Părerea criticului
În parte film cu un nou tip de supereroi, capabili să miroase (ad literam) intențiile rele de la distanță, în parte horror cu monştri, această inventivă dramă în limba suedeză semnată de către regizorul Ali Abassi este portretul Tinei (Eva Melander). Ea este o femeie-poliţist de frontieră, cu o diformitate severă explicată printr-o anomalie cromozomială, care - făcând controale vamale călătorilor din portul baltic Kapellskar din Suedia - îşi foloseşte o superputere: poate mirosi infracțiunile și infractorii. „Ruşine, vinovăţie, furie. Le simt după miros", declară ea după ce tocmai a prins un pedofil şi a deschis drumuri noi în combaterea delincvenţei. Şi Tina nu se înşală: succesele ei ca poliţist atrag atenţia colegilor ei, pe care îi ajută să urmărească pe cei mai periculoşi delincvenţi din oraş, folosind superputerile ei olfactive - un rezultat grotesc al anomaliei ei.

Filmul poate fi o reflexie satirică asupra condiţiei de imigrant, inspirată din propria viaţă a regizorului (iranian care a studiat şi apoi s-a stabilit în Danemarca).

Tina, poliţist în serviciul de frontieră, duce o viaţă monotonă. Cu această anomalie fizică, se autodefineşte „o fiinţă urâtă şi stranie”. Rolul este jucat de către Eva Melander, având protetică facială.

Totuşi, Tina este surprinsă atunci când un bărbat, Vore, care îi seamănă ca diformitate, trece prin vamă şi are în geantă un echipament straniu, pentru o crescătorie de insecte. Tina, care se simţea dintotdeauna mai departe de oameni şi mai aproape de animale, este atrasă de acesta.

Abbasi arată, în acelaşi timp, bucuria pe care ea o simte în pădure, unde îşi scoate încălţările şi păşeşte pe pământul gol.