrane - este un film despre persoane reale pe o temă cât se poate de gravă: hărțuirea sexuală. Trei femei luptă împotriva nu neapărat a sistemului, dar a unei legi nescrise de supunere corporatistă și a tabu-ului de a nu îți da șeful (sau fostul șef) în judecată, a cărui evenimente reale din care este inspirat fac parte din istoria foarte recentă: anul 2016, filmul atingând tangențial campania prezidențială a lui Donald Trump.
Trei femei frumoase, din generații diferite, cu lipici pe ecranul știrior, două dintre ele prezentatoare („news anchors”, cum sunt descrise în film), cea de-a treia prezentatoare în devenire, au de ales între a accepta umilirea și abuzul de dragul carierei și demascarea unui președinte de companie strălucit în meseria sa, dar pervers și afemeiat, cu riscul de a fi înlăturate din branșă pentru „lipsă de loialitate”. Decizia lor va constitui un precedent: pentru prima oară vocile femeilor abuzate sau hărțuite la locul de muncă au dus la căderea unui personaj atât de puternic: pentru că personajul negativ, cât se poate de real, a fost concediat în scurt timp și supus oprobriului public. Urma să mai trăiască numai un an, până în 2017.
Dacă hărțuirea sexuală de către șeful cel mare e o parte a problemei, cealaltă problemă contemporană pe care filmul reușește să o surprindă este mobbingul – hărțuirea de către colegi sau obligarea la acțiuni ilicite de către aceștia, de multe ori la instigarea șefului.
Roger Ailes, ca - probabil - și în viața reală, nu abuza de angajatele sale în fața unei animozități generale: se folosea de mici gesturi de generozitate, poza în mărinimos, le cerea angajaților săi să îl apere în fața unor presupuse nedreptăți (vedem aceleași gesturi azi la unii medici din României), îi pune să dea testimoniale despre buna lui comportare și, mai ales, îi instigă pe unii contra celorlalți. Acest fenomen real este surprins bine: cel puțin atât timp cât este într-o poziție de putere, Ailes este adulat de subordonații săi, ceea ce face cu atât mai dificil efortul eroinelor de a-l trage la răspundere.
Bombshell nu este doar un film feminist și atât sau despre female-empowerment. Eroinele noastre nu fac cascadorii pe motociclete, nici nu trag cu arma. Mai degrabă, aceste eroine - familiste cu copii sau femei care merg la biserică - sunt vocile care știu să își ceară drepturile. Și care, prin curajul lor, obțin demnitatea pe care toate femeile o merită.
Trei femei frumoase, din generații diferite, cu lipici pe ecranul știrior, două dintre ele prezentatoare („news anchors”, cum sunt descrise în film), cea de-a treia prezentatoare în devenire, au de ales între a accepta umilirea și abuzul de dragul carierei și demascarea unui președinte de companie strălucit în meseria sa, dar pervers și afemeiat, cu riscul de a fi înlăturate din branșă pentru „lipsă de loialitate”. Decizia lor va constitui un precedent: pentru prima oară vocile femeilor abuzate sau hărțuite la locul de muncă au dus la căderea unui personaj atât de puternic: pentru că personajul negativ, cât se poate de real, a fost concediat în scurt timp și supus oprobriului public. Urma să mai trăiască numai un an, până în 2017.
Dacă hărțuirea sexuală de către șeful cel mare e o parte a problemei, cealaltă problemă contemporană pe care filmul reușește să o surprindă este mobbingul – hărțuirea de către colegi sau obligarea la acțiuni ilicite de către aceștia, de multe ori la instigarea șefului.
Roger Ailes, ca - probabil - și în viața reală, nu abuza de angajatele sale în fața unei animozități generale: se folosea de mici gesturi de generozitate, poza în mărinimos, le cerea angajaților săi să îl apere în fața unor presupuse nedreptăți (vedem aceleași gesturi azi la unii medici din României), îi pune să dea testimoniale despre buna lui comportare și, mai ales, îi instigă pe unii contra celorlalți. Acest fenomen real este surprins bine: cel puțin atât timp cât este într-o poziție de putere, Ailes este adulat de subordonații săi, ceea ce face cu atât mai dificil efortul eroinelor de a-l trage la răspundere.
Bombshell nu este doar un film feminist și atât sau despre female-empowerment. Eroinele noastre nu fac cascadorii pe motociclete, nici nu trag cu arma. Mai degrabă, aceste eroine - familiste cu copii sau femei care merg la biserică - sunt vocile care știu să își ceară drepturile. Și care, prin curajul lor, obțin demnitatea pe care toate femeile o merită.
